13/08/2025
Introducerea automobilului în România a fost un moment istoric, care a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea și a plasat țara printre primele zece națiuni din lume unde a circulat automobilul. Apariția acestor vehicule pe străzile capitalei și în alte orașe, precum Craiova, a marcat începutul unei noi ere a mobilității și a tehnologiei în spațiul românesc.
Primele vehicule de transport mecanizate au apărut la București în 1895, fiind vorba la acea vreme de vehicule cu motor pe aburi produse în Franța. Aceste vehicule de tip Gardner-Serpollet funcționau pe baza vaporilor de apă și foloseau acetilena pentru iluminat. Motorul era montat între lonjeroane, iar roțile erau din lemn, fără camere de aer.
Totuși, un moment important al istoriei automobilului în România a fost în 1889, când baronul Barbu Bellu a adus în București prima mașină cu motor cu combustie internă. Aceasta era un Peugeot cu patru locuri și patru cai putere, putând atinge o viteză maximă de 18km/h—o veritabilă „trăsură fără cai” pentru publicul vremii.
În doar câțiva ani, tot mai multe automobile și-au făcut apariția în țară; în 1904 existau deja 41 de autovehicule înregistrate în România. În anii următori, automobilul a devenit tot mai popular, iar la începutul secolului XX s-au pus bazele primelor asociații de automobiliști și s-a redactat primul regulament de circulație.
