13/09/2024
Cum ajungem sa ne deconectam de corp?
🔶 Ca si copii, cand conectarea la noi insine si la altii este asociata cu durere, suferinta sau pericol, ne deconectam. Aceasta nu este o slabiciune, ci o putere. Corpurile noastre se micsoreaza atunci cand suprimam parti din noi pentru a "se potrivi" in familie, cultura si societate, pentru a cauta validare si apartenenta in detrimentul expresiei noastre autentice.
🔶 Este probabil sa ne deconectam de acele aspecte ale noastre care au fost abuzate, respinse si ranite, si de acele parti care nu au fost hranite sau dezvoltate corespunzator.
🔶 De cate ori ti-ai negat realitatea sau te-ai abandonat pentru a "se potrivi" intr-o situatie, rol sau grup de oameni?
🔶 Corpul nostru se contracta, tensioneaza sau se inchide atunci cand este sub stres sau cand nu actionam in aliniere cu cine suntem sau cu ce avem nevoie, cand realitatea noastra este negata si autenticitatea noastra ignorata. Aceasta contractie si senzatie viscerala de nesiguranta devin conditiile pentru deconectare treptata.
🔶 Deconectarea/disaocierea este un mecanism de supravietuire prin care nu mai suntem constienti de o parte din noi, de obicei acolo unde este suferinta, cm ar fi corpul, amintirile sau emotiile, si ne indreptam spre mecanisme de coping care fac suferinta mai putin dureroasa. Poate fi ruminatie, supra-analiza, fantezie, proiectie sau diverse dependente.
🔶 Ne disociem pentru a crea o "realitate alternativa" sau o stare de ignoranta visatoare fata de experienta reala de viata care pare prea dureroasa sau coplesitoare.
🔶 Viata care se invarte in mintea noastra nu este viata pe care o experimentam in corpurile noastre. Si majoritatea dintre noi nu suntem echipati sa acceptam realitatea. Sistemele noastre nervoase nu sunt suficient de flexibile pentru a regla realitatea.
🔶 Disocierea de traume (fara a le recunoaste, simti sau integra) afecteaza sanatatea noastra mentala si fizica.
🔶 Cu cat ne deconectam mai mult, cu atat mai putine experiente somatice si mentale are sistemul nostru nervos de reglat, ceea ce inseamna mai putine sanse de a experimenta durerea.
🔶 Deconectarea emotionala este fundamentul coplesirii emotionale si al proiectiei emotionale. Ceea ce deconectam creeaza energie reziduala. Putem simti furie si, totusi, sa fim deconectati de experienta incorporata a furiei. Experimentam nu emotia de care suntem deconectati, ci energia reziduala si proiectia acelei emotii.
Care sunt indicatorii deconectarii/disocierii?
🔶 un sentiment de detasare de corp, de viata, de emotii
🔶 senzatia ca privesti de la distanta sau ca esti in corpul altcuiva
🔶 ritmul vietii pare mecanic sau automat
🔶 memorie slaba, uitare usoara sau dificultati de a-ti aminti
🔶 viata pare ireala; noi parem ireali
🔶 senzatia de amorteala emotionala; nu simti prea mult; lipsa de raspunsuri emotionale adecvate situatiilor de viata
🔶 privire sticloasa, uitat in gol
🔶 reactivitate usoara;
🔶 multe „vieti” se petrec in minte, ruminatie, supra-analiza, ingrijorare, agitatie
🔶 usurinta in a te distra;
🔶 dificultate de a te concentra
🔶 senzatia de a fi blocat sau prins in corp.
Care sunt rolurile deconectarii?
🔶 Rol de protectie: ne deconectam pentru a nu simti disconfort emotional, durere, frica, intensitate sau vulnerabilitate.
🔶 Rol de reglare: sistemul nervos are o capacitate scazuta de autoreglare si, prin deconectare, are mai putine informatii si stimuli de procesat.
🔶 Semnaleaza cand apare ceva necunoscut, care nu este familiar: sentimente necunoscute care indica adevar sau faptul ca esti vazut, simtit sau auzit.
🔶 Semnaleaza cand e coplesit sau are resurse putine: sistemul se va deconecta atunci cand este coplesit, epuizat, obosit si se afla intr-o stare generala de resurse scazute.
🔶 Ne face constienti de nevoi emotionale neimplinite, limite incalcate si rani emotionale.