26/04/2023
Oamenii asumați nu urlă. Nu se înfurie și nu trântesc uși de case ori de suflete. Intră și ies din locuințe și vieți, calmi și fără drame teatrale. În ritmul lor, pe care nimeni și nimic nu îl poate schimba. Sunt ca trestia care, instinctiv, știe când trebuie să se îndoaie ca să nu o rupă vântul.
Să faci alegeri și să îți asumi consecințele. Să accepți că poți greși. Apoi să plătești, ținând capul sus și spatele drept.
Lor nu li se întâmplă nimic. Ei nu au destin. Au liber arbitru. Sunt liberi. Aleg, iau decizii. Și nu se acuză pentru alegerile făcute. Nu se judecă și nici nu își încâlcesc sufletul în ițe nevăzute, din care apoi, se zbat să iasă. Ei nu se zbat. Calcă liniștiți prin viață, așa cm te plimbi prin propria casă. Poate să pice curentul: tu știi clar pe unde îți e așezată mobila, unde sunt pragurile și ușile, și faci slalom printre ele, într-un echilibru perfect. Nu te împiedici, nu cazi și nu te lovești.
Sunt statornici și poți să mergi alături de ei până în pânzele albe. Un om care nu se trădează nu va trăda niciodată alți oameni. Sunt ape adânci și calme. Nu oricine le poate intra în suflet. Sunt selectivi, tocmai pentru că știu clar ce își doresc. Dar și când te îndrăgesc, o fac pe viață.
Spun mereu adevărul lor și știu să îl recunoască pe al celorlalți. Nu te vor judeca pentru că ai un alt adevăr decât al lor. Ei știu că fiecare om are dreptul de a-și trăi viața cm crede de cuviință. Tocmai de aceea lângă ei te simți liber. Vrei să dansezi desculț, de nebun, în mijlocul orașului, la o oră de vârf, când e ticsit de lume? Fă-o, iar el va sta imperturbabil lângă tine, apoi veți pleca mai departe, împreună.
Ei nu generalizează și nu judecă. Ei sunt cei care înțeleg și acceptă. Nu raportează totul la ei înșiși. Înțeleg că fiecare om are propriul filtru emoțional și lumea este o proiecție. Ei sunt observatori.