Ana Ilie

Ana Ilie Psihoterapeut integrativ✨️
Psiholog clinician
Terapeut holistic
Gong Master💚
Zenomental.com Abordez ființa umană din spațiul suflet-minte-corp.

Sunt psiholog clinian, terapeut holistic, și mă formez în psihoterapie integrativă. Mai concret, susțin vindecarea, transformarea și evoluția interioară în profunzime printr-o abdordare integrativă (de la tehnici congnitiv-comportamentale, la cele de analiză tranzacțională și gestaltiste, cât și energetice - susținute de știința de actualitate, contrar convingerilor care tind să persiste în lumea

psihologiei, în ciuda descoperirilor). Experința de până acum mi-a demonstrat că cea mai valoroasă componentă din terapie este relația terapeutică care se creează între psiholog/terapeut și beneficiar (spațiul de comunicare, deschidere, acceptare, colaborare), cât și profunzimea cu care psihologul lucrează asupra sa (nivelul la care a ajuns să se cunoască pe sine, și astfel să se dezvolte armonios, putând susține procesul beneficiarului), iar de partea beneficiarului este necesară motivația de a lucra asupra sa atât în cadrul ședinței cât și individual, precum și așteptările corecte pe care și le setează asupra propriului proces. Cred cu tărie că ființele umane sunt mult mai mult decât starea de normalitate percepută în funcție de baremele societății și domeniul psihiatric și onorez unicitatea lor. Tu ești pregătit să afli cm ești, dincolo de etichete, dincolo de emoțiile, gândurile, suferințele tale? Și, dacă iese totul așa cm îți dorești? Te aștept cu inima deschisă să vorbim. Activitatea mea presupune:
- evaluare și psihodiagnoză;
- consiliere și terapie suportivă;
- optimizare și dezvoltare personală, autocunoaștere. Te pot ajuta în probleme de traumă, anxietate, depresie, dificultăți de relaționare în familie și cuplu, consiliere școlară și vocațională, dependențe, stres, relaxare, motivație, violență domestică, atacuri de panică, abuzuri, divorț, doliu, dezvoltare interioară. Lucrez cu adulți și adolescenți și practic terapie și în cabinetul fizic (București). Experimentează

❖ Cunoaștere

❖ Înțelegere

❖ Claritate

❖ Deschidere

❖ Putere

❖ Armonie

❖ Structură

24/06/2025

Rămâi în stare de îngheț atunci când te afli într-o situație în care este cazul să te exprimi şi să acționezi? Sau, din contră, devii conștient greu de ceea ce simți în corp şi reacționezi prea târziu? Ori reacționezi disproporționat, agresiv, impulsiv? Te simți neputincios, rușinat, vinovat față de tine atunci când ar fi trebuit să răspunzi adecvat și nu ai reuşit? Sau fugi cu totul şi îți propui să nu te mai gândești la experiența avută?

Tratamentul abuziv verbal și/sau fizic repetat din prima parte a vieții generează reacții dezechilibrate în fața situațiilor abuzive trăite la maturitate.

Trăim într-o lume în care domină modelele nesănătoase de relaționare, comportament, abordare a vieții în general. Această lume este o consecință firească a trecutului care şi-a pus amprenta pe cm ne percepem şi pe ce alegem.
Aşa încât există o forță a modelelor nesănătoase prin număr şi propagare, o forță gravitațională a traumelor şi înregistrării lor în tot spațiul nostru suflet-minte-corp. Este atât de firesc nefirescul, este atât de propagat şi întâlnit nenaturalul, încât iluzia normalității şi uitarea a cine suntem şi a ce este benefic pentru noi poate dura ani, decenii sau o viață întreagă, iar viteza acestui proces vine din cât de mult mai poate străbate vocea interioară prin straturile de experiență nefirească acumulată, și de câte reurse conştientizăm că avem să o ascultăm.

Abuzurile vin cu imprimarea fricii, neputinței, a blocajului, până la lipsa de conectare la corp, la viață. Abuzurile ne fac mici, inexistenți, ne transmit trăirea că suntem insuficienți, că ocupăm prea mult spațiu, sau ne pun într-o cursă constantă de a redobândi un simț al controlului, de a recâştiga percepția locuirii totale în propriul corp, în propria minte, a sentimentului că suntem la cârma propriei vieți. Ironia? Că este doar o percepție profund înregistrată în interiorul nostru, care tinde să ne saboteze fericirea, starea de calm şi siguranță. Că nu se lasă văzută prea uşor şi suntem de multe ori total identificați cu ea.

Distorsiunile pe care le produc astfel de evenimente în spațiul nostru interior sunt nenumărate şi profunde. Iar ele tind să se repete până începem să observăm ce se întâmplă şi ne chemăm puterea înapoi în corp.
Dacă te regăsești în rândurile scrise, pentru tine va face diferența:

🌱să înveți să te conectezi cu propriul corp prin diverse forme, de la respirație la exerciții fizice lente;
🌱să practici starea de prezență în cât mai multe momente, inclusiv în timpul mersului sau activităților de zi cu zi;
🌱să te observi când te laşi pe mâna reacțiilor vechi inconştiente, să-ți propui să le schimbi, şi să ai blândețe cu tine de zecile de ori în care nu reuşeşti, până reuşeşti;
🌱să petreci mult timp în natură pentru a te echilibra şi a percepe ritmul firesc al vieții;
🌱să îți schimbi mediul dacă îți este nefavorabil, fără să mai stai pe gânduri;
🌱să îți creezi un mediu care să te inspire, de la oameni la tot ce te înconjoară:
🌱să te alături, sa studiezi şi să înveți de la oameni care te inspiră, care sunt în locul pe care ți-l dorești;
🌱să lucrezi într-un cadru terapeutic de siguranță, unde să înveți să te relaxezi, să relaționezi sănătos şi să procesezi tot ce ai nevoie;
🌱să relaționezi cu mai mulți oameni, aducându-te pe tine din ce în ce mai întreg în relație cu ei, fără a mai ascunde vulnerabilitatea, disconfortul, sau temerile;
🌱să te expui treptat la situații de disconfort, pentru care ți-ai crescut resursele prin toate metodele de mai sus.

Terapia contează.💚

17/06/2025

A avea o viață obișnuită, cu ocupațiile de zi cu zi, a lucra, a fi cu familia, în timp ce la nivel spiritual totul se petrece în alt registru, în timp ce eşti chemat şi direcționat să faci schimbări subtile şi radicale în interiorul tău, să conștientizezi, să primești şi să accepți emoții, părți, informații, energii din toate tărâmurile ființei tale, lIa nivel personal, transgenerațional, universal este călătoria de care conștiința are nevoie uneori.
Este o călătorie a încrederii, a descoperirii puterii, adevărului, şi a recunoaşterii unui simț mult mai extins a ceea ce suntem: suflete într-o lume materială-văzută și imaterială-nevăzută, împletite în acelaşi timp. Provocarea trezirii este de a le percepe pe ambele, dar mai ales pe noi înşine.

A trece prin această călătorie este, nu de puține ori, amar și dezolant la nivel uman, şi transformator la nivel spiritual. Când totul în lumea materială se dărâmă, sufletul are oportunitatea de a se întări, conștiința de a se extinde, suferința de a face loc înțelepciunii şi iubirii.

De fiecare dată când pierdem ceva, avem oportunitatea de a regăsi un punct imuabil, independent de exterior, de a ne reconecta cu niveluri mai adânci din ființa noastră, şi de a începe să percepem infinitatea din care suntem făcuți.

A merge prin această viață cât mai racordați la această dimensiune imaterială din care suntem făcuți este singura cale către a procesa și traduce înspre o evoluție împlinitoare călătoria vieții pe pământ, provocările, bucuriile şi momentele sale de platou. Acolo există
ESENȚĂ
SENS
și
ADEVĂR
🪽✨️: 1

13/06/2025

Rutina este o modalitate de cunoaștere de sine și de evoluție.

Cum?

Rutina este un mare ajutor atunci când ne dorim să ne observăm, să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine. Prin natura ei repetitivă și stabilă, ea oferă spațiu de adâncire a percepției noastre, atunci când începem să ne schimbăm perspectiva despre ea.

Într-un număr mare de cazuri, rutina este blamată și considerată ca un „slow killer“ al evoluției, însă așa se vede doar dintr-o perspectivă limitativă.

Darurile rutinei sunt: ancorarea, echilibrarea, integrarea ritmului vieții și momentele sale de platou – nemișcare, pregătire, liniște, acceptare.

Roadele rutinei primite ca un dar sunt construcția, dezvăluirea, dezvoltarea, profunzimea, hrana, încărcarea.

În natură totul are sens și totul se completează. Natura nu preferă, ci este.

Conectează-te cu acest cuvânt și urmărește care este încărcătura care o poartă pentru tine. Dacă simți în interiorul tău rezistență, atunci este oportunitatea-darul de a-ți schimba perspectiva.

Apropo, tu ce faci cu toată energia psihică pe care rutina o salvează secundă de secundă, grație abilității tale de a ancora și automatiza practicile însușite prin repetiție?

🌱💚

Ce este ceea ce sunt și ce car cu mine din mediul meu, care am învățat în mod eronat  că-mi aparține?Iată una dintre cel...
25/05/2025

Ce este ceea ce sunt și ce car cu mine din mediul meu, care am învățat în mod eronat că-mi aparține?

Iată una dintre cele mai delicate „dezveliri“ de haine vechi din cabinet.

Delicate pentru că vin cu disconfort, poate chiar durere, iar apoi cu eliberare și un sentiment de ușurință totală.

Trăind de ani de zile într-un mecanism care nu a fost niciodată observat cu atenție, am început să ne identificăm cu el și să credem că asta e tot ceea ce suntem. Am început să credem despre noi tot ceea ce ni s-a spus și repetat, ca mai apoi să ne spunem noi aceleași lucruri singuri, în urma experiențelor pe care le-am interpretat tot după tiparul celor din jur.

Se proiectează asupra noastră nu doar ceea ce suntem, dar și cm să ne interpretăm experiențele, și ghiciți ce se întâmplă cu noi atunci când rămânem confortabil în aceste bule artificiale?

Trăim o viață care nu este a noastră, cu emoții pe care nu le înțelegem, cu dureri în corp care se transformă în tot felul de somatizări și boli. Pentru că corpul simte întotdeauna distanța dintre propria experiență și ce îi „permite“ mintea. Iar când cele două nu sunt racordate, apare o prăpastie greu de gestionat, care se traduce prin neliniște, panică, anxietate, și în final depresie.

Depresia este distanța dintre cine sunt cu adevărat și cine îmi imaginez că sunt. Este distanța dintre cine încerc la nesfârșit să fiu conform identității pe care mi-am creat-o automat și ce îmi transmite fiecare celulă a corpului meu că sunt, de fapt. Este distorsiunea lui ceea ce simt, în ceea ce cred despre mine. Este vocea trădării de sine și chemarea sufletului înapoi spre casă.

Da, este uimitor cât de puțin „noi“, cât de puțin sine autentic se află în măștile cu care ne identificăm, și cât de mult mediu (învățare, preluare din exterior, traiul într-un anumit mediu) este, de fapt, în ele.

În terapie observăm toate aceste haine vechi și învățăm să ni le alegem pe cele care sunt cu adevărat ale noastre, precum și să ne aducem aminte care este cântecul inimii noastre, cu adevărat clar, limpede și unic. Începem să ne racordăm la autenticitatea noastră pentru a putea să trăim, și mai apoi să acționăm dintr-un spațiu întreg și de luciditate

01/05/2025

Uneori ne dăm seama de cât de mult am îndepărtat părți din noi abia când le regăsim întoarse acasă, în noi.
Atunci simțim cm este să fii...ÎNTREG
🪷

03/04/2025
21/02/2025

Nu există "Așa sunt eu". Există doar conștientizarea care lipsește pentru ca eu să pot alege fiu altfel. Cu înțelegerea potrivită, o lume de posibilități apare. O lume care depășește mecanisme vechi de zeci de ani, obișnuințe sau căi bătătorite. Știința neuroplasticității este martoră aici. Dar și experiențele la limita vieții de care au parte unii norocoși o confirmă.
"Așa sunt eu" nu este o scuză. Este o iluzie a unui eu care nu a depășit vreodată marginile limitării sale autopercepute și întărite....

"Swimming is simply moving meditation."
10/02/2025

"Swimming is simply moving meditation."

Î𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢Simt în mine încrucişarea dintre o lume veche și o lume nouă. O agățare de siguranță şi o dezlegare de ea. O f...
04/02/2025

Î𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢

Simt în mine încrucişarea dintre o lume veche și o lume nouă. O agățare de siguranță şi o dezlegare de ea. O frică de necunoscut și un curaj nebun. O frică ucigătoare și un stoicism în a trăi cu ea. Uneori mă întreb dacă voi fi suficient de atentă să observ trecerea şi să țin ritmul cu ea, ori de voi rămâne agățată de lumea veche. Da, şi eu trec prin angoase existențiale. Mă gândesc la lumea veche şi mă conectez cu toate instinctele ancestrale: lupta pentru supraviețuire, competiția, teama de eşec, teama de excludere din comunitate, mobilizarea resurselor, dominație, control. Le-am văzut pe linia familiei, în acelaşi timp cu o lumină şi un simțământ care a venit să le dizolve şi să le armonizeze. Cu cât progresez spre ceea ce Eckhart Tolle numește "Un pământ nou", cu atât este nevoie să mă-mi permit să mă întorc, să refac legături, să reconstruiesc, să recuperez ceea ce a fost uitat, şi să dau drumul la tot ce ține noul blocat. Iar cel mai interesant şi neașteptat este că nu pot face nimic din toate acestea prin voință sau decizie. Mobilizarea forțelor şi acțiunii poate fi doar în sensul unui gong pe care-l bat mai des când apare inconștiența, şi care ma recentrează spre interior.
Aşa am înțeles absurditatea terapiilor și cursurilor care te învață cm să te forțezi sau să-ți impui să faci lucruri dintr-un spațiu în care n-ai ajuns, să te mobilizezi pentru lucruri care nu s-au întregit în adâncul fiinŧei, pentru care nu a existat o înțelegere și o integrare spontană, naturală, în urma îndreptării atenței cątre proces.

Ştiu, în același timp, că nimic nu este cu adevărat nou sau vechi. Ele au existat dintotdeauna, însă au fost puțini acolo care să le observe, să fie martorii lor. Mă întreb câți mai trec prin acest proces chinuitor, şi mă animă când văd cu câtă conștiinciozitate caută și alți oameni să facă lumină, spațiu, printre care clienți pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi că avem şansa să lucrăm împreună şi să deschidem câmpul pentru acestea, să oprim timpul în loc atunci când societatea pare că nu mai are spațiu, energie, claritate, sau motive să îşi dea timp.

Astăzi vreau să surprind sănătatea psihică din punctul de vedere al  modului în care omul își judecă emoțiile. M-a preoc...
29/01/2025

Astăzi vreau să surprind sănătatea psihică din punctul de vedere al modului în care omul își judecă emoțiile. M-a preocupat mereu ce face diferența între un om care se restabilizează repede după ce trece prin evenimente nefericite (sau capacitatea sa de reziliență, cm este numită în psihologie) și cel care o face greu. Evident, ne putem uita la acest lucru din multe unghiuri. În schimb, unul direct și vizibil este ce credem noi despre emoțiile noastre.

Sunt valide? Ar trebui să le simțim așa cm le simțim? Sunt normale? Intensitatea lor este normală? Sunt o dovadă a faptului că este ceva în neregulă cu noi? Sau sunt dovadă a umanității noastre? Sunt ele bune sau sunt rele? Sunt demne de rușine sau demne de prețuit?

Bineînțeles, aceste judecăți instantanee care sunt atribuite emoțiilor noastre au credințe profund înrădăcinate în teoriile pe care noi le avem referitoare la emoții în general. De cele mai multe ori, ele sunt luate ca atare, cu toate că au un substrat profund inconștient, fiind pur și simplu preluate și neobservate, iar psihicul „rulează“ pe ele necontenit.

Totuși, asta nu e tot. De la o rapidă considerație că o emoție n-ar fi normală într-un anume context, omul ajunge repede să se gândească că el în sine ca ființă, ca sine, este greșit, insuficient, inadecvat, demn de dispreț sau rușine. Acest lucru este și el învățat în copilărie, unde exprimarea și comportamentul îngrijitorilor transmite o fuzionare a sinelui cu emoția, așadar mergem prin viață crezând că suntem una cu ce simțim și gândim.

Vă invit să vă gândiți totuși, dacă a existat vreodată când ați avut emoții fără niciun sens, fără nicio explicație, nepotrivite, inadecvate. Veți vedea că, în majoritatea cazurilor, dintr-o perspectivă obiectivă, tot ce trăiți are un sens, vine de undeva, are un motiv, chiar dacă manifestarea vă surprinde. Uneori, nu va fi imediat clar, dar cu o explorare terapeutică adecvată, totul va căpăta din ce în ce mai mult sens, odată cu descoperirea părților din inconștient.

Pare că nu ne punem întrebări prea multe asupra naturii. Nu căutăm să găsim sensul unei frunze căzute prea devreme de timp, unei secete, sau a unei furtuni. O luăm așa cm e și, siguri fiind că totul are o cauză, dacă ne propunem, doar o investigăm, fără a eticheta manifestările ei. Ce ne blochează să facem același lucru și cu noi? Tot ce am învățat odată cu traiul în societate și tot ce am înțeles despre noi odată cu feedback-ul de la îngrijitori despre cine suntem și cm ne manifestăm.

Există niște reguli, niște parametri care urmează o logică a rușinii și a vinovăției în raport cu așteptările sociale, însă nicidecum a logică a naturii, o logică a ceea ce înseamnă omul împreună cu funcționarea lui. Iar pe baza acelor reguli trăim până ne vine ideea să ne întrebăm de unde ne-am ales cu ele.

Modelul sănătății psihice prin prisma emoțională este bazat pe schimbarea teoriilor pe care le avem depre acestea, angrenând odată cu ele mecanisme sănătoase de adaptare.

Vă invit la a reflecta cm sună aceste judecăți asupra emoțiilor ….

„Ce este în neregulă cu mine?“ vs. „Este normal să mă simt astfel, trec printr-un lucru dificil pentru mine. “

„Oare am să mă simt vreodată mai bine? vs. „Știu că am nevoie de timp până voi putea să mă simt din nou mai bine. “

„Sunt o povară pentru ceilalți vs. „Sunt oameni care se bucură că îmi pot fi alături sau că le pot împărtăși ce simt. “

„Nu mai vreau să simt! vs. „ Vreau să simt tot ce am de simțit ca să pot merge mai departe! “

„Emoțiile mă fac să fiu confuz. “ vs. „Emoțiile mă ajută să mă cunosc mai bine. Emoțiile mă ajută să mă uit la lucrurile de care nu am fost conștient până acum despre mine. “

„Emoțiile mă deranjează, stau în calea îndeplinirii obiectivelor mele. vs. „Emoțiile mă ajută să fac alegerile potrivite pentru mine. Emoțiile îmi arată și confirmă ce este important pentru mine. “

„Nimeni nu trece prin ce trec eu. “ vs. „Cel mai probabil și altcineva în locul meu s-ar simți epuizat, copleșit, confuz. “

Teoria noastră referitoare la emoțiile noastre indică chiar o credință intrinsecă a permisiunii pe care ne-o dăm să ne manifestăm, și deci, să existăm. Atât de departe merg judecățile noastre, încât se duc până acolo la a ne invalida existența. Atunci când credem că n-ar trebui să ne manifestăm așa cm o facem, este ca și cm am pune la îndoială dacă copacul ar avea voie să se scuture de frunzele sale sau nu. Cu toate acestea, mulți oameni trăiesc astfel, perpetuând această nedreptate ascunsă față de ei. Există o vorbă populară precum că niciun fulg de nea nu cade în locul nepotrivit. Oare tu ești „potrivit“?

Terapia contează!

Www.zenomental.com

Address

Uricani

Opening Hours

Monday 09:00 - 18:00
Tuesday 09:00 - 18:00
Wednesday 09:00 - 18:00
Thursday 09:00 - 18:00
Friday 09:00 - 18:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Ana Ilie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share