06/09/2025
Despre HIROTESIE
în ”Pravila Bisericească” alcătuită de arhimandritul Nicodim Sachelarie:
XCV.
HIROTESIA
807. Hirotesia este punerea mâinilor arhiereului pentru a sfinţi citeţi, cântăreţi şi ipodiaconi. Ierurgia hirotesiei se face în mijlocul bisericii, fiindcă şi slujba lor este în afară de altar. După Arhieraticon (cartea de slujbă folosită numai de arhiereu), pentru citeţi şi cântăreţi sunt aceleaşi rugăciuni, iar pentru ipodiaconi sunt deosebite.
Citeţul şi cântăreţul pot fi hirotesiţi de la vârsta de 18 ani; ipodiaconul de la 20 de ani. Citeţul şi cântăreţul are ca veşmânt la slujbă un fel de felon mic sau stihar special, fără orar. Ipodiaconul are stihar şi orar pe care îl poartă numai încins cruciş. Slujba lui nu este în altar, ci numai în afara altarului, de a ajuta pe diaconi la îmbrăcare, spălarea şi servirea arhiereului şi a păstra ordinea în biserică la slujbe.
Citeţul şi cântăreţul se pot căsători şi recăsători fără hirotesie. Ipodiaconul se poate căsători numai înainte de hirotesie, interzicându-i-se căsătoria sau recăsătoria după hirotesie.
Se pot hirotesi odată mai mulţi citeţi şi ipodiaconi.
Stareţul în funcţiune poate hirotesi citeţi şi ipodiaconi numai pentru mănăstirea sa, cu învoirea episcopului (VII ec. 14; Sf. Nichifor 5; Ex. 28,1-5; Num. 3,9-13; 8,18-18,7; I Cor. 12,6-30).
808. Pe lângă hirotesiile de consacrare ale clerului inferior, mai sunt şi alte hirotesii, astfel:
a) din treapta diaconului, derivă cea a arhidiaconului sau protodiaconului, ca fruntaşi între ceilalţi diaconi;
b) Din treapta presbiterului, pentru clerul de mir, cea a sachelarului, care odinioară era dată unui călugăr însărcinat cu grija mănăstirilor, deţinută astăzi de exarhul mănăstirilor, acum se dă ca primă distincţie preoţilor de mir. A doua, a economului, care odinioară administra averea episcopiei, acum este o treaptă de distincţie în pastoraţie. A treia, a arhiprezbiterului sau a protoiereului, ca treaptă administrativă;
c) Pentru călugări, este prima treaptă a singhelului, care avea odinioară în grijă gospodăria casei episcopale. A doua este cea a protosinghelului, ca şef al singhelilor. A treia cea a arhimandritului ca conducător administrativ al unei comunităţi monahale;
d) Hirotesia în duhovnic se dă deopotrivă preoţilor monahi sau celor pentru mireni care sunt în stare să aprecieze faptele omeneşti în lumina Legilor Domnului, aplicând îngăduinţa şi severitatea canonisirii după "gândul lui Hristos" (I Cor. 2,15-16).
809. -"Ipodiaconul să nu se hirotesească mai tânăr de 20 de ani. Dacă cineva din orice fel de treaptă bisericească ar fi hirotonit mai înainte de vârsta hotărâtă (în c. 14) să se caterisească". - VI. ec. 15.
810. -"Deoarece suntem informaţi că în Armenia sunt primiţi în cler numai tinerii care sunt de neam preoţesc, după obiceiul evreiesc (Ex. 28, 1; Num. 3, 1-10), iar unii nehirotesiți se pun ieropsalți şi citeţi în biserică, hotărâm ca de acum încolo să nu se mai introducă în cler avându-se în vedere neamul, ci să se cerceteze şi - dacă sunt vrednici, conform hotărârilor canonice (Ap. 76), să se primească în cler şi să-i hirotesească pentru slujba bisericească, fie că sunt de neam preoţesc sau nu".
"Nu este iertat nimănui care nu este hirotesit să citească în biserică cuvintele dumnezeieşti, decât numai celor ce poartă tunderea hirotesiei şi a primit canonicească binecuvântare de la păstorul său. Iar dacă cineva ar îndrăzni să lucreze împotriva celor mai sus scrise, să se afurisească". -VI. ec. 33.
811. -"Este îndeobşte cunoscut că în preoţie trebuie să fie ordine, iar lui Dumnezeu îi place ca promovările la preoţie să se respecte cu exactitate. Deci dacă se observă că unii primesc tunderea clericală din pruncie, fără să mai primească şi hirotesia de la episcop, şi citesc după amvon la slujba dumnezeiască, făcând aceasta împotriva canoanelor, de acum încolo să înceteze. Această rânduiala să se respecte şi de monahi. Fiecare egumen are voie să săvârşească hirotesie de citeţ numai în mănăstirea sa, dacă însuşi egumenului i s-a dat de către episcop hirotesia întru egumen, fireşte, fiind el prezbiter. Aşijderea şi horepiscopii, după vechiul obicei, pot să prochirisească (termen care înseamnă trimitere cu împuternicire) citeţ, potrivit aprobării episcopului". VII ec. 14.
812. "Nu se cuvine ca ipodiaconii să stea în altar şi să se atingă de sfintele vase". - Laod. 21.
813. "Nu se cuvine ca ipodiaconii să poarte orand (pe umăr ca diaconii) şi nici să părăsească paza uşilor sfinte". - Laod. 22.
814. "Nu se cuvine ipodiaconului să dea sfânta pâine poporului, nici să binecuvânteze paharul". -Laod. 25.
815. "Nu se cuvine ca slujitorii citeţi şi ipodiaconii să părăsească uşile bisericii sau ale altarului, chiar pentru scurtă vreme,, ca să se roage în particular în timpul slujbelor". - Laod. 43.
816. ..."Citeţii, ajungând în vârstă, să fie siliţi a se căsători sau a face făgăduinţă de înfrânare (celibatară sau monahală) – Cartagina, 16 (b).
817. "S-a hotărât ca presbiterii şi diaconii, dacă s-au făcut vinovaţi de păcate grele şi din această cauză au fost caterisiţi, nu se mai pot hirotesi cântăreţi, pe motivul că sunt mireni cu vrednicie, căpătată prin pocăinţă, aşa cm se hirotesesc mirenii credincioşi, socotind pocăinţa ca un al doilea botez". -Cartag. 27.
818. "Citeţul care a citit măcar odată la biserica la care a fost hirotesit, să nu mai fie primit în clerul altei biserici". -Cartag. 90.
819. "Pe anagnost (citeţ) ia-l, punându-ţi mâna şi rugându-te către Dumnezeu, şi să zici: Dumnezeule veşnic, cel bogat în milă şi în îndurări (Ps. 102, 4) care ai arătat întocmirea lumii prin cele create şi păstrezi numărul aleşilor tăi, Însuţi şi acum caută spre robul tău care se însărcinează să citească Sfintele Scripturi poporului tău, şi-i dă Duhul Sfânt, duh prorocesc. Cel ce ai înţelepţit pe Ezdra (II, y, 4) slujitorul tău ca să citească legile tale poporului tău, şi acum, rugat fiind de noi, întelepteşte pe robul tău (N) şi-i dă să săvârşească neosândit lucrul ce i s-a încredinţat, să fie socotit vrednic de o treaptă mai înaltă prin Hristos". -Const. Ap. VIII, 22.
820. "Cel ce voieşte a se horotesi citeţ, fiind mărturisit că este cu viată curată, vrednic de o treaptă sfântă şi cm că ştie carte bisericească, se duce la arhiereu... Luarea părului însemnează sfinţirea, pentru că părul este ca o înflorire din tot trupul, şi însemnează că se aduce lui Dumnezeu pârgă de la om. Iar în chipul crucii se tunde pentru Iisus, căci Însuşi întrupându-se şi răstignindu-se, se sfinţeşte. Iar pe numele Treimii, pentru că aceasta este făcătoarea şi desăvârşitoarea tuturor". -S. Tes. V, 158.
821. "Apoi se blagosloveşte de trei ori deasupra tunderii, şi punând arhiereul mâna pe creştet unde s-a tuns, arată puterea lui Dumnezeu cea acoperitoare, şi cm că i se dă lui din dar, şi se roagă ca să se sfinţească cel ce se hiroteseşte. Atunci, cu toată înţelepciunea şi înţelegerea, se face citirea dumnezeieştilor cuvinte, şi aşa mulţumind, săvârşeşte rugăciunea. Iar după rugăciune, iar se însemnează, zicând "pace" pentru pacea cea de la Dumnezeu şi de este citeţ,, porunceşte să citească o frază din apostol, iar de este cântăreț, din psaltire, şi dându-i pace şi rugându-se pentru el îl sloboade, întărind cu însemnarea pretutindeni pe cel ce s-a hirotesit. Însă unii socotesc însemnarea cuvintelor ce s-au citit atunci din ”Apostol” sau ”Psaltire” ca nişte prevestiri şi le au ca semne pentru viața celui hirotesit". -s. Tes. V, 159.
822. "Cel ce s-a făcut citeţ, citeşte poporului Sfintele Scripturi, după porunca diaconilor sau preoţilor, adică sfintele cuvinte ale prorocilor şi ale apostolilor, stând cu capul gol în mijlocul bisericii. Dar şi în altar intră ca o slugă a altarului, aprinde lumânările, aduce foc preotului, merge înaintea darurilor purtând sfeşnicul, el aduce prescurile şi apa cea încălzită. El îngrijeşte biserica şi face ascultare la celelalte treburi ale bisericii. El citeşte pe carte, ca să zic pe scurt, el este slujitor în biserică, fiind dator a face toate întru cucernicie şi să cunoască al cui slujitor este şi cm că este slugă a lui Dumnezeu, şi al celor ce se apropie de el şi slujeşte împreună cu sfinţii îngeri, acolo împreună intrând". -S. Tes. V, 160.
823. "După citeţ, rânduiala ipodiaconilor care este cea mai înaltă până la diaconi. Citeţii şi cântăreții, după însemnarea (hirotesia) cea dumnezeiască, au voie să se însoare, iar ipodiaconul nicidecum. Aceştia făcându-se mai întâi citeţi şi slujind bine, la vremea cea rânduită, iau şi hirotesia ipodiaconului care se dă omului celui ajuns la vârsta de 20 de ani", -s. Tes. V, 161.
824. -"Stiharul ipodiaconului, cel alb, simbolizează îmbrăcămintea cea curată şi fără de patimă a slavei lui Dumnezeu, de aceea şi încinge și orarul, însemnând că veşmântul nu-l mai are slobod, ci trebuie să-l încingă pe el în jurul corpului în curăţie, de vreme ce nu poate să se însoare. Deci, viind la arhiereu, se pecetluieşte prin tundere, ca cel ce s-a omorât şi este viu, acesta îl desăvârşeşte şi hirotesindu-se, i se citeşte rugăciunea, prin care se arată că de la Dumnezeu este...".-s.Tes.v, 163.
825. -"Cel ce s-a hirotesit se sărută cu ceilalţi ipodiaconi ca cel ce s-a făcut egal cu ei, şi se duce să lucreze împreună cele ale ipodiaconilor. Şi păzeşte sfintele uşi ca să nu intre cineva în altar dintre cei nevrednici. Ia sfintele vase şi le aşază după rânduială, ca să aducă preoţii darurile în bună rânduială. Pe cei chemaţi îi scoate afară când zice diaconul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi". La litanii el merge cu crucea înainte. Aprinde candela şi sfeşnicile de pe sfânta masă. Când este de trebuinţă a sluji arhiereul, el stă după diacon înaintea sfintelor uşi la liturghie şi se împărtăşeşte cu sfintele taine la fiecare liturghie în afară de altar" - sf. Simeon al Tesalonicului, V, 164.
De reținut:
Biserica este o instituție divino-umană al cărei Cap este Hristos. Are Legi. Legile se numesc CANOANE. Canoanele sunt adunate cronologic în PIDALION (Cârma Bisericii) și pe teme în ”Pravila Bisericească”.
