26/06/2025
Răspuns la invitația primită din partea promoției 2015
Profesor universitar emerit Dr. Mihai Decun,
Membru de onoare al AGMVR
Membru titular al Academie de Științe Agricole și Silvice,
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România
Buziaș, la 16 iunie 2025
IUBIȚI CONFRAȚI ȘI IUBITE CONSURORI,
Vă mulțumesc pentru invitația ce mi-a fost adresată pentru a participa la întâlnirea promoției dumneavoastră! Această invitație mă onorează și o consider expresia atașamentului față de ALMA MATER care, după cm cunoașteți, în limba latină însemna MAMA HRĂNITOARE, iar în zilele noastre înseamnă FACULTATEA URMATĂ.
Oricare ar fi semnificația și percepția dumneavoastră actuală, eu consider că am fost „hrăniți spiritual” de aceeași „mamă” și în consecință suntem aproape (cu ghilimele de rigoare) „rude de gradul întâi”: frați și surori.
Această înrudire stă (printre altele) la baza solidarității profesionale. Acest apelativ a fost argumentat și folosit curent la întâlnirile conducerii asociației colegiale din țara noastră după Revoluție, din care am făcut parte, de către regretatul prof. univ. Dr. Sabin Ghergariu (fost președinte de onoare al AGMVR). Din respect față de memoria ilustrului profesor și om de știință, împătimit de apartenența la această frumoasă profesie, folosesc și eu acest apelativ, când am ocazia.
Nu știu exact a câta promoție sunteți, dar eu știu că reprezint prima promoție din Timișoara, cea din 1965, de la care au trecut 60 de ani. Întrucât am fost șef de promoție și pentru că prin repartiție am devenit cadru didactic al acestei facultăți, m-am simțit onorat să particip la toate întrunirile organizate din cinci în cinci ani, pentru a prezenta salutul colegial și cordial al primei promoții, ceea ce fac și cu ocazia întâlnirii promoției dumneavoastră.
Aș fi avut să vă spun multe despre starea profesiei noastre, așa cm o văd, la cei 82 de ani de viață și după ce am îndeplinit o serie de responsabilități sub aspect didactic (profesor; conducător de doctorat), administrativ (director de departament; membru al senatului; prorector; director al Direcției Sanitare Veterinare Timiș) și sub aspect științific (cercetător și președinte al Consiliului Științific la renumitul Institut Pasteur, membru fondator al Consiliului științific din ANSVSA, director fondator al Centrului de Cercetări de Igienă și Patologie Animală din FMVT, director fondator al Platformei de Cercetare Interdisciplinară pentru Agricultura sustenabilă și Securitatea Alimentară din USAMVB, reprezentant ales al României pentru International Society for Animal Hygiene și pentru relațiile cu organismele UE privind domeniul bunăstării și protecției animalelor.
Dacă totuși am fost onorat cu invitația dumneavoastră, mă simt dator să vă împărtășesc câteva gânduri de interes general, cât se poate de succint, ca să nu vă răpesc prea mult din timpul pe care îl aveți la dispoziție pentru depănarea amintirilor. Din multitudinea de gânduri și aspirații pe care le port în suflet mă voi rezuma la câteva aspecte centrate pe necesitatea consolidării solidarității profesionale și importanța creșterii prestigiului profesiei în domeniul protecției sănătății animalelor, oamenilor și al securității alimentare.
Solidaritatea, ca sentiment și manifestare, are la bază comunitatea de interese și se exprimă prin coeziunea membrilor, disponibilitatea de acordare a ajutorului reciproc, rezonanța asemănătoare la evenimente și amintiri comune, participarea cu interes susținut la activitățile tradiționale și, mai ales, prin promovarea de idei și acțiuni cu gândul la binele comun. Suntem cu toții interconectați, cuprinși într-o foarte complexă rețea de legături informaționale. Influențăm și suntem influențați de tot ce există în societate și pe plan internațional.
Medicina veterinară s-a bucurat de-a lungul vremii de mai multă solidaritate comparativ cu alte profesii, care s-a exprimat în mai toate împrejurările cu importanță pentru prezentul și viitorul profesiei. Aș putea da zeci de exemple de solidaritate impresionantă a corpului medicilor veterinari în decursul timpului, care au uimit societatea și au dus la creșterea prestigiului profesiei noastre. Nu le pot prezenta aici, dar acestea sunt descrise în cartea președintelui de onoare al AGMVR – Dr. Horațiu Olaru: Cronica profesională, Editura Medicală Veterinară, București, 2014 (606 pg.). Menționez însă un singur exemplu și anume construirea Palatului Medicilor Veterinari, care a devenit ulterior (prin încălcarea legislației și nepăsare) proprietate a Ministerului Justiției și sediul Institutului Național al Magistraturii.
În anul 1921 AGMVR a lansat un Apel de sprijin financiar către toți medicii veterinari din țară. Peste 500 de colegi veterinari din serviciile Ministerului Agriculturii și alții din cadrul Armatei au hotărât să contribuie benevol cu 5% din salariu pe o perioadă de 10 ani. Cu acești bani s-a cumpărat terenul de 1092 m.p. și a început construcția în Bulevardul Regina Elisabeta. Actul de proprietate asupra imobilului menționează că avea: subsol, parter și 6 etaje cu 131 de camere și curte. Construcția ridicată, dar încă nefinisată, a fost închiriată în 1932 Ministerului Justiției cu o chirie de 4,5 milioane sumă, ce era vărsată în contul AGMVR. Inaugurarea a avut loc în anul 1933 în prezența Regelui Carol al II-lea. După instaurarea dictaturii comuniste s-a sistat plata chiriei, a fost confiscată construcția și au fost suspendate asociațiile profesionale (inclusiv AGMVR). Apoi după 1989 și restabilirea legalității în România s-a încercat prin justiție redobândirea proprietății, avându-se în vedere lipsa temeiului legal pentru confiscare. Au fost numeroase procese cu cheltuieli mari, dar Ministerul Justiției, aflat sub conducerea lui Valeriu Stoica (fost și președinte al PNL) s-a opus demersului firesc de restituire. A existat și un proces internațional (la CEDO) pe care AGMVR l-a pierdut din lipsă de bani pentru consiliere juridică și plata avocaților străini, care trebuiau să înfrunte însuși Ministerul Justiției din România!
După cm cunoașteți, în țara noastră după un avânt și o efervescență extraordinară, generate de amplele transformări după Revoluție, în acord cu visul majorității medicilor veterinari, în ultimele decenii a început un proces de segregare pe multiple categorii profesionale și interese de grup, inclusiv politice, cu tendința de a nesocoti interesele generale ale breslei în favoarea intereselor particulare ale grupului sau categoriei profesionale. Astfel solidaritatea profesională s-a prăbușit! Așa se explică și faptul că o realizare fantastică a corpului medical veterinar profesional s-a pierdut din lipsa solidarității. Cred că vina o poartă nu doar AGMVR, ci și învățământul superior. Dovada o reprezintă faptul că nici cadrele didactice nu cunosc, în mare parte, istoricul profesiei și realizările profesionale, care ar fi trebuit să fie transmise studenților.
Medicina este știință și conștiință, iar solidaritatea de breaslă are expresii naționale și internaționale. Aceasta se constituie treptat încă din studenție, se consolidează în practica profesională și se cultivă la îndemnul reprezentanților aleși democratic și al personalităților cu experiență îndelungată, recunoscută unanim. Coeziunea și solidaritatea conduc la respectarea statutului social pe care îl merită profesia prin misiunea asumată și la menținerea dreptului la auto-reglementare existent și respectat la nivel internațional.
Voi face referire la încă un exemplu, care privește atitudinea colegilor față de evenimentele actuale la nivel național și internațional.
În țara noastră, după 1990, la 15 mai, sărbătorim Ziua Națională a Medicului Veterinar, aniversare care a devenit un prilej de întâlniri colegiale și de schimb de opinii. Aproape de fiecare dată, bucuroși de revedere, ne grupăm după anumite afinități și interese, facem urări și ciocnim pahare. În primii ani se obișnuia să fie discutate unele teme noi privind progresul cunoașterii. Treptat însă, de la un an la altul, discuțiile profesionale au devenit tot mai sumare și apoi în majoritatea județelor au fost chiar eliminate, întâlnirile transformându-se într-un fel de chef, departe de ochii mass media.
Începând cu anul 2000, în întreaga lume se serbează Ziua Mondială a Medicinei Veterinare (World Veterinary Day), în ultima sâmbătă din luna aprilie. În toate țările, în această zi, aproximativ două milioane de medici și asistenți veterinari din toate continentele discută aceeași temă de interes global, ceea ce face ca presa scrisă și televiziunile la nivel mondial să facă cunoscute progresele științei și contribuția medicinei veterinare la păstrarea sănătății animalelor și a oamenilor. Astfel, în ultimul deceniu s-au discutat la Ziua Mondială a Medicinei Veterinare următoarele teme: problema zoonozelor; rezistența microbilor la antibiotice; progresele în vaccinologia veterinară; rolul medicinei veterinare în criza COVID-19; caracterul nobil al medicinei veterinare și relația de colaborare cu medicina umană și altele.
Spre deosebire de restul lumii, în țara noastră nu au fost organizate acțiuni cu temele recomandate de Asociația Mondială Veterinară. După cunoștințele mele, există totuși trei județe, care s-au inspirat din ceea ce se întâmplă în țările vecine și au organizat câteva activități fără a beneficia de sprijinul AGMVR și fără atenția presei din țară. Deși am scris despre necesitatea de a ne alinia la recomandările Asociației Mondiale Veterinare, nici în acest an la data de 26 aprilie 2025 Ziua Mondială veterinară nu a fost sărbătorită ca în restul lumii. Cui servește această atitudine? Îmi exprim speranța că va înceta separatismul și tendința de desolidarizare a profesiei și ne vom alinia la cerințele Asociației Mondiale de Medicină Veterinară, la care AGMVR participă doar formal, în contrast cu restul lumii. Menținerea solidarității profesionale la nivel național și mondial este foarte importantă pentru evidențierea rolului social, creșterea vizibilității profesiei și chiar pentru confortul psihic personal.
Cu regretul că nu am fost mai concis, închei mesajul cu bucuria că, totuși, am reușit să vă transmit aceste gânduri, împreună cu urări de succes și sănătate deplină pentru dumneavoastră și familiile dumneavoastră.
GAUDEAMUS IGITUR! (în traducere: să ne bucurăm așadar!)
CARPE DIEM ! (în traducere: trăiește clipa!)
