Psihoterapeut Irina Tufescu, Uricani (2025)

15/09/2022

“Visul este o mică ușă ascunsă în cel mai profund și mai intim sanctuar al sufletului, ce se deschide spre acea noapte cosmică primordială care era sufletul, cu mult înainte de a exista ego-ul conștient.” - C.G. Jung

În fiecare dintre noi există un spațiu vast, locuit de tot ceea ce încă nu știm că suntem, un spațiu al adevărului interior în care încap, fără judecată și lumina și întunericul. În spațiul acesta se aude chemarea necontenită a sufletului, care știe mereu să ne călăuzească dincolo de tumultul zgomotos al minților noastre, dincolo de ceea ce am învățat să fim sau de ceea ce credem că suntem. Bogata noastră lume interioară prinde viață pe tărâmul infinit al viselor. Aici inconștientul ne vorbește prin tot felul de imagini dramatice, simboluri, motive și teme care înfățișează centri emoționali de energie, vii în noi, dar încă inaccesibili conștiinței.

Visele nu mint, nu distorsionează și nu disimulează. Ele prezintă, printr-un limbaj simbolic, situația reală din inconștient, oferindu-ne constant indicii despre situația psihologică prezentă. Prin limbajul lor, inconștientul caută întotdeauna să exprime ceva încă necunoscut şi neînţeles de către Eu.

Prin reflectarea asupra imaginilor din vis și a emoțiilor pe care acesta le trezește în interiorul nostru, ne apropiem mai mult de întelesul pe care visul îl are pentru noi. Se crează, astfel, un dialog sacru prin care acest tip de conținut ni se revelează, oferindu-ne șansa de a aduce în conștiință nevoile noastre profunde. Atitudinile, comportamentele noastre, felul în care relaționăm cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară capătă noi înțelesuri.

În psihoterapia jungiană, lucrul cu visele e o parte importantă a procesului terapeutic. Imaginile din vise sunt examinate îndeaproape și în mod repetat până când semnificația lor începe să se dezvăluie. Pe măsură ce relația noastră cu lumea simbolică a viselor avansează, dezvoltăm o capacitate mai mare de a ne asculta și a ne înțelege. Prin intermediul lor începem să restabilim conexiunea profundă cu înțelepciunea infinită a sufletului nostru.

www.irinatufescu.ro

Photo: The Giantess by Leonora Carrington

27/07/2022

- Despre Tine și Celălalt. Despre Relații. -

Toate relațiile încep și se încheie prin separare. Prima separare pe care o cunoaștem este aceea în care suntem desprinși de Mamă și de conexiunea noastră cu universul. Mai târziu încheiem toate relațiile vieții noastre prin acea separare pe care o numim moarte.

Din momentul primei separări și până la cea din urmă, nu încetăm să căutăm a ne reconecta la sentimentul pe care l-am pierdut, nu încetăm să căutăm din nou și din nou, drumul spre casă.

Nu este o întâmplare că motivul principal, agenda ascunsă în orice relație, este dorul de a reveni în acest loc, la această stare. Ceea ce trăim este în esență o căutare religioasă, așa cm atestă etimologia cuvântului „religie”(din latinescul religare, a lega înapoi, a reconecta). În această căutare religioasă, îl investim pe Celălalt cu atribute apropiate divinului. Așa ia naștere mitul iubirii romantice, în care un „Altul magic” ne va oferi mângâiere în această lume, ne va iubi veșnic, ne va curma suferința și ne va completa.

Modul în care începem să dobândim un sentiment de sine și căutarea indentității noastre încep cu primele relații pe care le avem, cu cei care ne sunt mame și tați sau cei care își asumă în viețile și în psihicul nostru aceste roluri. Aici învățam separarea și apropierea și experimentăm anxietatea a ceea ce înseamnă prea multul lor. Aici se scriu, parcă în granit, tiparele noastre psihologice si comportamentale. Aici începe relația proiectivă cu Celălalt, un celalalt care ne este inconștient atât de familiar.

Deoarece o mare parte din relația noastră cu noi înșine operează la nivel inconștient, drama dinamicii noastre relaționale o constituie expresia propriei noastre psihologii. Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru relațiile noastre cu ceilalți este să facem relația noastră cu noi înșine mai conștientă.

Ceea ce nu știm despre noi înșine (inconștientul) sau refuzăm să confruntăm în noi înșine (umbra), va fi proiectat asupra celuilalt. Ne proiectăm rănile copilăriei (patologia personală), dorul nostru infantil (agenda narcisică de a ne întoarce “acasă”) și imperativul nostru de individuare asupra Celuilalt. Întrucât Celălalt nu poate și nici nu ar trebui să poarte responsabilitatea pentru toate ale noastre, proiecția face loc resentimentelor și aduce în prim plan problema jocului de putere din relații. Modalitate de a vindeca o relație slăbită este să aducem în conștiință acest dor al întoarcerii acasă și să ne asumăm responsabilitatea pentru propriul proces de individuare.

Retragerea proiecției, pe cât de dureros ar putea fi resimțită, ne dă ocazia de a-l vedea pe celălalt ca fiind cu adevărat un altul, cu adevărat separat de noi înșine.

Datorită experiențelor traumatice ale separării, dorul reîntoarcerii acasă, este profund înrădăcinat în psihicul nostru însă el rămâne principalul sabotor al relației. Cu toții pendulăm inconștient între dorința profundă de a fuziona cu Celălalt și imperativul interior de a ne separa și de a ne asuma drumul propriei individuări. Această tensiune a contrariilor va fi mereu prezentă. Menținerea acestei tensiuni, aducerea ei în conștiință, este sarcina pe care o au toți cei implicați în orice relație apropiată, o sarcină care necesită efort conștient și o voință cu adevărat eroică. Dialogul dintre mine și Celălalt reprezintă locul în care se întâmplă vindecarea psiho-emoțională. Devin mai mult decât ceea ce sunt pentru că sunt obligat să-mi depășesc limitele conștiinței pentru a-l recunoaște pe Celălalt și invers. Acesta este modul principal în care ne putem ajuta unii pe alții să creștem dincolo de tensiunea contrariilor.

Abia în momentul în care avem curajul să renunțăm la această agendă ascunsă, avem cu adevărat șansa să ne întâlnim cu nemărginirea propriului suflet. Abia când vom realiza și ne vom asuma că nici o altă persoană în afară de noi înșine, nu ne poate oferi ceea ce ne dorim, vom fi cu adevărat liberi să sărbătorim o relație pentru ceea ce poate oferi și îl vom putea iubi cu adevărat pe celălalt pentru cine este și nu pentru ceea ce ne poate oferi.

Calitatea relațiilor noaste este dată de calitatea relației noastre cu noi înșine. Relația ta cu tine cm e?

https://www.irinatufescu.ro

30/06/2022

- Necuprinsul-

De fiecare dată când îmi e dat să interacționez cu copii nou născuți, mă simt copleșită de minunăția ființei lor și asta mă ajută să-mi aduc aminte că fiecare dintre noi poartă înăuntrul lui minunea asta de care, din păcate, uităm.

Cred că atunci când venim pe lume sufletele noastre au cu adevărat acces la tainele universului și dețin cunoștințe ancestrale la care pierdem gradual accesul pe măsură ce suntem instruiți să ne ocupăm locul în lume. Suntem învățați să luăm forma șabloanelor perfecționate și șlefuite de generații întregi care ne-au precedat, cu promisiunea nerostită că așa vom fi apreciați, respectați și iubiți. Încet, încet, într-un mod mai mult sau mai puțin compliant începem să ne ocupăm locul indicat și să ne identificăm cu această persona pe care o construim cu grijă.

Devine, așadar, mai puțin relevant să fim în contact cu cel mai profund sentiment de sine, cu sufletul nostru și cu ceea ce e veșnic si nemărginit.

Uitarea asta dureroasa ne face să ne petrecem viețile într-o căutare oarbă a ceea ce nu știm că am pierdut. Căutam în oameni, în locuri, în cariere, în tot ce avem la îndemână în afara noastră și suntem ghidați întotdeauna, fie cu blândețe, fie cu brutalitate, înăuntrul nostru.

Doar în acest spațiu putem începe să ne recăpătăm vederea pentru a porni în căutarea a ceea ce n-a fost, de fapt, niciodată pierdut ci doar în așteptarea de a fi găsit. În acest loc ne cheamă, ne așteaptă și ne calăuzește Sinele nostru autentic.

Mă întreb cm ar arăta lumea în care trăim dacă în fiecare clipă ne-am privi pe noi înșine și unii pe alții cu conștiința vie a faptului că suntem nemărginiți.

https://www.irinatufescu.ro

27/06/2022

- Despre procesul terapeutic -

Mă gandeam zilele trecute la începuturi, în special la sintagma “noi începuturi”, precum și la conotațiile asociate cu ea. “Noile începuturi” par să vină, în general, după o perioadă cel puțin dificilă și să nutrească speranța într-un viitor mai bun, orice ar însemna asta. Totuși, dincolo de începuturile astea “bune” stau multe începuturi dificile, în spatele cărora se ascunde amenințarea reală sau imaginată a unei pierderi. Cu cât amenințarea pare mai mare cu atât începutul devine mai greu de accesat.

Procesele terapeutice sunt aproape întotdeauna un astfel de început dificil de care ne apărăm în diverse feluri și asta e cât se poate de firesc. Nu e de mirare că încercăm să controlăm cât mai mult din realitatea noastră interioară și exterioară pentru ca ceea ce pare a fi singurul echilibru, pe care îl cunoaștem, să nu se destrame. Plătim însă prețul unei experiențe sterile și a unui sine încastrat în foiță de aur, care nu se murdărește, nu se zgârie și stralucește în lumina atent aleasă a ring lightului. Să te ascunzi din fața ta și a lumii, e un preț foarte mare de plătit și mulți dintre noi aflăm în mod brutal că lucrurile nu sunt niciodată cu adevărat în controlul nostru. Totuși, dacă îmbrățișăm cu deschidere ceea ce se așterne înaintea noastră și suntem dispuși să renunțăm într-o măsură mai mică sau mai mare la cine am fost până în acel moment și la cine aspirăm să fim, atunci avem o șansă reală să aflăm cine suntem cu adevărat.

Fie că e un aspect conștient sau nu, cu toții încercăm să ne ferim de pierderile pe care suntem meniți să le trăim în raport cu o viață trăită sub semnul autenticului. De-a lungul existenței, Eul nostru înregistrează aceste pierderi ca fiind fundamental dureroase, resimțindu-se dezmembrat fără voia lui și neputincios în fața procesului, învățând, astfel, să se ferească de ele cultivând frica.

O constelare a curajului e, de aceea, întotdeauna necesară pentru a începe și a continua un astfel de proces. Dați-vă voie sa nu vă mai fie frică să va fie frică. Așa învățăm curajul sau așa ne învață el cm sa ne trăim pe noi înșine.

https://www.irinatufescu.ro/en

Address

Uricani

Website

http://irinatufescu.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Irina Tufescu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Irina Tufescu:

Psihoterapeut Irina Tufescu