Psih.Dumitru Petra

15/07/2025

Ai copii😊?
Atunci poate te interesează ce am „copt” împreună cu Psiholog Eliza Maria Crismaru , din drag pentru cei mici, folosind doar ingrediente alese: iubire, bunătate, recunoștință și dăruire.

🎨 Copiii tăi au talent la joacă, râs și... dezvoltare personală? Perfect! Le-am pregătit un atelier ca o vacanță pentru suflet!

La Atelierele de Dezvoltare Personală prin Artă și Joc, copiii învață cm să spună “Stop!” la bullying, cm să-și regleze emoțiile fără să le ascundă și cm să dăruiască fără să aștepte bomboane înapoi.

Ce facem, mai exact?
🟡 Ne jucăm serios cu actoria – pentru curaj și încredere.
🔵 Ne cunoaștem mai bine (și ne împrietenim și mai tare).
🟠 Dăruim și primim, fără să folosim cardul părinților.
🔴 Ne exprimăm creativ prin fotografie și pictură – fără note, dar cu mult entuziasm.
🟢 Învățăm că toate emoțiile sunt ok – important e ce facem cu ele.

👧👦 Atelierele sunt gândite cu grijă de noi – Eliza și Petra – psihologi, psihoterapeuți și, între noi fie vorba, fani declarați ai copiilor care se dezvoltă prin joacă și artă.

✨ Dacă ai zâmbit măcar o dată citind până aici, e semn că locul ăsta s-ar putea să fie potrivit copilului tău. Restul... îl povestim în privat.

💡Start înscrieri!
⏱️Începem curând!😎

📞 0748.903.575 Psiholog&Psihoterapeut Dumitru Petra
📞 0764.813.698 Psiholog&Psihoterapeut Eliza Crismaru

04/07/2025

Cum pui în cuvinte un gest care te oprește din tot și îți așază o emoție în piept?❤️

Astăzi am primit o carte în dar de la o pacientă.Dar, de fapt, am primit mult mai mult.Am primit o bucată de suflet, așezată cu grijă în cuvinte.

Meseria aceasta te ține aproape de ce e mai fragil, adică de sufletul oamenilor.Și nu e ușor.Dar sunt tare recunoscătoare că pot face asta, cu tot ce am și tot ce sunt.🙏

04/07/2025

📍 Cabinet, ora 12:00
🔊 Următoarea ședință: Pantera Neagră.
Aștept.Nu vine.Probabil are trust issues.Sau a luat-o prin pădurea de lângă Ruse, evită Giurgiu din motive personale.

Dar eu sunt aici, cu canapeaua liberă, ceaiul cald și întrebările pregătite:

🖤 "Și când ai început să simți că nu mai ești văzută, doar vânată?
🖤 Cum e să fii puternică, dar să nu ai voie să fii și vulnerabilă?
🖤 Când ai fost ultima dată într-un loc unde n-ai fost percepută ca o amenințare?"

Pantero, dacă vezi asta, să știi că e safe space aici.
📞 Nu trebuie decât să-ți faci o programare.
Sau să apari.Preferabil fără atacuri.😎

03/07/2025

21/06/2025

18/06/2025

13/06/2025

Un alt capitol se încheie astăzi.Grupul de dezvoltare personală pentru adolescenți din cadrul Fabricii de Emoții, unde am avut bucuria de a lucra alături de tineri minunați timp de aproape un an, își încheie parcursul.

11/06/2025

✨ Astăzi se încheie un proiect care lasă în urmă emoții multe, recunoștință și un dor care abia începe.

Timp de un an, am avut bucuria să fiu alături de o grupă de elevi de liceu.Am învățat împreună multe.Şi eu pe ei insă şi ei pe mine.
Mi-au intrat în suflet.Și de acolo nu mai pleacă.

Am ales meseria de psihoterapeut dintr-o iubire profundă pentru oameni.Pentru tot ce aduc cu ei, uneori haos, alteori lumină.Și pentru tot ce pot să le ofer eu: prezență, blândețe, înțelegere.
Nu mereu răspunsuri.Dar întotdeauna un spațiu sigur.

În meseria asta înveți să asculți dincolo de cuvinte, să stai alături de emoție fără să o alungi, să ții un spațiu în care durerea e văzută și simțită, fără să fie judecată.
Dar dincolo de rol, rămâi om.Și simți.Uneori chiar mai profund.Pentru că vezi sufletul în forma lui cea mai adevărată.

❗️Psihoterapia nu e despre „a repara” pe cineva.E despre a fi acolo.A fi martor.A ține oglinda atunci când omul din fața ta nu mai poate vedea cine este.Și a rămâne lângă el, cu blândețe, până poate din nou.

Mulțumesc vouă, dragi elevi, pentru încredere.Pentru că v-ați lăsat văzuți.Pentru tot ce ați fost și sunteți.
Și pentru că, fără să știți, m-ați ajutat să cresc și eu. 💛

Mulțumesc .goahead, care a făcut posibil acest proiect.Pentru viziune, implicare, pentru că ați crezut în valoarea acestui program și ați căutat resursele necesare ca el să existe.

05/06/2025

A fost o nouă experiență interesantă în seara aceasta la Capriciile Iubirii.S-au atins multe subiecte, dar eu m-aș opri aici la unul singur: gelozia.Cât de adânc poate să doară și cât de puțin vorbim de fapt, despre ce se află sub ea.

Gelozia… nu e ceva „anormal”.E una dintre cele mai omenești reacții pe care le avem într-o relație.
O simțim când ne e frică să nu fim înlocuiți.Când ni se pare că nu mai suntem suficienți.Sau când celălalt pare că uită ce însemnăm pentru el.
Nu ne place s-o recunoaștem.Uneori ne e rușine. Alteori ne enervează că o simțim.Dar ea nu vine să ne strice relația.Vine să ne spună ceva.
Poate că ne lipsește validarea.Poate că ne simțim nesiguri.Poate că n-am mai fost ‘văzuți’ de ceva timp.
Gelozia poate apropia doi oameni dacă stau și vorbesc pur și simplu sincer despre ce simt.Fară jocuri copilărești.
Însă dacă este ignorată sau transformată în acuză, poate să facă praf totul.

Gelozia nu apare doar din ceea ce face celălalt.
Apare din ce s-a întâmplat cu noi… cu mult înainte.
Din copilăria în care ne-am simțit înlocuiți, uitați sau comparați.Din relațiile în care am dat tot și n-am primit înapoi.
Din momentele în care am fost buni, dar nu „cei aleși”.
Și fără să vrem, ducem toate astea în relațiile de acum.
Ne trezim că simțim gelozie nu doar pentru că „se uită la altcineva”, ci pentru că în noi se trezește acea voce cu mulți de ‘poate’:

„Poate nu sunt suficient/ă.”
„Poate sunt ușor de înlocuit/ă.”
„Poate n-o să mă aleagă, nici de data asta.”

Nu recunoaștem mereu asta.Dar corpul o simte.Tonul ni se schimbă.Ne retragem sau atacăm.Iar în spate e doar… o frică.
De pierdere.De abandon.De nevăzut.

Dar știi ce e vindecător?
Să poți să-i spui celuilalt, nu: „E vina ta că sunt gelos/geloasă.”
Ci: „Mă doare ceva.Am nevoie să simt că sunt ales/aleasă.De tine.Clar.”

Atunci, în loc să ne închidem sau să ne luptăm în orgolii, reușim să ne conectăm.Să ne spunem ce doare.Ce lipsește.Ce avem de fapt nevoie.

27/05/2025

Azi am gustat puțin din atmosfera show-ului „Capriciile Iubirii”.Din rolul de invitat, am analizat puțin dinamica participanților și ce pot să spun este că, într-adevăr, iubirea ne provoacă, ne învață și ne schimbă.

27/05/2025

Astăzi e Ziua Psihologului.

Un prilej bun să îmi amintesc de ce am ales acest drum.
Nu pentru că e ușor.Nu pentru că ai mereu răspunsuri.
Ci pentru că în fiecare zi ai șansa să fii martor la transformarea unui om.
Pentru că în fiecare dialog, oricât de greu, am ocazia să plantez o sămânță de speranță.
Și pentru că am învățat că nu trebuie să salvezi pe nimeni ci doar să fii acolo, de cele mai multe ori asta lipsește cel mai mult în viața noastră.Prezent, cu iubire, fără judecată.

Mulțumesc celor care m-au ales în călătoria lor.
Și celor care m-au învățat, de-a lungul anilor, ce înseamnă cu adevărat ascultarea, empatia și prezența.

La mulți ani tuturor colegilor mei, celor care țin spațiul, chiar și atunci când pare că lumea se destramă.🙏🤗