04/04/2025
Sensibilitatea este un dar care repară sufletele zdrobite ale lumii.
Persoanele conectate cu sensibilitatea lor sunt un balsam pentru umanitate. Persoana sensibilă nu este slabă, fragilă sau nesigură, ea și-a trezit latura cea mai umană și sublimă datorită propriilor răni.
Ceea ce ne face sensibili este faptul că am simțit și am îmbrățișat propria noastră durere, abia atunci putem simți și durerea celorlalți.
Acei oameni care și-au luminat rănile și traumele copilăriei sunt mult mai sensibili și au chakra inimii mai deschisă. Cu toate acestea, prea mulți oameni sunt desensibilizați, adică se protejează de conectarea cu propria lor durere.
O persoană insensibilă nu este una care nu simte nimic, ci una care blochează marea durere care se află înăuntru. Nu este firesc să nu simți nimic, ființa umană este sensibilă, dar o mare parte a colectivului se mișcă doar din „sinele supraviețuitor”.
Cum să recuperăm legătura cu sensibilitatea noastră?
Imaginează-ți copilul pe care l-ai fost în fața ta. Privește-l cu toată dragostea pe care o poți. Spune-i: „Ești în siguranță cu mine, te iubesc”. Când copilul interior se simte văzut și în siguranță, în loc să fie speriat, supărat, sau singur, ceva se schimbă în sistemul lui nervos și muscular, se relaxează și apare sensibilitatea.
Oamenii sensibili trăiesc din inimă, chiar și cu sufletul plin de cicatrici, se comportă ca și când nu ar fi fost niciodată răniți.
Cu empatie, cu compasiune, cu bună intenție, pentru sensibili este un mod de a fi.
Unii ne vor numi creduli. Prefer să-i spun dragoste.