Psiholog Sorina Dinu

31/05/2025

23/05/2025

Long-Term Antidepressant Use Tied to Tougher Withdrawal Symptoms

A recent study reveals that people who have taken antidepressants for more than two years are significantly more likely to experience withdrawal symptoms when discontinuing the medication.

Long-term users not only face more frequent symptoms but also report greater severity and longer duration compared to short-term users.

Among those taking antidepressants for over two years, 64% reported moderate or severe withdrawal symptoms, with 12% experiencing them for over a year.

In contrast, only 7% of those who used the medication for six months or less reported severe symptoms, and most had symptoms resolve within four weeks.

The study found that the duration of antidepressant use, not the severity of underlying mental health conditions, was the strongest predictor of withdrawal.

These findings highlight the need for careful prescribing, shorter treatment durations when appropriate, and better support for tapering off antidepressants.

https://neurosciencenews.com/antidepressant-withdrawl-29118/

10/05/2025

📝 Citatul zilei

„Terapia nu e despre a schimba cine ești, ci despre a-ți permite să fii pe deplin.”
— Richard Erskine
💬 În viața de zi cu zi, ne tot străduim să fim „mai buni”, mai performanți, mai frumoși, mai organizați. Dar, adesea, uităm că fiecare parte din noi este valoroasă, chiar și acelea pe care le considerăm defecte sau slăbiciuni.
🧠 Psihoterapia integrativă nu vizează să ne „schimbe” la nivel de esență, ci să ne ajute să ne acceptăm și să ne înțelegem mai profund, să vedem dincolo de frici și limitări, și să alegem conștient cm să trăim.

Înseamnă să îți dai voie să fii complet autentic, fără a-ți impune „măști” pentru a fi acceptat. Iar asta nu se întâmplă peste noapte, dar fiecare pas spre autenticitate este un pas către transformare.
🔍 Detalii despre programele de formare de bază în psihoterapie integrativă: 👉 www.psihoterapieintegrativa.ro

07/05/2025

A doua mea psihoterapeută, cu care am făcut primii pași spre a-mi integra experiențele care au frânt mici părți din mine și emoțiile care au venit cu acestea, mi-a spus odată ceva care a rămas cu mine și în ziua de azi: psihicul are și el o limită, însă este una nevăzută. Poate fi de aici până aici. Nu poți să grăbești procesele psihice. Iar dacă forțezi psihicul, riști să-l frângi - el are nevoie de timp pentru procesarea experiențelor dureroase, in ritmul lui, nu de și mai multă presiune.
Procesul interior nu se accelerează cu voință, ci cu grijă, răbdare, timp și ghidajul potrivit.

Când ignorăm limitele psihicului, când pentru el este prea mult, acesta ne dă semnale la fel cm face corpul: anxietate, atacuri de panică, oboseală cronică, iritabilitate, neputință ș.a.

Am clienți care doresc să grăbească voit procesul terapeutic, pentru a se simți mai bine cât mai repede. Pentru a nu mai simți disconfortul. Pentru că le este teamă de durere și de toate emoțiile care îi pot frânge încă o dată. Cu toate că știu și simt că sunt acolo pentru ei, la început le e dificil să își lase sufletul purtat de altcineva. Probabil pentru că au învățat că e mai bine să-ți porți singur sufletul prin lume, căci alții îl pot răni. Sunt aici pentru voi și cu voi.

Și eu am fost un astfel de client când am început terapia, cu toate că știam teoria și eram conștientă că psihicul nu poate fi grăbit. In unele momente poate fi de-a dreptul copleșitor să îți simți emoțiile, să stai cu ele. Să simți tot ceea ce te-ai ferit să simți în tot acest timp - singurătate, nesiguranță, neiubire, tristețe, neputință, Durere cu D mare. Însă te asigur, it's worth it. Cunoscându-ți toate armurile care te-au protejat până acum este de neprețuit. Însă necesită timp, răbdare și consecvență în propriul proces.

Așadar, găsește-ți "ancora" interioară și adu blândețe, compasiune și răbdare în propriul proces terapeutic și mai ales în afara lui, în viața pe care o trăiești zi de zi.

💌 Aceasta este una dintre cărțile de beletristică pe care le . Fiecare carte are puterea de a oglindi și de a alina părți din tine.

05/05/2025

Iubirea de sine este, poate, cel mai important și frumos lucru pe care oamenii îl pot învăța în această viață, mai devreme sau mai târziu. Atunci când te iubești pe tine însuți, te accepți așa cm ești, tu cel autentic, cu toate experiențele prin care ai trecut. Înveți să te privești cu ochi blânzi și răbdători, înveți ce înseamnă limitele sănătoase și cât de mult bine (îți) fac în relații.

Iubirea se naște în relație, înflorește sau, dimpotrivă, se ofilește tot în relații. Nu putem să-i iubim pe ceilalți mai mult decât ne iubim pe noi înșine. Însă lipsa iubirii de sine, corelată adesea cu lipsa respectului de sine și a stimei de sine, este ceva ce se învață. Cu toate că procesul de învățare a neiubirii de sine creează conexiuni neuronale puternice odată cu repetiția comportamentelor, aceste conexiuni pot fi „reconstruite” ori „reformatate” prin dezvățare astfel încât să ne putem deprinde cu iubirea de sine și să formăm o nouă hartă neuronală a creierului.

Așadar, te invit să-ți iei o foaie și un pix și te las cu câteva întrebări de autoexplorare:
🧚 Cum am învățat în copilărie să fiu iubit(ă)?
🧚Ce părți din mine îmi este cel mai greu să accept – și de unde am învățat că nu sunt "demne" de iubire?
🧚 Dacă m-aș privi prin ochii unei persoane care m-a iubit, cm ar arăta iubirea de sine?

Zi cu soare,
Sorina

30/04/2025

Conversațiile inconfortabile construiesc relațiile, construiesc autenticitate și conectare.
Când alegem să vorbim cu sinceritate, chiar și când ne este dificil, punem bazele autenticității, încrederii și siguranței emoționale. Disconfortul de moment din conversațiile dificile pot preveni tăceri toxice, resentimente acumulate și distanțare emoțională. O relație sănătoasă nu e una fără tensiuni, fără discuții contradictorii, ci una în care tensiunile pot fi exprimate, conținute și integrate. Una în care poți simți că ești autentic, că nu este nevoie să te protejezi de celălalt.

🔍 În cazul în care te regăsești în evitarea unor conversații importante, cu potențial dificil, ia cu tine aceste întrebări:
– Ce mi-e teamă că s-ar putea întâmpla dacă spun ce simt cu adevărat?
– De ce aș avea nevoie ca să mă simt în siguranță și să vorbesc deschis?
– Port în mine frustrări nerostite? Ce impact au ele asupra relației?
– În ce fel contribui eu la menținerea tensiunilor din relație?
– Ce semnificație are pentru mine să mențin liniștea și „armonia” în relație prin neabordarea subiectelor sensibile?

💁🏻‍♀️ Uneori, creșterea în relație începe cu un „trebuie să vorbim...” spus cu blândețe și curaj.

29/04/2025

Cum se simte asta pentru tine?

23/04/2025

Pentru ca un adevăr să fie cu adevărat integrat, nu e suficient să-l auzi de la alții — e nevoie să-l simți, să-l gândești, să-l trăiești. Doar când emoția și rațiunea se întâlnesc în propria experiență, apare conștientizarea autentică.

Pentru cei care au trecut prin ceva similar și vor să ajute: e firesc să dorești să oferi sfaturi sau recomandări din propria experiență, mai ales când știi ce ai trăit tu și cât de mult te-a durut o anumită experiență. Dar e totodată necesar să înțelegi că fiecare persoană trece prin propriile experiențe și se află pe propriul drum. Uneori, cel mai mare cadou e să rămâi alături de celălalt, să-i fi sprijin, fără să insiști. Să nu te superi dacă procedează într-un mod diferit de tine. Să nu crezi că n-ai fost auzit dacă nu ești urmat. Poate ai plantat o sămânță. Poate ai fost doar o prezență sigură, de care acea persoană a avut nevoie în acea perioadă. Și ai încredere că, într-o zi, acea persoană își va înțelege propriile trăiri.

21/04/2025

𝑵𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍 se referă la a influența mediul propriu sau pe ceilalți, din dorința de protecție, confort sau/și stabilitate. Nevoia de control este firească și conferă oamenilor o stare de bine, de confort psihic și de stabilitate.

Ea apare încă de la vârstele mici, manifestându-se într-o manieră mai mult sau mai puțin puternică. Încă de mici, copiii încearcă să-și exercite controlul în relațiile interpersonale, cu ceilalți copii, cu mediul sau chiar cu cei care-i cresc. Ca adulți, aceștia își vor crea, inevitabil, rutine zilnice care să le ofere sentimentul de siguranță. Totuși, nevoia de control poate lua alte proporții atunci când este cultivată intenționat sau inconștient. Adesea, persoanele care folosesc controlul în mod excesiv sunt persoanele anxioase, care se tem de situațiile imprevizibile și de pierderea siguranței. De obicei, nevoia de control excesiv ascunde evenimente traumatice în care persoanele respective s-au simțit neputincioase sau vulnerabile, situații în care nu și-au putut gestiona anxietatea.

Nevoia acută de a fi în control s-a dezvoltat în timp, aceste persoane crescând adesea în medii dezorganizate, în care părinții ori erau absenți, ori erau indisponibili emoțional și nu puteau să le asigure un climat de siguranță, consecința acestei situații fiind creșterea nivelului de anxietate.

Manifestarea controlului exagerat îi creează persoanei 𝒊𝒍𝒖𝒛𝒊𝒂 𝒄𝒂‌ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒕𝒂‌𝒑𝒂‌𝒏𝒂‌ 𝒑𝒆 𝒔𝒊𝒕𝒖𝒂𝒕‌𝒊𝒆, ducând astfel la eliberarea presiunii anxietății de moment. Cu toate acestea, cu cât controlul devine mai mare, cu atât persoana în cauză se va simți sleită de puteri, lucru care poate determina apariția stresului cronic, burnout-ului sau chiar somatizărilor.

🦋 Un prim pas în demontarea nevoii exagerate de control este reprezentat de conștientizarea acestei nevoi și a momentelor în care se manifestă. Astfel, în urma conștientizării, se poate lucra cu stările de anxietate care declanșează această nevoie.