Cabinet Individual de Psihologie - Liliana Ghibea

14/02/2026

Într-un fel sau altul, toți ne dorim relații echilibrate sau măcar relații care ni se potrivesc cu adevărat.
Însă nu toate relațiile în care ne aflăm: personale, familiale, profesionale sau sociale sunt echilibrate.
Și nu tot ce e dezechilibrat trebuie suportat sau salvat până la autodistrugere.
În cadrul terapiei de grup, aceste întrebări capătă profunzime și sens prin experiență directă:
- Cât ține de mine?
- Cât ține de celălalt?
- Ce pot schimba?
- Ce este important să (nu) accept?
Prin grupul terapeutic tiparele relaționale se văd mai clar, limitele pot fi explorate, iar echilibrul începe să fie privit din alte perspective.

28 februarie | 10:00–12:00
📍 Timișoara

Două ore de lucru experiențial pentru mai multă claritate relațională.
Locuri limitate.
Înscriere: terapie@degrup.ro
Detalii suplimentare: what’s up 0726114731

31/01/2026

𝑆𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆…
𝐷𝑒𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑎 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑡𝑟𝑎𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖𝑧𝑜𝑙𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑖, 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖, 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 „𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒”.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑢𝑠̦𝑜𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑡𝑖𝑛𝑑𝑒𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑂𝐾 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑚 𝑛𝑜𝑢𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑠̦𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑎̆.
𝑆̦𝑖 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑛𝑒𝑔𝑎̆𝑚, 𝑒𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑚 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑡𝑖𝑛𝑑𝑒𝑚 𝑜𝑝𝑢𝑠𝑢𝑙. 𝐼̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛𝑎, 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑒𝑝𝑢𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑙𝑎𝑝𝑠𝑎𝑟𝑒 𝑓𝑖𝑧𝑖𝑐𝑎̆.
𝑁𝑢 𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐 𝑠̦𝑖 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑙𝑎𝑏. 𝐹𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑒𝑐𝑎𝑛𝑖𝑠𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑡𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒, 𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑢𝑟𝑒, 𝑎𝑙𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑖𝑚𝑎𝑡𝑢𝑟𝑒.
𝑁𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑒𝑠𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑢𝑚𝑎𝑛𝑎̆, 𝑛𝑢 𝑣𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟. 𝑁𝑖𝑐𝑖 𝑚𝑎̆𝑐𝑎𝑟 𝑠𝑖ℎ𝑎𝑠̦𝑡𝑟𝑖𝑖. 𝐸𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑔 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑐𝑢 𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑎̆ 𝑐𝑎̆𝑟𝑒𝑖𝑎 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑚𝑜𝑛𝑎ℎ𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙. 𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑒, 𝑛𝑢 𝑐𝑢 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑎̆.
𝑆𝑜𝑙𝑖𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑛𝑡𝑎𝑟𝑎̆, 𝑜 𝑖𝑧𝑜𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑎𝑠𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑖𝑛𝑣𝑜𝑙𝑢𝑛𝑡𝑎𝑟𝑎̆, 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑜𝑎𝑠𝑎̆ - 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑐ℎ𝑒𝑖𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟.
𝑆𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑐𝑒𝑣𝑎… 𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑒. 𝑁𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑛𝑑 𝑠𝑎𝑢 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑓𝑡 𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑟, 𝑐𝑖 𝑜 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑒 𝑐𝑙𝑖𝑛𝑖𝑐𝑎̆ (!) 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒, 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑖𝑧𝑖𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒.
𝐻𝑖𝑝𝑜𝑐𝑟𝑎𝑡𝑒, 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑖𝑛𝑒𝑖, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖-𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑚 𝑛𝑢𝑚𝑒: 𝑚𝑒𝑙𝑎𝑛𝑐𝑜𝑙𝑖𝑒, 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑓𝑎̆𝑐𝑒𝑎 𝑟𝑒𝑓𝑒𝑟𝑖𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑙𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎̆ 𝑎 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑖. 𝐶𝑢𝑚𝑝𝑙𝑖𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑛𝑒𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠𝑎̆.
𝑆𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑢𝑛𝑑𝑎̆𝑚 𝑑𝑒𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑡𝑟𝑖𝑠𝑡𝑒𝑡̦𝑒𝑎. 𝑁𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆𝑚 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎̆, 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒, 𝑟𝑢𝑠̦𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚, 𝑖̂𝑛 𝑑𝑒𝑡𝑟𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑎 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚.
𝐴𝑏𝑖𝑎 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑒𝑎𝑧𝑎̆, 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑖, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖, 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟𝑎̆…

02/11/2025

La răscruce de cuplu: to be or not to be (în doi).
În viață, totul e o întâlnire.
La propriu - doi oameni s-au intersectat, cândva, cumva, aducându-ne pe scena vieții. Un fel de swipe biologic to the right.
Acest “a fi” are la bază o (co)dependență relațională: întâi în familia de origine, după care în toate celălalte relații ale noastre și în toate platformele de validare actuale: “mi-a dat seen”/ “de ce n-a zis nimic?”
Pe scurt, co-dependența relațională se poartă din pruncie.
Întâi a fost despre validarea sau invalidarea din partea mamei, apoi despre a celorlalți, de manifestările văzute și nevăzute, de prezența care ne liniștește sau absența care ne reactivează.
Când începem procesul de diferențiere, adică ne maturizăm emoțional (în teorie, cel puțin), începem să descoperim că ne alegem relațiile de cuplu după scenarii mai vechi. Adică, după chipul și asemănarea celor care ne-au format. Atunci apare modelul sau contramodelul.
Așa că, între “to be” și “not to be”, între “îl/o schimb eu” și “mă schimb eu”, merită să ne întrebăm:

30/10/2025

𝐖𝐞𝐞𝐤𝐞𝐧𝐝 𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐞𝐮𝐭𝐢𝐜: „𝐑𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐢 (𝐝𝐞𝐳)𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐚𝐭𝐞”

Relațiile stau la baza a tot ceea ce trăim. Ne modelează încă din copilărie, ne dau sens, dar uneori și direcții greșite. Le purtăm cu noi în fiecare context: familie, cuplu, profesional, social și mai ales cu noi înșine.

Nu e despre a-i repara pe alții.
𝐄 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐞 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐦𝐩𝐥𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐞!

Un weekend terapeutic, într-un cadru sigur și ghidat, unde începem să privim drept în față:

- 𝐷𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑣𝑖𝑛 𝑑𝑒𝑧𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒.
- 𝐶𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑎̆𝑚, 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑚.
- 𝐶𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑜 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎̆ — 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑜 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑖𝑚, 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑖̂𝑛𝑠̦𝑖𝑛𝑒.

Vino la weekendul terapeutic alaturi de 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐞𝐮𝐭 𝐋𝐢𝐥𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐆𝐡𝐢𝐛𝐞𝐚 & 𝐜𝐨-𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐞𝐮𝐭 𝐂𝐡𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐒𝐜𝐡𝐨𝐥𝐭𝐳.

Locurile sunt limitate, așa că te încurajăm să ne contactezi pentru rezervări și informații suplimentare ☎ 0726114731

📅Data: Vineri - Duminică 14-16 noiembrie
📌La: Domeniul Căprioara - Săvârșin, o locație în mijlocul naturii cu circuit închis, unde te vei putea deconecta de la activitatea cotidiana!

Nu schimbi lumea într-un weekend. Dar poți începe cu tine!

18/09/2025

Seria “Întâlniri terapeutice” debutează cu tematica Relațiile (dez)echilibrate

17-19 octombrie
Domeniul Căprioara | Săvârșin
Psihoterapeuți:
Liliana Ghibea & Christine Scholtz

Condiții de participare: confirmarea, în urma unui email, cu privire la nevoia terapeutică.

Locurile sunt limitate.
Înscriere: scrie-ne un email la terapie@degrup.ro
liliana@ghibea.ro

11/11/2024

Despre curajul de a ne privi emoțiile în față, în special pe cele negative. Tot ale noastre sunt.
Ce facem cu ele? - aceasta este întrebarea…Emoțiile ne dau direcție, atunci când nu ne controlează.
Asta apropo de autenticitatea atât de perorată și năravurile ei…

23/04/2024

M-a bucurat invitația de a avea o întâlnire în cadrul 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐏𝐞𝐝𝐚𝐠𝐨𝐠𝐢𝐜 „𝐂𝐚𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐒𝐲𝐥𝐯𝐚” 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚 cu “cei mici” din clasa doamnei învățătoare 𝐃𝐚𝐧𝐢𝐞𝐥𝐚 𝐃𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚 pe tema bullying ului.

Cei mici mi-au confirmat căt de 𝐮𝐫𝐢𝐚𝐬̦𝐢 sunt in gândire, înțelegere, creativitate și unitate pe un subiect care până și pe adulți îi pune în dificultate.

Acești 𝐦𝐢𝐜𝐢 𝐮𝐫𝐢𝐚𝐬̦𝐢 au fost atât de onești, clari și atât de deschiși să exprime, să afle, să cunoască, încât m-au emoționat cm au putut să abordeze o temă atât de grea precum bullying ul timp de 1h si 20 de minute!

Fiecare a putut să dea răspunsuri din perspectivă proprie și toți împreună au conceput logo uri ANTI-BULLYING.

08/04/2024

În domeniul dinamic al psihoterapiei importanța dezvoltării profesionale este o componentă esențială a practicii unui terapeut.
Oriunde v-ați afla în călătoria spre devenire, vă îndrum spre formarea în Psihoterapie Pozitivă!

Cu sprijin,
Liliana Ghibea

Înscrie-te la cursul nostru de formare în psihoterapie pozitivă. Învață de la profesioniști din domeniul psihoterapiei.

13/11/2023

„Take care about YOUth”
~ Despre abordări în terapia adolescenților
~ Despre ce este necesar să fie schimbat și ce este benefic să rămână neschimbat
~ Despre generația Z și provocările de adaptare

14/11/2022

Trauma

“Este ceea ce se întâmplă unei persoane, fie:
* prea devreme și prea mult
* prea mult pentru prea mult timp
* prea puțin, insuficient, pentru prea mult timp”

(Duros&Crowley, 2014)

15/11/2019

Un weekend terapeutic

03/08/2018

Primul lucru pe care îl facem când venim pe lume este să plângem - Prima noastră formă de comunicare!
Plânsul este răspunsul la toate extremele noastre emoționale: plângem atunci când ne simțim absolut conectați cu cineva/ceva din viața noastră sau absolut deconectați de cineva/ceva într-un moment al vieții noastre.
Plânsul este reacția noastră naturală, involuntară la o intensitate emoțională pe care nu o putem conține. Prin plâns reușim, într-un mod natural, să ne diminuăm "tensiunile" noastre interioare, simțind că, deși ele nu au dispărut, putem, uneori, înțelege de ce au apărut...
Atunci când ne dăm voie să plângem, având alături o persoană de susținere, episodul critic al existenței noastre poate genera o nouă înțelegere sau o rezolvare, schimbându-ne perspectiva.
Atunci când plânsul ne provoacă jenă și ne amplifică sentimentele de vulnerabilitate (convingeri negative preluate: "Sa nu plângi!"/ "Doar cei slabi plâng!"/ "Plângi? Ce rușine!", determinându-ne să credem că lacrimile noastre nu contează, plânsul ne va face să ne simțim chiar mai rău decât ne-am simțit înainte. Fiindcă nevoia din spatele plânsului nu a fost înțeleasă și atunci învățam să reprimăm aproape orice emoție, etanșându-ne emoțional ca mecanism de apărare...
Plânsul este reacția comună pentru două mari trăiri umane: BUCURIE și DURERE!
Astfel, plânsul este un mod de a ne exprima, ajutându-ne să reducem stresul și să ne îmbunătățim starea de spirit.
Știm cu toții când plângem: plângem când suntem triști și plângem când suntem fericiți. Plângem când ne simțim singuri, când suferim, când auzim o veste proastă și când auzim o veste bună! Plângem când suntem atât de copleșiți de sarcini profesionale, de probleme, de familie sau de viață, în general, încât nu mai putem face față și plângem când suntem plini de bucurie ca un copil la primirea unui cadou mult așteptat!
Încă de la naștere plânsul este fundamental pentru dezvoltarea noastră! Lacrimile pe care le vărsăm atunci când plângem acționează hormoni care au un efect calmant. De asemenea, ele ajută la eliminarea anumitor substanțe care acționează ca agenți de deprimare (adrenalină, oxitocină și noradrenalină).
Lacrimile pot avea, de asemenea, un rol terapeutic...Fiindcă viața ne învață că este nevoie întâi să plângem, ca apoi să putem râde!