15/03/2025
„Psihologia maselor” a lui Gustave Le Bon, publicată pentru prima dată în 1895, este o lucrare fundamentală în studiul comportamentului de grup și al psihologiei sociale.
Le Bon explorează modul în care masele, atunci când acționează colectiv, se comportă diferit față de indivizii care ar acționa singuri. Potrivit lui Le Bon, masele sunt iraționale, influențabile și predispuse la acțiune emoțională mai degrabă decât la reflecție logică.
Teoria lui Le Bon se bazează pe ideea că, în mulțime, indivizii suferă o transformare psihologică. El susține că anonimatul oferă indivizilor un sentiment de invulnerabilitate și o scădere a responsabilității personale, ceea ce poate duce la comportamente pe care nu le-ar manifesta în condiții normale.
Acesta este ceea ce el numește „sufletul colectiv” al masei, care acționează sub influențele hipnotice ale liderilor carismatici și ale repetării ideilor.
Analiza lui Le Bon abordează, de asemenea, modul în care opiniile și emoțiile devin rapid contagioase în cadrul grupurilor mari, determinând oamenii să acționeze omogen. În plus, el discută rolul liderilor în modelarea opiniilor și credințelor în cadrul maselor, evidențiind modul în care acești lideri își folosesc carisma și retorica pentru a manipula.
„Gustave Le Bon: Psihologia maselor” a fost influentă, dar și controversată. Deși a furnizat instrumente fundamentale pentru înțelegerea fenomenelor sociale și politice, opiniile sale cu privire la iraționalitatea maselor au fost criticate pentru că erau prea pesimiste și simpliste.
În ciuda acestui fapt, cartea rămâne un text-cheie pentru cei interesați de psihologia socială, sociologie și studii culturale, iar influența sa se extinde asupra teoriei contemporane privind comportamentul grupurilor și dinamica maselor".
