Psihoterapeut Gabriela Bara

27/06/2025

•Iubesc din locul meu, nu din locul altuia.
•Ordinea aduce iubire. Iubirea urmează ordinea.
•. Imi onorez locul. Las iubirea să curgă.

25/06/2025

25/06/2025

24/06/2025

Racheta Sinelui – Călătoria dincolo de gravitația tiparelor familiale

Ieșirea din tiparele familiale este ca lansarea unei rachete în spațiu.

Pentru o vreme, racheta e pe Pământ – construită din bucăți moștenite, de la cei care au venit înainte. Dar dacă vrea să vadă stelele, să exploreze altceva, trebuie să înfrunte o forță puternică – gravitația. La fel, pentru a ieși din tiparele familiale, ai nevoie de o energie imensă, de curaj și hotărâre, ca să te desprinzi de ceea ce ai învățat sau ai trăit inconștient toată viața.

Combustibilul rachetei e ca munca interioară: terapie, introspecție, iertare, conștientizare. Fără el, nu te ridici de la sol. Iar când în sfârșit rupi bariera, vezi viața cu alți ochi – din spațiul larg al propriei conștiințe libere.

23/06/2025

Poveste : 📗Copilul care a învățat să strălucească

A fost odată un copil pe nume Andrei. Avea ochi mari, ca două ferestre spre un suflet blând și visător. Însă, în spatele acelor ochi luminoși se ascundeau răni tăcute. Cuvinte grele spuse în grabă, absența unei îmbrățișări când avea mai multă nevoie, priviri reci care îi înghețau zâmbetul.

Andrei crescuse în tăcere, crezând că e ceva în neregulă cu el. Că dacă ar fi fost „mai bun”, „mai cuminte”, „mai puțin sensibil”, poate ar fi fost iubit așa cm avea nevoie. În fiecare seară, se înfășura în pătura lui ca într-o armură și își spunea că nu trebuie să simtă. Dar rănile rămâneau, ca niște umbre în inimă.

Anii au trecut. Într-o zi, adolescent fiind, a întâlnit un om — o profesoară de artă care i-a văzut sufletul înainte să-i vadă notele. Ea nu l-a întrebat „ce ai făcut?”, ci „ce simți?”. Și atunci, pentru prima oară, Andrei a simțit că poate spune adevărul.

A început să deseneze. Să pună pe hârtie toate durerile tăcute. A început să scrie. Cuvintele curgeau ca o apă care spală rănile. Apoi a învățat să-și vorbească așa cm nimeni nu-i vorbise: cu blândețe, cu răbdare, cu iubire.

A învățat că rănile nu sunt rușinoase, ci dovezi că a simțit profund. A înțeles că durerea nu era dovada lipsei lui de valoare, ci a profunzimii lui. A început să se țină de mână în fiecare zi — la figurat — spunându-și: „Sunt aici pentru tine. Nu mai ești singur.”

Pe măsură ce a crescut, încrederea lui a crescut odată cu el. Nu pentru că nu mai simțea frică, ci pentru că acum știa că poate merge mai departe chiar și cu frica de mână. A descoperit că merită. Nu pentru ce face, ci pentru ceea ce este: un suflet curajos care a ales să se vindece.

Astăzi, Andrei zâmbește des. Nu pentru că viața e mereu ușoară, ci pentru că el s-a regăsit pe sine. Și ori de câte ori întâlnește un copil cu ochii plini de tăceri, se oprește și spune:
„Te văd. Ești suficient. Și meriți tot binele din lume.🤍

28/01/2025

și
,




„Dacă într-o relație de cuplu unul dintre parteneri decide să-și înceapă munca interioară, să-și identifice traumele și să lucreze la vindecarea lor, sunt două variante: fie și celălalt partener începe să facă asta, fie relația se rupe.
Nu este posibil ca relația să continue, dacă unul dintre parteneri deschide cutia Pandorei din interiorul său, iar celălalt refuză să facă asta.

În momentul în care eu pun reflectorul pe traumele mele, acea lumină o să cadă și asupra ta. Și dacă tu nu vrei să te uiți la traumele tale, dacă refuzi să le vezi/ accepți, atunci o să faci tot ce poți ca să scapi de mine, pentru că în opinia ta eu sunt „problema”, lumina mea te deranjează, scoate la iveală lucruri din tine pe care nu vrei să le vezi. Vei găsi un pretext ca să te îndepărtezi de mine, ca să nu fii nevoit să vezi ce este în „cutia” ta. Vei găsi un pretext ca să scoți lumina din viața ta.

În momentul în care noi intrăm pe calea vindecării devenim un far pentru cei care încă nu și-au vindecat traumele, dar Lumina noastră îi deranjează pe cei care nu vor să-și facă munca interioară, care nu vor să se ocupe de traumele lor.

Atunci când ai avansat pe calea vindecării tu te manifești la modul autentic, nu mai ești dispus să te prefaci ca să te integrezi, ca să fii acceptat/ validat de cei din jur, nu te mai interesează ce cred/ spun/ fac ceilalți. Și nu mai ai nicio reținere în a împărtăși lucruri delicate din trecutul tău, dacă asta este necesar pentru a-i ajuta pe cei din jur să se deschidă către procesul vindecării, să înțeleagă cât de imporntat este să-și vindece propriile traume.

Acest mod de manifestare le apasă butoanele celor care nu au curajul să fie autentici.“ - Jason Estes

Multumesc ! Mihaela Dan

22/01/2025

Granite și limite emoționale

"Problema cu binele făcut dincolo de limitele tale este că el nu merge dincolo de limitele celuilalt. În clipa în care te sacrifici, automat apare în mintea ta o aşteptare, că şi celălalt ar face la fel, că devotamentul şi sacrificiul tău sunt primite cu înțelegerea completă a efortului cu care sunt făcute. Poate nu spui cât de greu îți este, doar ca celălalt să nu refuze ajutorul, pentru că intenția ta este bună şi dezinteresată. Şi aşa ar trebui să rămână intenția ta, dar să fie vegheată de nişte limite emoționale precise, non-negociabile. Dacă de fiecare dată din dorința de a face bine îți sacrifici sănătatea mintală, fizică, emoțională, vei ajunge epuizat şi te vei simți abandonat. Celālalt poate spune, în mod perfect legitim:" Te-am pus eu să faci toate astea?" Şi într-un fel, are dreptate: tu ai ales să faci tot, sacrificiul este întotdeauna o alegere personală, nu se poate sacrifica nimeni pentru că îi este impus din afară. De aceea, da, avem puterea de a face bine, de a ajuta, şi este divin sā faci asta dar trebuie administrat binele făcut de aşa manieră încât să nu devină o ignorare completă a corpului, sufletului, minții, vieţii tale. Pentru că mai apoi, din starea acea de epuizare, nu vei mai putea să faci bine, iar din starea de aşteptări neîmplinite nu te vei mai putea bucura de binele făcut.
Echilibrul te poate ajuta să menții în viața ta limite ferme( suporți umilința, trădarea, manipularea până într-un prag peste care, dacă se trece, şi tu şi celălalt ştiți că nu mai există disponibilitate din partea ta) dar şi puterea de a fi deschis emoțional, implicat, prezent, în vieţile celorlalţi.
Un bine care înseamnă reprimarea ta completă, anularea nevoilor tale pentru satisfacerea şi împlinirea nevoilor celuilalt, duce întotdeauna la dezamăgire, durere, furie. Mâinile care fac bine trebuie să nu aibă mai multe cicatrici decât cele pe care le vindecă, altfel atingerea lor va deveni rană pentru sine şi ceilalți.”

Sursa: Terapie pentru suflet

01/01/2025

La mulți ani, suflet drag !

Îți doresc ca anul acesta să ai parte de încredere în Tine, în acel Sine care te călăuzește din interior să te conducă acolo unde este potrivit !

Îți doresc sa îți deschizi inima și să primești 🎁 darurile vieții cu bucurie și curaj !

Îți doresc să poți lăsa viața să te surprindă cu schimbarea și evoluția de care ai tu nevoie.

La mulți ani!

19/12/2024

Când nevoia de control depășește încrederea în viața. „𝘾𝙧𝙚𝙖𝙢 𝙤 𝙡𝙪𝙢𝙚 𝙙𝙪𝙥𝙖 𝙘𝙝𝙞𝙥𝙪𝙡 𝙨𝙞 𝙖𝙨𝙚𝙢𝙖𝙣𝙖𝙧𝙚𝙖 𝙣𝙤𝙖𝙨𝙩𝙧𝙖. 𝘿𝙖𝙧 𝙖𝙩𝙪𝙣𝙘𝙞 𝙘𝙖𝙣𝙙 𝙣𝙪 𝙖𝙘𝙘𝙚𝙥𝙩𝙖𝙢 𝙡𝙪𝙢𝙚𝙖 𝙖𝙨𝙖 𝙘𝙪𝙢 𝙚𝙨𝙩𝙚, 𝙤 𝙧𝙚𝙨𝙥𝙞𝙣𝙜𝙚𝙢 𝙨𝙞 𝙣𝙚 𝙨𝙚𝙥𝙖𝙧𝙖𝙢 𝙙𝙚 𝙫𝙞𝙖𝙩𝙖.” – 𝘽𝙚𝙧𝙩 𝙃𝙚𝙡𝙡𝙞𝙣𝙜𝙚𝙧