Psiholog Andrea Popa

11/11/2025

Relațiile scot la suprafață părți din tine pe care uneori le poți primi, alteori le eviți.
Disconfortul care apare prin apropiere vorbește despre ceea ce devine vizibil prin contactul cu celălalt.
Acolo unde privirea celuilalt te atinge, începe și procesul de înțelegere de sine.

Ce parte din tine se activează atunci când ești privit prea atent?

10/11/2025

09/11/2025

Ei, și ce să și facem într-o zi de toamnă ploioasă?...ne odihnim, studiem, ne construim. Avem libertatea de a alege cine suntem și cine vrem să devenim, pentru că identitatea noastră este fluidă, ea se schimbă în fiecare moment prin alegerile care le facem conștient sau mai puțin conștient, din inerție, sau pe pilot automat.
Așadar, te invit, să observi, câte din acțiunile și gândurile tale sunt o reflecție a trecutului, și nu te înfuria când observi asta, ci lasă -le să treacă cu blândețe, pentru că ai făcut un mare pas înainte, te-ai detașat, ai observat, mai ai doar de acționat -asta ca să vorbesc cu rimă 😃.
Să avem o duminică liniștită cu toții 🤗

08/11/2025

Uneori, tot ce aveam nevoie e o întrebare bună.
Am redescoperit, în cufărul meu cu minuni terapeutice, aceste carduri care mă încântă de fiecare dată cu profunzimea la care poți ajunge prin câteva întrebări simple. Cardurile nu sunt doar niște simple cartoane, ele au un mod magic de a deschide conversații profunde și pline de claritate. Le folosesc și pe mine, în momentele mele de autoreflecție și de fiecare dată, dar absolut de fiecare dată mă fac să zâmbesc pentru că îmi deschid noi și noi părți de sine neexplorate. Dacă simți că ai nevoie de un mic impuls pentru a te cunoaște mai bine sau doar vrei să porți o discuție cu sens, îți recomand din suflet să le încerci.
Scrie-mi dacă dorești să afli mai multe🌿

07/11/2025

De ce facem asta?
Pentru că ne este teamă că vom pierde iubirea și aprecierea celor din jur.

Care este tehnica pe care o folosim în acele momente?
Renunțăm la părți din noi, la comportamente, la moduri de a fi, cu scopul de a primi atenția sau grija celor din jur.

Și astfel apare trădarea de sine. Cât de ciudat, nu?
Ajungem să facem ceva ce nu este în concordanță cu noi pentru a primi ceva ce ne lipsește, iar fix acel ceva ne duce la a nu ne oferi nouă înșine ceea ce ne dorim.

Știu că pare complicat. Dar dacă citim cu atenție aceste rânduri și ne gândim la moduri prin care ne-am trădat pe noi pentru a primi ce ne lipsea, vom descoperi momente în care am avut unghiuri moarte.

Și încă ceva: pentru că inconștient depunem un efort prin activarea acestor măști, tot inconștient începem să avem și așteptări de la ceilalți când vine vorba de îndeplinirea nevoilor.

💛 Dacă îți dorești să aprofundezi mai mult, te invit la trei ore de întoarcere înspre tine, de analiză a ta din perspectiva trăsăturilor care te definesc în cadrul relațiilor tale fie că le vezi, fie că nu, fie că îți plac, fie că nu - la workshopul online 'Măști ascunse'. Găsești toate detaliile pe site, link in bio.

03/11/2025

E ușor să comunici când totul curge firesc.
Greul începe atunci când lumea ta interioară nu mai coincide cu a celuilalt.
În acele momente, maturitatea se vede în capacitatea de a rămâne prezent, fără să te închizi sau să încerci să convingi. Disconfortul devine o portiță spre cunoaștere, nu o amenințare.

Ce se întâmplă în tine când celălalt vede lucrurile altfel?

03/11/2025

Oare de ce ne place să etichetăm orice situație sau pe oricine? mă întrebam zilele trecute...ei bine, am primit un răspuns; creierului îi plac lucrurile clare, clasificate, puse în sertare. Atunci ne putem gândi la noi înșine, putem pune focusul pe noi, altfel am rămâne agățați in tot felul de ipoteze. Dar mai e ceva, atunci când etichetăm pe cineva, de exemplu, ne situăm deasupra lui, noi suntem mult mai buni,mai deștepți, mai, mai mai, noi știm, celălalt săracul nu știe, și asta ne aduce o stare de bine , pentru că uităm pe moment de toate greutățile noastre. Și uite așa, ne trăim de multe ori viața, privind în exterior, rănile și provocările noastre fiind acoperite, pe moment. Apoi , încet, încet ne trezim cu in gol interior, in gol imens, care nu mai poate fi acoperit uitandu-ne doar afară. E timpul sa ne întoarcem la noi, sa ne întoarcem acasă cu blândețe și să vedem unde suntem noi in această poveste.