24/07/2025
Micile complicații…emoționale ale pacienților 💭
Orice medic este sau ar trebui să fie și psiholog. Recunosc că generația mea nu a fost pregătită pentru această realitate și tocmai de aceea a trebuit să o descopăr singură pe măsură ce am început să lucrez cu pacienții. Știu că între timp lucrurile s-au mai schimbat, iar acum psihologia face parte din programa medicală, însă chiar și așa este, din păcate, doar un nivel de bază teoretică. Partea practică vine abia apoi, în cabinet, zi de zi, cu fiecare pacient care îți intră pe ușă.
Fiecare pacient vine cu un „bagaj” – frici, anxietăți, amintiri neplăcute, neîncredere, griji de acasă etc. Iar rolul nostru nu este doar să tratăm boala, ci și omul – cu tot ce aduce el în cabinet. Problema este că, de cele mai multe ori, dacă nu știi cm să gestionezi acea încărcătură emoțională, nu vei reuși nici să tratezi cu adevărat afecțiunea propriu-zisă. Toate sunt conectate într-un mod care, uneori, ne depășește.
Iar aici nu există un „ghid” pentru abordarea psihologică, pentru că fiecare pacient este diferit. Asta înveți în timp, cu răbdare și cu multă empatie și experiență. Și mai înveți ceva esențial: să închizi ușa cabinetului și să te poți detașa în viața personală, pentru că și tu, ca om, nu numai ca medic, ai problemele tale personale de care trebuie sa te ocupi.
Reacțiile emoționale ale pacienților sunt nenumărate și aș putea scrie o carte despre ele. Secretul este să știi să faci diferența între „ifose” și manifestările emoționale care au un substrat psihologic real. Pe acestea din urmă trebuie să le înțelegem întâi, ca să îi putem explica pacientului cm le putem gestiona împreună pentru planul de tratament.
𝐉𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜 - „𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚̆𝐦 𝐩𝐞 𝐜𝐨𝐫𝐝 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐬”: 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐨 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚̆𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐥𝐢𝐬𝐞 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐫𝐮𝐧𝐭𝐚̆ 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐢, 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐦 𝐝𝐞𝐜𝐢𝐬 𝐬𝐚̆ 𝐥𝐞 𝐚𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚̆𝐦 𝐜𝐮 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆, 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆. 𝐅𝐢𝐢𝐧𝐝𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢, 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞, 𝐜𝐮 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐢, 𝐜𝐮 𝐟𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐚̆𝐫𝐢... 𝐥𝐚 𝐟𝐞𝐥 𝐜𝐚 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐢.
