Cabinet Dent Timisoara

02/03/2025

Protezele dentare – Indicații și considerente clinice

Pierderea parțială sau totală a unităților dentare reprezintă o problemă frecventă la nivel global, având implicații semnificative asupra funcției masticatorii, fonetice și estetice. De-a lungul istoriei, au fost dezvoltate diverse metode pentru restabilirea integrității arcadelor dentare, însă progresul tehnologic din ultimele decenii a condus la soluții protetice avansate, inclusiv implantologia orală.

Indicația protezelor dentare

În situațiile în care tratamentul prin implant dentar este contraindicat sau nu poate fi realizat, restaurarea protetică poate fi efectuată prin utilizarea protezelor dentare. Acestea sunt dispozitive medicale personalizate, concepute pentru a reface continuitatea arcadelor dentare și pentru a asigura funcționalitatea aparatului stomatognat.

Clasificarea protezelor dentare

Protezele dentare se clasifică în mai multe categorii, în funcție de extinderea edentației, tipul de sprijin și metoda de ancorare:

1. Proteze dentare parțiale – recomandate pacienților cu edentații parțiale care nu permit realizarea unei punți dentare fixe. Acestea sunt concepute pentru a se ancora pe dinții restanți, restabilind continuitatea arcadelor.

2. Proteze dentare totale – indicate în cazul edentației totale, având rolul de a reface funcțiile aparatului dento-maxilar (masticatorie, fonetică și estetică). Reprezintă o soluție rapidă și accesibilă pentru pacienții care necesită înlocuirea întregii danturi.

3. Proteze scheletate – soluții protetice complexe, formate dintr-o componentă fixă (coroane dentare sau punți dentare) și o componentă mobilizabilă. Stabilitatea acestora este asigurată prin sisteme speciale de ancorare, conferind o retenție superioară comparativ cu protezele tradiționale.

4. Proteze pe implanturi dentare – pot fi de două tipuri:

Proteze fixe pe implanturi dentare – ancorate prin sisteme de înșurubare, pot fi îndepărtate doar de către medicul stomatolog pentru igienizare și întreținere.

Proteze mobilizabile pe implanturi dentare – menținute prin sisteme speciale de prindere, pot fi îndepărtate de către pacient pentru igienizare zilnică.

Considerații funcționale și așteptări ale pacientului

Deși protezele dentare reușesc să restabilească într-o mare măsură funcțiile aparatului stomatognat, senzația oferită nu va fi identică cu cea a dinților naturali. Procesul de adaptare poate varia de la un pacient la altul, iar succesul tratamentului depinde atât de precizia tehnică a realizării protezei, cât și de complianța pacientului la indicațiile de igienă și întreținere.

Medicul stomatolog, în colaborare cu tehnicianul dentar, are rolul de a asigura o reabilitare funcțională și estetică optimă, adaptată nevoilor individuale ale pacientului.

13/12/2024

Tartrul dentar și importanța igienei orale zilnice

Ce este tartrul dentar?

Tartrul dentar este un depozit mineralizat care se formează pe suprafața dinților atunci când placa bacteriană nu este îndepărtată în mod corespunzător prin periaj și folosirea aței dentare. Acesta apare sub formă de depuneri dure, de culoare galben-maronie, cel mai frecvent în apropierea gingiilor și între dinți.

Cum se formează?

Procesul de formare a tartrului începe cu acumularea plăcii bacteriene, un film lipicios format din bacterii, resturi alimentare și salivă. Dacă placa nu este îndepărtată în 24-48 de ore, începe să se calcifieze, transformându-se în tartru.

De ce este periculos?

Tartrul dentar nu este doar inestetic, ci și dăunător sănătății orale:

Gingivita: Tartrul irită gingiile, provocând inflamație și sângerare.

Parodontita: Dacă nu este tratat, poate duce la infecții severe și pierderea dinților.

Cariile dentare: Bacteriile din tartru pot afecta smalțul dentar, provocând carii.

Respirația urât mirositoare: Bacteriile asociate tartrului produc compuși cu miros neplăcut.

Importanța igienei orale zilnice

Menținerea unei igiene orale corespunzătoare este esențială pentru prevenirea tartrului. Recomandări esențiale:

Periajul de două ori pe zi: Utilizați o periuță de dinți cu peri moi și pastă de dinți cu fluor.

Folosirea aței dentare: Îndepărtează placa dintre dinți, unde periuța nu ajunge.

Apa de gură: Ajută la reducerea bacteriilor și la menținerea unei respirații proaspete. La fel este recomandată clătirea cavității bucale cu o soluție de apa cu sare și bicarbonat,aceasta reduce aciditatea din cavitatea bucală.

Controale stomatologice regulate: Vizitați dentistul la fiecare 6 luni pentru detartraj profesional și evaluări.

Prin respectarea acestor măsuri simple, se poate preveni acumularea tartrului și se poate menține un zâmbet sănătos și frumos.

17/02/2024

De ce apar cariile?

Principalele cauze ale cariilor sunt:

Placa bacteriană: Un film lipicios format din bacterii, resturi alimentare și salivă care se acumulează pe dinți. Bacteriile produc acizi care erodează smalțul dentar, creând carii.

Consumul de zahăr: Zahărul și carbohidrații fermentabili hrănesc bacteriile din placa bacteriană, sporind producția de acizi care atacă smalțul.

Igiena orală precară: Periajul insuficient și nefolosirea aței dentare permit acumularea plăcii bacteriene și formarea cariilor.

Structura dinților: Anumite persoane au smalț mai vulnerabil la carii, cu fisuri sau crăpături care favorizează acumularea plăcii.

Cum prevenim cariile?

Igienă orală corectă: Periați dinții de două ori pe zi, folosiți ață dentară zilnic și vizitați regulat medicul stomatolog.

Alimentație sănătoasă: Reduceți consumul de zahăr și carbohidrați fermentabili.

Fluorură: Folosiți pastă de dinți cu fluor și consultați medicul stomatolog pentru suplimentare de fluor, dacă este necesar.

Exemplu:

Imaginează-ți că smalțul dintelui tău este ca o coajă de ou care protejează interiorul dintelui. Placa bacteriană, ca o peliculă lipicioasă, se acumulează pe dinți. Bacteriile din placă transformă zahărul din alimente în acizi care erodează smalțul, creând găuri, ca niște mici caverne, în dinte.

Concluzie:

Cunoașterea cauzelor și opțiunilor de tratament te ajută să menții o dantură sănătoasă și un zâmbet frumos. O igienă orală corectă, o alimentație echilibrată și vizitele regulate la dentist sunt esențiale pentru prevenirea și combaterea cariilor dentare.

31/12/2022

10/12/2022

Pledoarie pentru profesie!

Profesia de medic dentist ( acum ne numim medic stomatolog)a suferit mult în ultimii ani trecând în derizoriu atât din cauza politicienilor care ne-au trecut în aceeași categorie cu saloanele de înfrumusețare cât și lipsei de educație medicală a unei părți din populație care crede că un medic stomatolog umple găuri.

Cu scuzele de rigoare, fără a dori de a leza pe cineva și doar din dorința de a clarifica aspectele pentru cei care nu știu ,le spun că suntem medici în primul rând iar curricula școlară universitară este aproximativ similară în primii 4 ani de facultate cu cea de la medicină generală doar ca noi facem în plus ceea ce tine de stomatologie.

Un dinte cariat nu înseamnă o gaură ci o lipsa de substanță dentară care poate afecta țesut și nervi care generează durere ulterior infecție

Doar un stomatolog este acel om care studiază CEL PUȚIN 6 ANI DE MEDICINĂ și apoi TOATĂ VIAȚA pentru a conserva, pe cât posibil, un organ care nu se mai regenerează NICIODATĂ.

Doar un stomatolog abordează zilnic, cu instrumente extrem de ascuțite, un câmp de lucru de aproximativ 1 MILIMETRU PĂTRAT aflat în apropierea unor repere anatomice foarte importante, cm ar fi vase de sânge, nervi, mușchi, limbă, buze…

Doar un stomatolog este EXTREM DE PRECIS lucrând pe un pacient anesteziat LOCAL (foarte rar general!!!) ale cărui reflexe nu sunt abolite în niciun fel, omul având deplină libertate de mișcare (modificat de poziție, tresărit, tuse, înghițit, reflex de vomă etc).

Doar un stomatolog trebuie să găsească PERMANENT varianta optimă pentru a efectua manopere medicale aseptice într-un mediu extrem de contaminat ( în cavitatea orală există peste 700 de specii de bacterii).

Doar un stomatolog trebuie să lucreze zilnic, ore la rând, ani de zile, într-un sunet de aproximativ 90 de decibeli (nouăzeci de bzzzzzzz, fsssssss, prrrrrrrr) și să-și păstreze concentrarea ignorând stresul fonic.

Multora li se pare că noi nu suntem medici (doctori). Sistemul politic dorește corporatizare și distrugerea cabinetelor stomatologice mici, preturile echipamentelor medicale și a materialelor au luat-o razna, pacientul este înnebunit de reclame false cu dinți imediati și pe viață,sistemul de asigurări de sănătate nu acoperă necesarul unui pacient, legislația profesiei este distrusă de un grup de persoane fara probitate morală care au încălcat legea și cocoțat la conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi România, Ministerul Sănătății tolerează iar ministrul secretar de stat nu se pricepe fiind numit politic.

Profesia are nevoie de o reforma adevărată și corectă!

21/09/2022

Glandele salivare. Rolul Salivei. Depistarea patologiilor.

Glandele salivare reprezintă structuri complexe aflate în profunzimea etajului inferior al capului, bilateral, cu rol în menţinerea unei umidităţi constante a mediului bucal prin producţia de salivă.

Cele 3 mari grupe de glande existente la specia umană sunt parotidele, submaxilarele şi sublingualele.

Care este scopul menţinerii mediului umed bucal?

Prevenirea cariilor: saliva, produs al glandelor menţionate mai sus, are rolul de a spăla, a îndepărta depozitele generatoare de carii regăsite la nivelul unităţilor dentare şi a mucoaselor orale.Digestie: prin enzimele conţinute, saliva asigură descompunerea primară a alimentelor ce sunt introduse în cavitatea orală.Deglutiţie: prin consistenţa mucinoasă, saliva facilitează alunecarea bolului alimentar către structurile mai profunde ale sistemului digestiv (faringe, esofag, stomac).

Saliva este un fluid inodor, incolor şi insipid format din 99% apă iar restul de 1% fiind reprezentat de ioni anorganici, componente organice de tipul glucozei, ureei, hormonilor şi enzime digestive.

În fiecare zi, secreţia salivară este de aproximativ 1 litru, mai mult de jumătate fiind secretată în timpul meselor. Reflexul salivar este declanşat de prezenţa alimentelor în cavitatea orală.

Glandele salivare sunt glande exocrine fiindcă ele îşi varsă conţinutul într-o cavitate ce comunică cu exteriorul (cavitatea bucală).

Uneori, fluxul ce străbate glandele salivare poate fi întrerupt de calculi, patologie relativ frecvent întâlnită ce poartă numele de litiază salivară.

Altă patologie care poate interesa glandele salivare se referă la impregnarea malignă a acestora, la dezvoltarea cancerului primar sau metastatic.

Simptome

Simptomele pe care le descrie pacientul în momentul în care prezintă o afecţiune a glandelor salivare sunt următoarele :

Limitarea deschiderii gurii : prin localizarea în vecinatatea muşchilor, glandele salivare inflamate ii pot comprima şi împiedica realizarea unei deschideri ample, complete a gurii.Asimetrie facială, localizată submandibular sau genian, dată de inflamaţie.Dificultăţi în momentul deglutiţiei : datorate inflamaţiei sau producţiei insuficiente de salivăDurere difuză care poate să apară intraoral, la nivelul urechii sau gâtului.Afectare musculară de partea interesată : muşchii îşi pierd tonusul sau dimpotrivă, rămân într-o stare de contracţie permanentă, dureroasă pentru pacient.Impregnarea salivei cu sânge, neinfluneţaţă de periajul intempestiv sau de alimentele dure ce pot provoca sângerarea gingivală.Modificări ale timbrului vocal.

Depistarea patologiilor glandelor salivare

Dintre examinările complementare menite să identifice afecţiunile glandelor salivare menţionăm:

Ecografia: este utilă în diagnosticul calculilor salivari
Sialografia: în prealabil se va injecta o substanţă de contrast pentru a pune în evidenţă calculii salivari
RMN: este imperativă în depistarea tumorilor benigne şi maligne de la nivelul glandelor salivare. Examenul RMN are capacitatea de a identifica structurile patogene constituite din ţesuturi moi.

Cea mai frecvent utilizată metodă este însă sialendoscopia, prin care se permite vizualizarea directă a calculilor în canalele salivare.

Endoscopul este de dimensiuni reduse şi este prevăzut cu un sistem optic ce penetrează căile salivare.

Aceste examinări nu se realizează în cabinetul de medicină dentară. Totuşi, medicul stomatolog are un rol important în depistarea anomaliilor salivare şi îndrumarea pacientului către un specialist, deoarece cavitatea orală este sediul a numeroase manifestări ce indică o afectare a gladelor salivare.

17/07/2022

Administarea anestezicului este o procedură de rutină pentru toți medicii stomatologici, fiind o adevărată armă împotriva durerii, combătând și axietatea pacientului, tratamentul stomatologic putându-se realiza fără disconfort. Anestezicul există de peste 175 de ani și este folosit pentru diverse proceduri chirurgicale, din orice sferă. Cu toate acestea, deși destul de rare, la unii pacienți pot apărea anumite complicații.

Toxicitate anestezică (supradozajul)

Deși rare la adulți, copiii mici sunt mai predispuși să experimenteze reacții toxice din cauza greutății lor mai mici. Cele mai multe reacții adverse la medicament apar în 5-10 minute de la injectare. Supradozajul anestezicelor locale este cauzat de niveluri ridicate de anestezic în sânge ca urmare a unei injecții intravasculare accidentale sau a injecțiilor repetate. Supradozajul anestezic local are ca rezultat excitație, urmată de depresie a sistemului nervos central și într-o măsură mai mică a sistemului cardiovascular.

Simptomele subiective timpurii includ amețeli, anxietate și confuzie și pot fi urmate de diplopie, tinitus, somnolență și furnicături. Semnele obiective includ zvâcniri musculare, tremurături, vorbire încetinită și frisoane, urmate de activitate convulsivă evidentă. Pot apărea inconștiența și stopul respirator.

Toxicitatea anestezică locală poate fi prevenită prin urmarea unor protocoale de injectare, adică realizarea aspirației și injectarea lentă a anestezicului. De asemenea, medicii trebuie să cunoască dozele maxime în funcție de greutate. După anestezie, pacientul trebuie observat pentru orice posibil răspuns toxic, deoarece recunoașterea și intervenția timpurie sunt cheile unui rezultat reușit.

Reacțiile alergice

Deși reacțiile alergice la anestezicele locale amidice injectabile sunt rare, pacienții pot prezenta o reacție la conservantul bisulfit adăugat la anestezicele care conțin adrenalină. Pacienții pot prezenta, de asemenea, reacții alergice la anestezice topice cu benzocaină. Alergiile se pot manifesta într-o varietate de moduri, inclusiv urticarie, dermatită, angioedem, febră, fotosensibilitate și anafilaxie. Pentru a evita apariția acestui accident, de obicei, medicul dentist va efectua un test subcutanat la nivelul antebrațului pentru a observa reacția organismului la anestezicul injectat. Puteți ruga chiar dvs. medicul să vă efectueze acest test.

Parestezie

Parestezia este persistența simptomelor anestezice peste durata așteptată. Poate fi cauzată de un traumatism al nervului de către ac în timpul injectării. Poate fi cauzată și de o hemoragie în și în jurul nervului. Limba și buzele sunt cele mai frecvente zone afectate. Majoritatea cazurilor se rezolvă în 8 săptămâni fără tratament.

Pe lângă aceste complicații intraoperatorii, există si unele care pot apărea post anestezie, precum:

Apariția unui hematom

Un hematom este cauzat de penetrarea vasului cu acul sau de o injecție intravasculară, care provoacă traume la nivelul vasului de sânge afectat. Traumatismele provoacă sângerări în țesut și formarea unui hematom. Multe zone intraorale sunt foarte vasculare, iar nervii țintă sunt însoțiți de vase mari. Hematoamele pot fi mari, pot apărea rapid și pot avea un aspect dramatic, în special în spațiul infraorbital. Este important ca medicul să informeze pacientul și să reevalueze posibilitățile de continuare a tratamentului

Apriția trismusului

Acesta reprezintă imposibilitatea deschiderii intermaxilare maxime. Trismusul este de obicei cauzat de injecția intramusculară a anestezicelor în spațiul pterigomandibular. Poate să apară chiar și la 2 – 5 zile după anestezie. De obicei, dispare în câteva zile prin mecanoterapie, prișniț cald și, dacă este nevoie, miorelaxante.

17/05/2022

Ce este un irigator bucal și care sunt beneficiile utilizării irigatorului (dușului) bucal

Potrivit studiilor, utilizarea unui irigator împreună cu periajul zilnic, poate elimina cu 99% mai multă placă și poate îmbunătăți sănătatea gingiilor cu până la 93%.

Adăugând irigarea orală sau un duș bucal în rutina zilnică de îngrijire a cavității bucale, înaintea periajului, asiguri reducerea toxicității provocate de către pasta de dinți cu fluor. Studiile au arătat că, prin utilizarea unui irigator bucal împreună cu periajul zilnic, puteți elimina cu 99% mai multă placă și puteți îmbunătăți sănătatea gingiilor cu până la 93%, comparativ cu periajul singur.

Irigatoarele pot fi găsite în mai multe modele: cel mai cunoscut tip este cel cu debit pulsat, dar există și irigatoare cu flux direct sau cu curent constant. Unele modele încorporează bule de aer sau benzi de magnetizare. Pe lângă efectul de curățare, aceste jeturi pulsatorii de apă masează gingiile, stimulând țesutul gingival și fluxul sangvin.

Principalele beneficii ale utilizării unui irigator bucal

- Permite curățarea dinților chiar și a celor mai greu accesibile locuri, care de obicei sunt mai greu de tratat cu o simplă periuță;

- În timpul utilizării, gingiile sunt masate ușor, ceea ce îmbunătățește circulația sângelui și reduce riscul de îmbolnăviri;

- Resturile de mâncare care se blochează între dinți sunt eliminate ușor, fără a provoca durere;

- Placa bacteriană este îndepărtată ușor și eficient. Acumularea acesteia poate duce la deteriorare stării dinților;

- Potrivit pentru îngrijirea aparatelor dentare, implanturi sau proteze dentare;

- Ajută la prevenirea apariției gingivitei sau parodontozei, de asemenea previne apariția cariilor;

- Reduce mirosul din gură, lăsând o senzație de prospețime după utilizare.

Dușul bucal este recunoscut ca fiind mult mai eficient decât ața dentară: îndepărtează mult mai multă murdărie și este mult mai puțin traumatizantă. Pentru prevenirea aparițiilor bolilor dentare, curățați cavitatea bucală cu cel mai bun duș bucal (irigator) de 2-3 ori pe săptămână.

Înainte să achiziționați și, cu atât mai mult, să folosiți un irigator acasă, asigurați-vă că consultați un stomatolog. Un medic cu experiență vă va spune dacă acest dispozitiv este indicat în cazul dumneavoastră, dacă este indicat, ce soluție și regim este mai bine să alegeți, cât de des să îl utilizați.

16/05/2022

Despre anestezia dentară.
Anestezia înlătură orice durere sau jenă, pacientul poate coopera cu medicul în timpul intervenției stomatologice, iar starea de după tratament este lipsită de disconfort.

Prin anestezie dentara înțelegem introducerea, în organism, a unor substanţe cu rolul de a suprima temporar sensibilitatea dureroasă.

Anestezia reprezintă modalitatea prin care medicul stomatolog aboleşte, suprimă, întrerupe sensibilitatea nervoasă dintr-o anumită regiune prestabilită, pentru a putea opera fără ca pacientul să aibă dureri sau disconfort pe parcursul intervenţiei.

Pe durata anestezierii, pacientul nu îşi pierde cunoştiinţa, acesta fiind treaz şi percepe ceea ce i se întâmplă. Anestezierea prin injectarea de substanţe chimice este cea mai întâlnită metodă de reducere a sensibilităţii unei regiuni.

Anestezicele reprezintă substanţe de sinteză ce blochează transmiterea impusurilor de-a lungul ramurilor nervoase. Fiecare nerv cranian este responsabil de asigurarea sensibilităţii în cadrul unei regiuni bine precizate.

Prin injectarea substanţei anestezice în regiunea în care nervul se distribuie, se asigură abolirea durerii pentru 30 de minute sau chiar 2-3 ore, în funcţie de substanţa utilizată dar şi a tehnici pe care medicul o aplică.

Anestezicul este substanţa, cu ajutorul căreia, se blochează temporar transmiterea impulsului nervos.
Exemple de substanţe anestezice:

xilină,prilocaină mepivacaină,hostacaină articaină,bupivacaină procaină,cocaină, tetracaină

Această anestezie dentară este indicată atunci când medicul efectuează acte terapeutice ce pot fi dureroase. Scopul efectuării anesteziei dentare este de a face ca şedinţa de tratament să fie cât mai confortabilă şi pentru a reduce sau elimina anxietatea şi durerea pacientului. Nu toate procedurile stomatologice necesită anestezie dentară, însa, cele mai frecvente sunt extracţiile dentare, implanturile dentare, extirparea nervului şi tratarea afecţiunilor microbiene ale ţesuturilor.

Principiul de acţiune al anesteziei dentare

Anestezicele acţionează local prin stoparea conductibilităţii nervoase, prin diminuarea fluxului de ioni de sodiu în citoplasma neuronilor.
Sodiul neintrând în neuron, ionul de potasiu nu mai are posibilitatea de a ieşi, astfel încât se inhibă depolarizarea nervului astfel se instalează anestezia dentara.

Efectul şi durata anesteziei depind de câţiva factori:

greutate,cantitatea de grăsimi din corp,concentraţia anestezicului,decalajul dintre PH-ul anestezicului şi zona anesteziată prezența altor substanțe în organism (diverse medicamente, alcool, cofeina, etc.)

Toxicitatea anestezicelor

Doza maximă de anestezic ce poate fi administrată este cuprinsă între 70 mg – 500 mg, ţinând însă cont de vârsta pacientului, starea de sănătate, tipul de anestezic şi prezenţa sau absenţa vasoconstrictorului(adrenalinei).

12/02/2022

😁