Psiholog Ilinca C. Vlaicu

09/07/2025

Concediul .. spus și “acum trebuie să mă relaxez forțat” 💼⛱️

Am văzut în online întregi dezbateri cu privire la noțiunea de “echilibru”, mai ales între viața profesională și cea personală.
La rândul meu, am trăit mult timp cu impresia (preluată inconștient de la cei din jur) ca este absolut necesar să-mi țin programul zilnic într-un echilibru perfect, sa lucrez, însă să mă și bucur de timpul liber. Am încercat să mă conving ca funcționează pentru mine, însă adevărul este ca nu mergea deloc. Mai mult, simțeam ca nici nu lucrez eficient și nici nu mă bucur de timpul liber suficient de mult.

💢 Forțată de context, am reliazat ca această “reteta minune” a echilibrului îmi induce o stare de stres și de teamă de trecere a timpului.

✅ Ce pare să funcționeze, în schimb, este împărțirea perioadelor din luna sau poate chiar din an. Lucrez intens ~ x luni pe an, îmi reduc activitatea la jumătate ~ y luni pe an, iar ~ z timp nu lucrez deloc.

Rețetele tip funcționează rareori. Clișeic, dar esențial, este să îți dai seama ce funcționează pentru tine și mai mult, care este “algoritmul tău”:

• În ce perioadă din an îți crește motivația? Când scade atât de mult ca îți vine să renunți la tot?

• Când ai tendința să devii suprasolicitat/coplesit/ satul?

• Când vei vrea mai mult timp liber?

💻Eu recunosc ca mi-este greu, ridicol de greu, să nu lucrez chiar deloc mai mult de o saptamana (voi scrie la un moment dat mai mult pe subiectul asta). Atunci, îmi dau voie să scriu un text scurt (iată-l), imi notez ce idei am (ca să nu-mi umble prin minte fără oprire), apoi închid.

Aș spune ca e important să știm să existăm și în afara spațiului profesional, să nu ajungem să ne identificăm complet cu persona de la job.

01/07/2025

🐍Cu câtă ușurință (de-a dreptul perversa) se instalează în noi o presiune de a ne da silința cât mai mult.

În ultimii ani am observat ca generația actuală de părinți nu mai pedepsește copilul când face o greșeală sau nu ia o notă bună, ci îl întreabă “Ți-ai dat, totuși, silința?”. Nu pot decât să mă bucur ca ne îndepărtăm de pedepse si concepte punitive. Totodată, însă, simt o neliniște si vis-a-vis de noțiunea (extrem de insidioasă) de a ne da în permanență silința.

🪞Sunt, oare, momente când este în regulă să nu dăm tot ce avem mai bun din noi, poate să facem treaba doar pe jumătate? Cum ar fi să ne permitem asta?

Uneori avem de oferit 5%🪫în alte dăți avem 97%🔋fie ca vorbim despre ce putem fizic și psihic să realizăm sau ce vrem să realizăm.
Nu mereu ne vom dori să iasă un rezultat excepțional, iar doar pentru ca POT, nu înseamnă ca VREAU.

M-aș bucura să ne putem culca liniștiți cu gândul ca nu ne-am dat în permanență silința și ca, da, puteam mai mult dar n-am făcut-o. 🛌

19/06/2025

☀️Acum puțin timp am petrecut o după-amiaza alături de seniorii dintr-un cămin, vorbind cu ei și ghidând mici activități.

Am evitat mult timp această activitate și orice tip de interacțiune profesională cu cei vârstnici deoarece anticipam ca voi simți o durere profundă, ca voi fi copleșită de milă și de suferință și nu-mi voi putea face treaba corespunzător. Ani de zile am respins orice lucru asociat bătrâneții din frica de a revizita amintiri și de a sta față în față cu realitatea ce va să vină la un moment dat. Mi-era teamă și de trecut, dar și de viitor.

🧭Vizita aceasta nu a fost o pastilă magică și nu a “anulat” tot ce simțeam anterior.

🔓Vizita nu a deschis o poartă, însă a descuiat un lacăt pus pe acest subiect. Uneori, doar atat putem avansa într-o direcție. Și este în regulă.

13/06/2025

People are Strange. They'll lose it over a lukewarm coffee, a slow driver, a delayed train.

But when it comes to the big stuff: the years slipping by, the dreams they let rot; they barely flinch. Maybe it's just easier to throw a fit over the small stuff, vent it out where it's safe.

Because, what's the alternative?
Admit the train delay isn't the real problem? Realise you don't even want to be on that train, that you're headed in entirely the wrong direction?

Because that's the truth, isn't it? Half of us are so busy raging at the small stuff, we never stop to see we're not even on the right track.

— farewelltothefeast
🎨 OpusMagnum

04/06/2025

🪫🔋Usor, usor ne apropriem de finalul seriei de workshopuri.

Data trecuta, in cea de-a patra sedinta, membrii grupului au realizat fiecare cate un colaj. Plecând de la conceptul de “părinte” și “relația mea cu copilul”, ei au căutat prin diverse reviste imagini sau texte care se potriveau trăirilor lor.

❓Pe parcursul activității au fost ghidați de diverse întrebări:

• Când te simți conectat la copilul tău și când, deopotrivă, îți vine să fugi din relația cu el?
• Cat de comod îți este să fii un părinte atent, blând și grijuliu? Dar ferm și categoric?
• Ce nevoi emoționale crezi ca (inevitabil) nu ii îndeplinești copilului?
• Cum crezi ca este influențat de personalitatea ta?
. și multe altele.

Mai avem o singură ședință, chiar pe 📅 iunie.

26/05/2025

Uneori cred ca poate vrem doar să fim percepuți, să fie cineva martorul vieții noastre.

"You don’t save me. You stay, and that’s what saves me."

19/05/2025

📌 Conferinta Learning Tapestry 2025

🎓„A cunoaște lucruri” devine din ce în ce mai puțin relevant. A ști cm să gândești este adevarata provocare - antrenarea creierului pentru incertitudine, învățare rapidă, luarea deciziilor în condiții de ambiguitate si multe altele.

A fost o zi dedicata gândirii interdisciplinare: inteligența emoțională, rezistența și comunicarea — noua monedă a pieței muncii. ⚙️🔑

📸 Bogdan Zop

08/05/2025

🌱Întâlnirea #3 din cadrul seriei de workshopuri

De data asta, membrii grupului nu au mai desenat si nu au mai modelat in plastilina (am acordat o pauza actelor creative), ci au ales cartonașe ce oglindeau trăirile lor în legătură cu un subiect propus de mine.

I-am provocat:
• am renunțat la un element ce crea diferențiere fizică și care, totodată, oferea o siguranță de suprafață (superficială) - masa de lucru. Ne-am întâlnit acum cu toții așezați în cerc, fără obstacole între noi.

• nu am mai acordat timp pentru reflectări personale, ci ne-am luat inima în dinți și ne-am lansat direct în discuții.

🫂Deschiderea grupului către apropiere emoțională a fost incredibilă, iar nevoia omenească de conectare cu alții a fost mai prezentă decât oricând.

28/04/2025

🌎De câteva ori pe saptamana ma conectez online cu clienți ce nu sunt în România (unii chiar nefiind români).

👩🏻‍💻Diferența dintre a ne întâlni fizic și a ne întâlni virtual este enorma - ce pot să spun acum însă, fără a intra în detalii tehnico-filozofice, este ca eu voi insista ca orice client ce locuiește în București să vină fizic la cabinet.
Martorii acestei condiții sunt clienții care vin de prin împrejurimile orașului, ba chiar din orașe vecine.

🛋️Procesul terapeutic nu se rezuma doar la perioada petrecută fizic în cabinet, ci și dinamica psihicului înainte și după ședințe - drumul până la cabinet, așteptarea de a intra, apoi drumul până acasă. Ele au un rost și un sens - ne construiesc un cadru.

❓Atunci când nu ești în ședință, oare nu-ți imaginezi un dialog cu terapeutul tău? Nu-ți apare în minte ce ar spune el, ce i-ai spune tu, cm te vei așeza pe canapea, cm se va uita la tine, cu ce vei începe și așa mai departe? Toate astea sunt tot o formă de a rămâne în contact cu terapeutul și de a fi în proces. Prezența fizică în cabinet este, după părerea mea, lipiciul dintre client, terapeut și proces în sine ca terță parte.

19/04/2025

Sărbători frumoase! 🐇

Asigură-te ca aceste zile libere sunt pline de activități ce-ți aduc liniște și satisfacție, indiferent de “obligațiile” specifice perioadei.

🐣 Nu este obligatoriu:

• să petreci ore în șir în bucătărie și să pregătești multe feluri de mâncare
• să petreci ore în șir curățând casa
• să-ți refuzi anumite plăceri sau să te simți obligat să participi în diverse activități
• să-ți vizitezi cunoscuții sau membrii familiei alături de care nu te simți bine

Tradiția este importantă, însă este și despre tine, dorințele și nevoile tale. ☀️

16/04/2025

🚨În cabinet nu discutăm mereu despre dificultăți, dureri, probleme sau obstacole. Mi-aș dori ca el (în mintea colectiva) să nu fie un loc asociat suferinței.

💐Adesea în cabinet ne bucurăm, sărbătorim și râdem - râdem cât se poate de mult!

🔎 Ar fi bine ca în terapie să nu vânăm în permanență aspectele ce au nevoie de rezolvare, iar unele ședințe să fie doar despre un contact uman autentic așa cm are nevoie fiecare în acel moment - să vorbim despre vremea schimbătoare sau absența locurilor de parcare.

Să nu “terapeutizăm” când nu este cazul.

08/04/2025

🌱 A trecut puțin timp de la workshopul lunii martie și mă uit cu apreciere la lucrările participanților - câtă vulnerabilitate e în ele!

În această a doua sesiune am atras atenția asupra unui aspect ce ne ține în prezent; în timp ce mintea poate fugi în trecut sau viitor, el rămâne aici: corpul.

🫀 Care sunt elementele care reprezintă un punct forte și care sunt sensibilitățile lui?
🫁 Cum poartă el evenimente din trecut și cm se simte când anticipează viitorul?
👀 Ce mesaje transmite?

Participanții au lucrat cu plastilină și au plecat acasă cu aceste mici versiuni ale corpurilor lor.