31/03/2020
Blaise Pascal spunea că incapacitatea de a suporta singurătatea este generatoarea problemelor majore ale omului. A sta singur cu tine, în prezent, poate fi cel mai greu lucru din lume. De aceea, cei mai mulți dintre noi aleg implicarea într-o activitate sau alta, distracția, socializarea (deocamdată virtuală). Am fi în stare să spălăm podeaua și de zece ori pe zi pentru a extermina virusul invizibil, să ascultăm știri cu orele și să navigăm pe internet, căutând cu disperare o informație care să ne liniștească. Realitatea, însă, este incertitudinea. Putem alege „să credem” o sursă sau alta, să ne creăm o schiță în care să funcționăm cât de cât eficient. Însă putem alege să profităm de această șansă de a experimenta solitudinea.
Adevărata singurătate ne apropie de ființa noastră interioară, de noi înșine. Încercați, de curiozitate: puteți sta 5 minute singuri, fără niciun fel de distrageri? Chiar dacă veți reuși să nu vă mișcați, veți observa că mintea vă este invadată de tot felul de gânduri. Avem în limba română, din fericire aș putea spune, expresii care ne fac să vedem gândul ca pe ceva diferit de noi, generat de mintea noastră, dar exterior nouă: a cădea pe gânduri, a te fura gândul. Gândul ca un fur, care ne poartă pe aripile sale. Încercați să le lăsați să treacă, fără a vă agăța de ele, fără a vă lăsa purtați de ele. Fiți observatori. Aici începe solitudinea: singur cu tine, singur cu corpul tău, singur cu respirația ta.
Pot apărea emoții – teamă, furie, plictiseală. Lăsați-le să treacă. Aveți mai târziu timp pentru ele. Solitudinea e locul de întâlnire cu tine însuți. E locul în care îți găsești pacea. Și cu cât îți devine mai familiar, cu atât mai des îl poți accesa în momentele de anxietate, tristețe, incertitudine.
Singurătatea ne duce de fapt la trăirea prezentului nemijlocit, de care fugim cu atâta înverșunare. Să ne oprim însă o clipă, pentru a-l simți. De cele mai multe ori, nu-i atât de negru pe cât părea inițial. Adesea e o întâlnire fascinantă, în care îți dai seama că exiști, că ești viu, că ești aici. Iar toate celelalte devin desuete.
(Rânduri inspirate de cursurile de yogilates susținute de Carlos L'Abbate)
