08/09/2024
Ultima mea revelatie intelectuala: cartile jurnalistului Will Storr . 🥰 El face jurnalism de investigatie stiintific, iar lectura cartii lui 'Selfie - Cum am devenit atat de obsedati de sine' mi-a adus aminte de documentarul lui Adam Curtis ''Century of the self'' - Secolul Sinelui, documentar mai actual ca oricand, vi-l recomand sa il (re)vedeti.
Ca un bun jurnalist ce este, Will Storr pleaca pe urmele istorice ale conceptului si te duce intr-o calatorie culturala fascinanta in urma careia intelegi cm societatea a ajuns sa celebreze astazi un sine narcisist de un perfectionism aproape nevrotic.
In conditiile in care cultura actuala spune ca potentialul nostru este fara limite, ca trebuie sa ne urmam visele si sa fim autentici, in era abundentei de sfetnici influenceri, de cursuri si masterclassuri de atingere a potentialului si de explozie a psihologiei de performanta si perfectionare, cei care esueaza sa atinga acest sine neoliberal - adica sa fii un individ cat mai perfect fizic, cat mai implicat social, extrovertit, fericit, prosper si popular - devin anxiosi, izolati si chiar suicidari.
Mi-a placut teribil cm a selectat din psihologie informatiile relevante pentru ca cititorul sa inteleaga cat mai bine de ce sinele este de fapt o identitate narativa, o interpretare prin prisma culturii in care traim. E important sa intelegem mecanismul prin care ne creem o imagine de sine, un ideal de sine si cm ne povestim noua insine apoi cat de mult am reusit sa atingem acel ideal - fracturile intre ideal si realitate duc prin interpretarea autonarativa la depresie si anxietate.
Creierul este un povestitor si un creator de eroi, iar eroul pe care il creeaza esti chiar tu. Insa, eroul pe care il creeaza si povestea in jurul careia iti urzeste viata nu sunt faurite intr-un vid. Creierul este un plagiator, fura idei de la povestile din jurul lui pe care le incorporeaza apoi in sinele propriu.
Noi absorbim povestile care circula in cultura noastra actuala si le folosim pentru a da sens trecutului nostru, viitorului nostru, dar si pentru a intelege cine suntem si cine vrem sa fim. Le folosim pentru a ne construi propria „identitate narativa”.
Se presupune ca povestile pe care ni le spun parintii ajung sa joace un rol in ceea ce priveste modelarea intelegerii sinelui si a vietii incepand cu varsta de 2 ani. Intre 5-7 ani, continutul acelor povesti - inclusiv ideile despre rolurile culturale, institutii si valori - incepe sa fuzioneze cu ideea noastra legata de cine suntem si cine ar trebui sa fim in societate. Avem, acum, un model de „sine cultural”.
In timpul adolescentei incepem sa ne percepem viata ca pe o „poveste mareata”. Pentru a ajuta la crearea acestei povesti, amintirile noastre din trecut sunt amestecate si pervertite/editate, de un scenarist siret care ne transforma intr-un personaj induiosator, eroic. Incepem, de asemenea, sa ne imaginam viitorul astfel incat sa se potriveasca povestii pe care o cream.
Povestitorul din noi este foarte influentat de cultura de care este inconjurat. De la basmele pe care le auzim in copilarie la filmele si operele literare, la documentarele si stirile care nareaza lumea mult mai direct, la vechile parabole din cartile sfinte care traiesc in inconstientul colectiv, povestile functioneaza atat ca legende urbane cat si ca un fel de 'centru comercial' al sinelui. Cultura ii ofera fiecaruia dintre noi un meniu extins de povesti despre cm sa traiasca.
Aceasta este pe scurt povestea Sinelui - cel pe care il cauta de exemplu cu inversunare oamenii in spiritualitate ( cautarea sinelui, regasirea de sine, revelatia sinelui ), dar acolo povestea ofera un meniu strict: sine divin. Intelegerea de sine, a cine esti tu, presupune de fapt o calatorie mult mai complexa si mai neromantica in psihologie, neurostiinta si sociologie.
Will Storr prezinta in carte evolutia acestei povesti despre sine - toate capitolele sunt fascinante, de la Sinele Greciei antice, la Sinele rau al religiei si apoi la Sinele bun al miscarii de self esteem - miscare despre care veti afla din carte ca este de fapt una dintre escrocheriile psihologiei.
Fascinant captiolul in care arata cm niste studii din anii '60 despre cresterea stimei de sine au fost interpretate in mod voit gresit pentru a demonstra ca stima de sine trebuie crescuta artificial si nu in stil meritocratic - curent care a explodat apoi in massmedia si a dus cateva decenii mai tarziu in vremurile actuale la era Sinelui digital.
Cum suntem intr-o tacita competitie ierarhica unii cu altii, presiunea de a crea si mentine o imagine perfecta online a dus la o exacerbare a comparatiei sociale si a nemultumirii fata de propria persoana - efectele secundare ale Sinelui digital sunt cresterea narcisismului pe de o parte, si cresterea depresiei si anxietatii la cei care nu sunt capabili sa-si mimeze un sine perfect pe social media sau care chiar iau de bun 100% ceea ce vad ca prezinta ceilalti despre sine pe social media.
Va recomand cartea ca pe o lectura obligatorie pentru cei care vor sa se inteleaga pe sine cat si lumea in care traim - pentru ca social media a creat o cultura exacerbata de informatii bombastice, creata in mare parte de narcisisti sau impostori digitali care vor sa vanda cursuri de perfectiune, iar sinele care incearca sa ajunga la o impacare cu lucrurile ( suntem totusi predeterminati la anumite limite, chiar daca vrei nu o sa poti orice) va simti tot timpul ca nu e indeajuns de bun sau de acceptabil social.
Narcisismul este in crestere pentru ca vremurile actuale au creat o cultura obsedata de sine mai ales in ideea de cm suntem perceputi de ceilalti. Principiul corect era sa te cunosti pe tine insuti, dar cm sinele digital si virtual au invins realitatea iar fictiunea e preferata realitatii, oamenii devin din ce in ce mai confuzi desi traim culmea, intr-o era in care psihologia si dezvoltarea personala au devenit realmente noua religie.
