28/05/2025
LUMEA CELOR CARE CITESC ÎNĂLȚAREA DOMNULUI - POARTA DESCHISĂ ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT
Înălțarea Domnului este momentul în care Hristos, după ce a împlinit toate ale răscumpărării, Se înalță la cer prin propria Sa putere dumnezeiască. Acest eveniment încheie în mod tainic și măreț lucrarea vizibilă a Mântuitorului pe pământ, dar nu înseamnă o despărțire de lume, ci o altfel de prezență – duhovnicească, lăuntrică, plină de har.
Până la Înălțare, Duhul Sfânt era prezent în mod tainic în Hristos, iar după Înălțare, Hristos rămâne tainic prezent în Duhul. Astfel, relația cu El nu se rupe, ci se adâncește, trecând din văzut în nevăzut, din apropierea trupească în comuniunea spirituală, euharistică și vie.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea că Înălțarea înseamnă nu doar ridicarea Mântuitorului, ci și înălțarea firii omenești la cer. Hristos Se înalță cu trupul Său, cu umanitatea asumată, ca Om, așezându-Se la dreapta Tatălui. Astfel, natura umană este îndumnezeită, dusă mai presus de toate cetele îngerești. De acum, „ca Om”, Hristos primește „toată puterea în cer și pe pământ” (Matei 28, 18), devenind puntea desăvârșită între om și Dumnezeu.
Sărbătoarea Înălțării Domnului este una dintre cele mai vechi praznice ale Bisericii. Este atestată încă din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea și a fost fixată definitiv la 40 de zile după Paști, într-o zi de joi, conform relatărilor biblice. Inițial, ea era sărbătorită în cadrul praznicului Cincizecimii. În secolele următoare, mari imnografi ai Răsăritului creștin, precum Sfântul Roman Melodul, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Iosif Imnograful, au compus imne de o profundă frumusețe teologică și liturgică dedicate acestei zile.
Evenimentul Înălțării este relatat în Sfintele Evanghelii. Sfântul Marcu ne spune simplu și clar: „Domnul, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19). Iar Evanghelistul Luca descrie momentul cu blândețe: „Și i-a scos afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer” (Luca 24, 50-51).
Așadar, Înălțarea Domnului nu este doar un final, ci și o deschidere. Este un început al unei noi etape în istoria mântuirii, o chemare adresată omului de a privi mereu „spre cele de sus”, dar cu inima și mâinile întinse spre slujirea aproapelui. Prin Înălțare, Hristos duce cu Sine firea noastră în cer, dar coboară în același timp, prin Duhul Sfânt, în inimile noastre.
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!🙏
Text preluat
