Mend Your Mind Ro

Mend Your Mind Ro Bine ai venit pe pagina mea! Eu sunt Laura, psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie.

Aici vei găsi resurse pentru dezvoltarea personală şi vei avea ocazia să te conectezi cu alţi oameni cu care împărtăşeşti aceleaşi interese.

28/06/2024

Aţi observat vreodată cât de uşor ne plângem de ceva şi cât de rar spunem când suntem mulţumiţi? Mie asta mi se pare adevărat când vine vorba de mine. Dacă o companie la care am apelat pentru un serviciu nu îşi face treaba aşa cm am eu nevoie, imediat mă plâng. Dar dacă am primit servicii foarte bune, nu mereu stau să mulţumesc şi să scriu review-uri. La fel este şi cu persoanele din jurul meu. Dacă am vreo nemulţumire, o să o spun mereu. Dar dacă sunt recunoscătoare pentru un prieten, o întâlnire, o mână de ajutor, o dovadă că am pe cineva căruia îi pasă de mine, nu o să am atât de tare nevoia să o spun. Aşa că, m-am decis să fiu mai atentă la lucrurile pe care le apreciez şi să mulţumesc tuturor persoanelor implicate în asta.

26/06/2024

Cât de important este să ne recunoaştem emoţiile, dispoziţiile şi sentimentele proprii! Sentimentele sunt mai uşor de văzut, pentru că ele sunt mai stabile, durează o perioadă mai îndelungată, nu sunt foarte intense… însă emoţiile (mai ales dacă sunt foarte puternice) sau dispoziţiile (de câte ori nu mă aud zicând: “am o stare proastă”) sunt mai greu de localizat şi interpretat.
Însă, dacă nu facem acest lucru, nu vom ajunge niciodată la motivul pentru care avem emoţia respectivă: ea este acolo ca să ne dea o informaţie despre noi, informaţie pe care putem să o ignorăm (şi asta se poate să ne împiedice să ne schimbăm pattern-ul de comportament şi să rămânem într-o situaţie care poate nu ne convine aşa mult) sau putem să o înţelegem şi să o folosim pentru a ne face viaţa mai frumoasă.

25/06/2024

Mă gândesc de multe ori ce lucruri fac eu pentru prietenii mei şi dacă într-adevăr îi ajut prin acţiunile mele sau doar fac ceea ce m-am obişnuit să fac.

Voi v-aţi pus vreodată întrebarea asta?

Foarte uşor pot fi prinsă în capcana de a întinde o mână de ajutor în modul în care cred eu că trebuie ajutată persoana respectivă. Însă, cred că este foarte important să întrebăm mereu persoana din faţa noastră care este nevoia ei. Putem avea surprize: un prieten care să vină şi să ne povestească o problemă din viaţa lui, dar să nu-şi dorească să oferim niciun sfat, doar să ascultăm, după care să oferim spaţiu. Mi se pare important să mă calibrez mereu la nevoile persoanei cu care interacţionez.

21/06/2024

Voi daţi sfaturi prietenilor voştri? Dacă da, ce fel de sfaturi?

Eu fac tot posibilul să nu dau. Consider că fiecare persoană ştie cel mai bine ce îşi doreşte să facă şi în ce direcţie să o ia. Dacă eu dau un sfat, vine doar din modul limitat în care eu privesc situaţia respectivă sau cm aş proceda eu pentru mine. Însă, situaţiile de viaţă sunt diferite, noi suntem diferiţi, iar persoana care ia o anumită decizie legată de viaţa lui / ei e nevoie să şi-o şi asume. Nu cred că ne putem asuma dorinţele altor persoane, nevoile lor sau cm ar proceda ei într-o anumită situaţie.

19/06/2024

Auzim peste tot: trebuie să-ţi asumi asta.

Dar ce presupune asumarea? Eu consider că a-ţi asuma ceva înseamnă a lua în considerare potenţialele urmări (de exemplu dacă treci pe roşu să fii conştient că există posibilitatea de a¬-ţi lua amendă sau chiar mai rău, să ai un accident). Dacă doar ne spunem: “Pff, nu mi se întâmplă mie aşa ceva, nu e nicio şansă” (când de fapt chiar sunt şanse reale) se poate să avem o surpriză pentru care nu ne-am pregătit şi pe care nu o putem accepta. Indiferent ce probleme întâmpinăm în viaţă, cred că e vital să realizăm că tot ce facem are consecinţe şi să luăm decizia de a face acel lucru doar dacă suntem pregătiţi pentru eventualele urmări mai puţin plăcute.

17/06/2024

Apropos de emoţii, ce rol credeţi că au ele?

Eu spun că în primul rând să ne pună în contact cu noi înşine. Spre exemplu, dacă cineva ţipă la mine şi eu simt furie, e un semn că mie nu îmi place să se ţipe la mine şi atunci ştiu că e nevoie să pun o limită şi să comunic persoanei respective: “Te rog frumos ca atunci când discutăm să nu ridici tonul, pentru că singurul mod în care mă pot implica activ în discuţie şi problemă este atunci când amândoi avem o tonalitate normală”.

14/06/2024

Deşi promovez ideea de comunicare şi a spune direct ce te deranjează (bineinţeles, o comunicare asertivă), uneori îmi este greu să o fac, pentru ca reacţia persoanei din faţa mea nu e mereu cea aşteptată (eu pot să-i spun într-un mod foarte diplomat că mi-aş dori un anumit lucru de la relaţia noastră pentru că mă deranjează ceva anume, iar ea să înceapă să ţipe la mine şi să-mi arunce în faţă tot ce i se pare ca fac greşit). În aceste momente, pentru ca situaţia să nu escaladeze, mi se pare foarte important să nu îmi asum reacţia persoanei din faţa mea (până la urmă, şi ea are propriile ei gânduri, emoţii, dorinţe, nevoi şi reacţionează din perspectiva acestora) şi astfel să reuşesc să merg pe firul raţiunii şi să nu pun emoţiile pe masă… emoţii care de multe ori, mă încurcă în astfel de situaţii.

12/06/2024

Uneori, presiunea socială pe care o simţim atunci când ne dorim să fim plăcuţi, acceptaţi de cei din jur sau să facem parte dintr-un anumit grup, este foarte mare. Această presiune ne poate determina să luam decizii care nu sunt neapărat congruente cu ce ne face nouă bine, ce vrem noi pentru persoana noastră sau ce ne-am dori cu adevărat dacă nu am fi influenţaţi de persoanele din jur. Mi se pare foarte important să reflectăm asupra lucrurilor pe care le facem şi dacă ele chiar “trebuie” făcute.

Voi ce părere aveţi?

10/06/2024

Fiind psihoterapeut, mă trezesc uneori în situaţii în care oamenii din jur îmi pun tot felul de întrebări (legate de cm să realizeze anumite lucruri) ca şi cm eu aş putea să dau o pastilă magică şi să-i ajut să-şi rezolve problema în 2 minute. Eu, având sindromul salvatorului, am tendinţa (sau aveam, mai bine zis) să sar şi să spun ceva legat de procesul respectiv (practic oferind o soluţie care sare anumite etape – precum cea de conştientizare a persoanei din faţa mea cu privire la problemă, consecinţele ei sau alte aspecte care au legătură). Am început să lucrez cu mine astfel încât să mă abţin să mai vorbesc atunci când primesc astfel de întrebări… adevărul este că psihoterapia nu este o pastilă magică. Dacă ar fi, noi ca psihoterapeuţi nu am avea nevoie de 3 ani de facultate, 3 ani de formare, dezvoltare personală, terapie proprie, iar apoi de încă 2-3 ani de supervizare + un master în domeniu. E un domeniu complex şi e nevoie de multă muncă şi implicare… atât din partea psihoterapeutului, cât şi a clientului.

07/06/2024

Am vizionat recent serialul “Baby reindeer” (nu o să dau spoilere în cazul în care nu l-aţi văzut) şi vi-l recomand din toată inima…

Gândul care nu-mi dă pace acum este cm oamenii care sunt în roluri de victimă sunt copleşiti de sentimentul de vinovăţie (care vine la pachet şi cu ruşinea)… adică tu îmi faci rău şi tot eu mă simt vinovat/ă pentru că puteam să previn acest lucru (deşi, repet, TU eşti agresorul şi TU mi-ai furat opţiunea de a alege)… iar asta de multe ori ne împiedică să spunem ce am păţit, descărcare ce este extrem de importantă şi poate întoarce situaţia cu 180 grade.

05/06/2024

Deseori, văd în serialele pe care le urmăresc o grămadă de “greşeli” de comunicare. Probabil că le vedeam şi înainte să încep formarea în psihoterapie, dar ce NU vedeam erau propriile mele “greşeli”. Sau mai bine zis, să îi spunem comunicare nefuncţională (care nu mă ajută). Şi toate astea în ciuda faptului că în facultate auzisem de ele, sau măcar de cele mai “comune”: să nu întrerupi când vorbeşte altcineva, să te concentrezi la ce zice persoana respectivă şi nu pe ce vrei tu să spui şi să faci sau să vorbeşti mai degrabă despre tine şi despre nevoia ta decât despre persoana din faţa ta.

Cu toate astea, de abia când am început terapia personală şi formarea în psihoterapie am putut să fiu mai atentă la aceste lucruri şi să le observ mai uşor şi la mine.

Voi aţi observat vreodată aceste “greşeli” în filmele / serialele pe care le urmăriţi?

Am fost foarte reticentă atunci când cineva mi-a propus să citesc Mark Manson… şi totuşi într-o zi am pus mâna pe cărţil...
03/06/2024

Am fost foarte reticentă atunci când cineva mi-a propus să citesc Mark Manson… şi totuşi într-o zi am pus mâna pe cărţile lui… am avut surpriza plăcută să descopăr că un om care nu are niciun studiu în psihologie a citit şi s-a dezvoltat atât de mult încât acest lucru nu e evident în cărţile sale. Vă recomand “Arta subtilă a nepăsării” şi “Arta subtilă a disperării” (“Arta subtilă a seducţiei” nu este printre favoritele mele, e plină de stereotipii).

Aceste două cărţi conţin nu numai informaţii de natura psihologică menite să ajute cititorul, dar şi experiemente care s-au făcut în psihologie şi informaţii de cultură generală din alte domenii (FOOOOARTE interesante) date precum exemple pentru afirmaţiile autorului.

Şi… aşa cm se spune: “Nu judeca o carte după copertă”, eu vă spun: “Nu judecaţi aceste cărţi după titlu” (o să vă surprindă).

Address

Uricani

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mend Your Mind Ro posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Mend Your Mind Ro:

Shortcuts

Share

Category