Cabinet consiliere psihologica si psihoterapie Petruta Stoica

21/03/2025

intern # a stii #
Ce stim si alegem sa nu stim? Ce s-ar intampla daca am stii?
A te apropia de ceva ce e bine pastrat intr o forma de nestiut e ca o amenintare, sau poate ca ceva imoral, incorect, ceva ce nu e bun si in consecinta nu ar trebui sa fie asa.
Adevarul ameninta structura pe care am construit o ca sa supravietuim, dar blocarea lui in subteran doare in alte moduri si aproape intotdeauna impiedica schimbarea.
Vrem sa fim buni, onesti vrem sa fim conformi.
Ca sa poti sa fi bun cumva ar trebui sa poti sa stii cat de rau esti.
Ca sa poti sa oferi ,ar trebui sa poti sa cunosti masura a ceea ce nu poti sa dai.
Ca poti sa iubesti ar trebui sa stii cat de mult poti sa urasti.

24/01/2025

,,Draga prietena, atunci cand veti reusi sa tratati ,, copilarescul din copil,, astfel incat sa fie conservat ,,copilul din adult,, , cand veti intelege sa mentineti simtul miraculosului in perimetrul naturalului., fara a lasa sa invadeze supranaturalul, cand copilul dvs va iubi binele si frumosul din dorinta de a se bucura de ele, veti purta coroana stralucitoare a maternitatii ale carei raze vor lumina pe copilul dvs intreaga viata.,,
Wilhelm Stekel- Recomandari psihanalitice pentru mame

si copii #

28/08/2024

https://www.youtube.com/watch?v=nf813Mxpg2A

Profesor universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, Dr. Lavinia Bârlogeanu este (din nou) invit...

16/08/2024

,,Ce îi dă formă creierului nostru? Experienţa. Chiar şi la bătrâneţe, experienţele noastre schimbă, de fapt, structura fizică a creierului. Când trecem printr-o experienţă, celulele creierului - numite neuroni - devin active, sau se „activează”. Creierul are o sută de miliarde de neuroni, fiecare cu o medie de zece mii de conexiuni către alţi neuroni. Căile prin care sunt activate diferitele circuite din creier determină natura activităţii noastre mentale, variind de la percepţia sunetelor sau a imaginilor, la gândirea şi la raţionamentul mai abstract. Atunci când neuronii se activează împreună, formează noi conexiuni între ei. În timp, conexiunile care rezultă duc la o „refacere a traseelor neuronale”, în creier. Aceasta este o veste incredibil de interesantă. Înseamnă că nu suntem ţinuţi în captivitate pentru restul vieţii, de către modul în care creierul funcţionează în acest moment - putem, efectiv, să refacem traseele neuronale,în aşa fel încât să fim mai sănătoşi şi mai fericiţi. Acest lucru este adevărat nu numai pentru copii şi adolescenţi, dar şi pentru fiecare dintre noi, pe întreaga durată de viaţă.,,
Daniel Siegel – Creierul copilului tau

07/06/2024

💜 I have to unlearn all of these!
My parents didn’t get this memo! 💜

03/04/2024

Metodele părinţilor de a-şi ajuta copiii trebuie să ţină cont de dezvoltarea fiecărui copil şi de echipamentul lui mental din fiecare etapă.
Anxietăţile copilului de doi ani nu sunt aceleaşi cu anxietăJile copilului de cinci ani.
Chiar dacă sub pat se ascunde acelaşi crocodil de la vârsta de doi ani a copilului până la cinci ani, crocodilul copilului de doi ani nu este aceeaşi fiară cu crocodilul copilului de cinci ani - din punct de vedere psihologic. EI a avut ocazia să creasca odată cu copilul şi este mult mai complex după trei ani petrecuţi sub pat, decât a fost în ziua în care s-a instalat acolo.
Mai mult, ceea ce faceti cu crocodilul când băieţelul are doi ani nu este ceea ce faceti cu el atunci când copilul are cinci ani. Copilul de doi ani nu vorbeşte prea bine si ne creeaza alte dificultăfi, pentru că el este convins că sub pat se află un crocodil.
Copilul de cinci ani, pe de altă parte, poate discuta despre problema crocodilului şi are in plus avantajul că nu prea crede că acolo se află un crocodil.
# anxietate # monstrul de sub pat

02/04/2024

Oamenii vin la terapie cu diverse cereri, dar in esenta cererea lor este de a-si alina suferinta. Ei nu se mai pot raporta la valorile familiale sau culturale pe care le simt distructive , nu se mai mai pot adapta, sunt in dizarmonine cu ei insasi si cu ceilalti.
Cu toate acestea prin simplul fapt de a cere ajutor exista cumva confirmarea ca in interiorul lor mai exista un mic nucleu de viata care se revolta impotriva falsitatii propriei vieti. Acest nucleu de sanatate, care desi este blocat, tanjeste d**a intimitate.
Conceptul de vindecare are mai degraba o conotatie medicala, si este din ce in ce mai rar folosit in psihoterapie. Ceea ce doreste intr-un proces terapeutic este de se reinstaura sponteneitatea si reconstrui sentimentul de incredere prin sfarmarea lenta a sentimentului de grandoare, prin descarcarea treptata a furiei, prin modelarea unui mod mai sanatos de a relationa. Redobandirea abilitatii de a avea incredere duce la revitalizarea legaturilor afective.

29/03/2024

25/03/2024

,,Calitatea fundamentală a inteligenţei umane derivă din cunoaşterea a sinelui, care este separat şi dis
tinct de lumea obiectivă. Copilul mic, undeva pana la varsta de 5, 6 ani nu are mijloace prin care să dobândească o cunoaştere a cauzelor şi evenimentelor din lumea exterioară, atâta timp cât el considera actiunile şi gândurile lui a fi cauza tuturor lucrurilor. Copilul care crede, aşa cm face cel ce abia învaţă să meargă, că el a făcut omuletii aceia, bărbaţi şi femei, să iasă din televizor, nu va putea dobândi nici cea mai elementară noţiune despre instrumentul cunoscut ca televiziune sau despre mijloacele prin care sunt transmise aceste imagini. Copilul care crede că tunetul este acelaşi lucru cu propria supărare nu poate face deocamdat descoperiri despre cauzele tunetului. Copilul care nu ştie că sinele său este separat de alte persoane şi de sinele fiecăreia dintre acestea va confunda propriile motive cu motivele altora şi va atribui gândurile sale altor oameni (aşa cm vedem la vârsta la care copilul inviţă mersul). De aceea cunoaşterea lui despre lumea oamenilor este distorsionată. Pe de altă parte, copilul care incă nu ştie că, in pofida sinelui separate şi distinct, este la fel cu celelalte fiinţe umane, nu dispune încă de baza inteligenţei sociale care ne cere fiecaruia să ne punem in locul celorlalţi, să ne identificăm cu ceilalţi, pentru a trăi ca membri ai aceleiaşi societăţi.,,

09/02/2024

Constiinta de victima ca stare de mentalitate se manifesta prin diverse tipare comportamentale si ajunge sa devina în anumite cazuri o forma a identitatii persoanei.
Persoanele ,, victime ,, vor gasi tot timpul justificari pentru motivele pentru care nu pot face schimbari. Se simt neputincioase, neînsemnate si traiesc permament un o forma de resentiment atasata dorintei ca lucrurile sa fi fost altfel. Datorita neputintei asteptarea este ca ceilalti sa se schimbe sau ca lucrurile sa se schimbe , ceea ce nu se intampla niciodata.
Sunt atat de neobisnuite cu bucuria încat nu o pot recunoaste nici macar cand este sub nasul lor. Programati la deznadejde , nimic bun nu se poate întampla.
Toate aceste tipare sunt construite ca un refugiu în fata fricii si în acelasi timp scuteste de asumarea oricarei responsabilitati, dar ne mentin blocati într o pozitie de neajutorare .
comportamentale #

07/02/2024

În mare masura, începand cu parintii, familia extinsa, cultura si ulterior relatiile importante pe care le avem in viata , crestem si ne dezvoltam cumva conditionat sa ne potrivim cererilor exteriorului, initial pentru a obtine iubire si urmand apoi un întreg sir de nevoi de siguranta, validare, apreciere etc
Abandonam ramasitele adevarului interior de dragul potrivirii si traim fara sa fim constienti de aceasta ruptura.
Uneori ne simtim nemultumiti sau furiosi dar minimizam asta si le consideram doar niste ,, stari,,. Iar agitatia interioara o punem pe seama unei posibile situatii care ne a scos din sarite.
Daca se intampla sa ne trezeasca ceva la viata, majoritatea alergam spre zona de confort, spatiul cunoscut ca fiind siguranta.
Sa te trezesti si sa evoluezi înseamna sa te intelegi pe tine la nivel profund si asta presupune sa te imprietenesti cu parti din tine pe care poate n ai vrea sa le cunosti. E dureros sa ti întelegi durerea.
Cand ne mutam într o perspectiva noua e normal sa fim dezorientati si cu totii avem o rezistenta naturala atunci cand vine vorba de adevarurile dure.

25/01/2024

,,Ai avut zile proaste, nu? Când privarea de somn, tăl-
pile pline de noroi, untul de arahide de pe sacoul nou,
lupta cu temele pentru acasă, plastilina de pe tastatura compute
rului şi veşnicul refren „Ea a început!“ te fac să numeri minutele
rămase până la culcare. În aceste zile, când (din nou?!!) trebuie
să scoţi o stafidă dintr-o nară a unui copil, ţi se pare că tot ce mai
poţi spera este să supravieţuieşti.
Cu toate acestea, atunci când vine vorba de copiii tăi, ai vrea
mult mai mult decât simpla supravieţuire. Desigur că vrei să treci
de aceste momente dificile, cm ar fi cel de acces-de-furie-în-re-
staurant. Dar, dacă eşti părinte sau ai grijă de un copil, scopul tău
final este acela de a creşte copiii într-un mod care să le permită
să înflorească. Vrei ca ei să se bucure de relaţii semnificative, să
fie atenţi şi plini de compasiune, să aibă rezultate bune la şcoală,
să muncească cu seriozitate şi responsabilitate şi să se simtă bine
în pielea lor……………
In momentele noastre mai liniştite, mai normale, ne
preocupă să le cultivăm mintea, să le creştem sentimentul de uimire
în faţa vieţii şi să-i ajutăm să-şi atingă potenţialul în toate domeniile
vieţii. Dar, în momentele mai frenetice, stresante, de genul păcă-
leşte-copilul-să-se-urce-pe-bancheta-din-spate-ca-să-putem-pleca-
la-meci, uneori, tot ce putem spera e să ne abţinem să urlăm sau să
auzim pe cineva spunând: „Eşti atât de rău!“
Stai, pentru un moment, şi întreabă-te: Ce vrei, cu adevărat,
pentru copiii tăi? Ce calităţi speri să dezvolte şi să ia cu ei în viaţa
lor de adulţi? Cel mai probabil, vrei să fie fericiţi, independenţi şi
realizaţi. Vrei să se bucure de relaţii care să-i împlinească şi să tră
iască o viaţă plină de sens şi scop. Acum, gândeşte-te ce procent din
timp petreci, în mod intenţionat, pentru a dezvolta aceste calităţi la
copiii tăi. Dacă eşti ca majoritatea părinţilor, îţi faci griji că petreci
prea mult timp încercând doar să treci de ziua respectivă (şi, uneori,
de următoarele cinci minute) şi prea puţin pentru a crea experienţe
care să-i ajute pe copii să prospere - atât în prezent cât şi în viitor.,,
D. Siegel- Creierul copilului tau