24/08/2025
Cand un copil face un tantrum se vede educatia, echilibrul si iubirea unui parinte pentru copilul sau.
Uneori se duce rapid pe Apa Sambetei si respectul si iubirea si raman doar nervii necontrolati de adultul care are rolul sa protejeze si sa calmeze copilul.
Si daca totusi presupunem ca parintele este echilibrat si ramane calm, in respect fata de copil, si intelege furia unui copil de 5 ani de exemplu... Toata lauda ar trebui trimisa catre el, pentru ca stim cat este de greu sa stai drept in fata tantrumului unui copil si sa nu cazi si tu acolo, sa il zgaltai, sa il jignesti, sa il ameninti, sa il lovesti, sa-I inchizi gura.
E al tau, si vrei sa faci mai bine dacat o faceau parintii in trecut. Ii vorbesti calm si il ajuti sa treaca peste suparare cu rabdare, respect si iubire.
Si il lasi doar pe el sa faca o criza.
---
Dar intr-o asemenea situatie, se vede si vindecarea si educatia celor din jur, care nu stiu ce sa faca cu un parinte calm si un copil furios.
"Cum naiba de il prosteste asa, copilul asta mic, si nu face ceva?"
"Daca ar fi al meu, as stii eu sa-l pun la punct! "
"Daca nu l-a batut de mic, uite-l cm face!"
Care mai de care s-ar transforma in abuzatori, pentru ca nu stiu altfel si pentru ca li se pare normal asa.
Ca sa poti sa fii echilibrat in relatia cu un copil care, e si mic pe deasupra, si mai si greseste, cade, tipa, tranteste, alearga, iti trebuie echilibru si sa fi invatat deja cm arata iubirea si, mai ales, respectul pentru cei pe care ii iubesti.
Si poate sa fi facut niste terapie.
Si poate sa fi invatat si despre educatie un pic.
Altfel, parintele echilibrat tot ca un fraier arata, bataia ramane tot rupta din rai si abuzul o normalitate.
