Cătălina David - Cabinet de Psihologie

Cătălina David - Cabinet de Psihologie Psihoterapeut de traumă
Psiholog clinician
Facilitator IoPT - terapia traumei prin Metoda intenției

Unele întâlniri între femei nu sunt doar reconfortante. Sunt vindecătoare.Împreună cu Psihoterapeut Ioana Dăncescu, Ana ...
16/07/2025

Unele întâlniri între femei nu sunt doar reconfortante. Sunt vindecătoare.
Împreună cu Psihoterapeut Ioana Dăncescu, Ana Maria și Roxana Grigorean, am avut o zi care a împletit perfect prietenia cu profesia.
Am râs, am vorbit serios, ne-am privit cu blândețe și ne-am dat voie să visăm.

A ieșit la suprafață ce contează cu adevărat: ceva cu sens, o contribuție, dezvoltare, creștere.

Și da — avem planuri.
Dar până le dezvăluim, rămânem în bucuria unui împreună care hrănește.

Am pornit o discuție foarte interesantă cu Ioana Kessler pe pagina noastră - Trib40plus - despre furia sănătoasă a femei...
14/07/2025

Am pornit o discuție foarte interesantă cu Ioana Kessler pe pagina noastră - Trib40plus - despre furia sănătoasă a femeilor. Sunt curioasă să aflu care este relația ta cu furia ta.

Lasă-ne în comentarii

Furia nu e slăbiciune – e energie vitală

Multe femei vin în terapie pentru că vor să nu mai fie furioase. Și e adevărat că anumite manifestări ale furiei trebuie conținute, însă emoția e sănătos să fie simțită. Emoțiile sunt informații despre nevoile noastre.

Furia este, probabil, una dintre cele mai neînțelese și temute emoții în viața unei femei. Încă din copilărie, multe dintre noi am fost învățate — subtil sau direct — că furia nu este „feminină”, că trebuie reprimată, ascunsă sau transformată în altceva: lacrimi, tăcere, disponibilitate excesivă, ironie, autosabotaj. Fetele trebuie să fie cuminți, liniștite, să nu deranjeze, să nu vorbească urât.
Lucrurile încep să se schimbe și am speranța că fetele noastre azi sunt educate în egală măsură să își controleze pornirile agresive, dar să fie și asertive.

Pentru că furia, atunci când este recunoscută și integrată, nu este distrugere. Este limpezire, separare, limită și început de drum.

Furia este energia noastră de protecție, de delimitare și de reactivare a sinelui profund atunci când ceva esențial ne-a fost încălcat: demnitatea, siguranța, adevărul nostru interior.

Atunci când o reprimăm, această energie nu dispare. Se întoarce spre interior și se manifestă sub forme indirecte:
• depresie, lipsă de sens, apatie
• somatizări (migrene, insomnii, probleme digestive)
• dependențe (mâncare, cumpărături, relații toxice)
• vină cronică, autocritică excesivă sau epuizare
• o identitate de „femeie bună” care se pierde de sine
Această furie reprimată este, de multe ori, moștenită: din relația cu un tată autoritar sau absent, o mamă devoratoare, din modelele feminine care au tăcut și s-au sacrificat. Și pentru a o transforma, este nevoie mai întâi să o privim în față.

Cum se face transformarea furiei?
1. Recunoaștere și asumare. Furia este o reacție normală. E un semnal de alarmă, nu o greșeală.
2. Exprimare conștientă. Furia poate fi exprimată prin scris, mișcare, voce, ritm. Nu pentru a o vărsa, ci pentru a o conține și înțelege.
3. Clarificare. Ce parte din furie îți aparține? Ce parte este moștenită (din familia de origine, din cultură)? Ce parte ține de trecut și ce parte de prezent?
4. Formare. Furia devine creativă atunci când o canalizezi spre schimbare: în decizii clare, în delimitări, în artă, în a spune „nu”, în a-ți revendica dreptul la adevăr și autonomie.
5. Integrare. Furia integrată devine curaj, discernământ, încredere în instinct, prezență suverană.

Dacă ați citit până aici este suficient pentru ce voiam să transmit.
*

Dar dacă vreți un pic mai mult…

Mai departe adaug doar două exemple din poveștile cu care am crescut, povești care aduc prin metafore sfaturi înțelepte, cristalizate de experiența de milenii a oamenilor. Din aceste două povești vedem că în relație cu furia este necesar discernamântul în felul în care ne raportăm la ea. Uneori e necesar să folosim energia ei, alteori e bine să temporizăm, să avem răbdare, să așteptăm și să ne calculăm soluțiile.

Furia necesară
Vă mai aduceți aminte de celebrul broscoi care se transformă în Prinț? Povestea Disney ne spune că acest broscoi s-a transformat ca urmare a unui sărut. Dar, surpriză, în versiunea originală din Frații Grimm, broscoiul este de fapt aruncat de perete de prințesa enervată și abia în acel moment se transformă în Prințul pe care l-am așteptat toate la un moment dat. Este un exemplu simplu despre cm s-a transformat mesajul transmis fetițelor. Unul vorbește despre transformarea prin blândețe, altul despre transformare prin furie justă care duce la eliberare și asumare. Ce spune povestea originală este că furia a fost gestul eliberator care a rupt vraja. Nu supunerea, nu diplomația, ci o reacție autentică, viscerală. Prințesa și-a recuperat puterea de decizie și instinctul pierdut. Furia a marcat sfârșitul pactului fals și începutul relației reale.

Furia care ne poate distruge

O altă poveste foarte veche este Psyche și Amor. În această poveste, Psyche trebuie să colecteze lâna de aur a unor berbeci sălbatici, care devin extrem de periculoși sub soarele arzător. Dacă s-ar duce direct spre ei, ar fi ucisă. Dar o voce blândă dintr-o trestie îi spune să aștepte răcoarea serii, când animalele adorm, și să culeagă firele de lână rămase agățate în copaci.
Mesajul este esențial: uneori nu confruntarea directă este soluția, ci o apropiere înțeleaptă, indirectă, care permite colectarea forței fără autodistrugere. Este o lecție importantă pentru femeile care au trăit furia ca ceva distructiv, fie la tatăl/mama lor, fie în propriile ieșiri emoționale. Nu orice furie trebuie aruncată „în fața cuiva”, dar trebuie recunoscută, onorată și metabolizată.

Furia este una dintre cele mai mari forțe de regenerare pe care o are o femeie. Ea poate distruge zidurile compromisului, dar și construi temelia unei vieți autentice. Poate rupe legături toxice și deschide uși către iubire reală, către feminitate matură și către sens.

Să nu ne fie teamă de furia noastră. Ea nu este rușinoasă. Ea este începutul unui adevăr trăit pe deplin.

Voi ce faceți cu furia?

Photo FIRE dancer woman elements by EMMA

10/07/2025

💔 Depresia te minte. Vezi cum

Rănile femeilor „prea puternice”Unele femei par de fier, de neclintit. Le admirăm puterea, dar uităm că, uneori, forța e...
09/07/2025

Rănile femeilor „prea puternice”

Unele femei par de fier, de neclintit. Le admirăm puterea, dar uităm că, uneori, forța este doar o armură pentru răni vechi.

Sub perfecțiunea lor locuiește o oboseală profundă, sub independența lor se ascunde dorința de a fi ținute în siguranță, iar sub autocontrolul lor trăiește o inimă care tânjește să fie iubită exact așa cm e.

Dacă te recunoști, nu ești singură ❤️💔

Am scris mai multe despre aceste răni și felul în care pot începe să se vindece — citește articolul complet pe Trib40plus.

❤️ Stai cu ochii pe pagină. În trib40plus ne amintim împreună că puterea adevărată începe când lăsăm lumina să intre prin răni.

Rănile femeilor prea puternice

Femeile care par de fier, independente, de neclintit nu s-au născut așa. De multe ori, această forță este o formă de adaptare. Un fel de a supraviețui atunci când viața nu le-a permis să fie altfel.

Mai jos găsești câteva dintre cele mai întâlnite răni emoționale ale femeilor și felul în care ele se transformă, în mod inconștient, în comportamente care par „putere”, dar care ascund durere tăcută.

1. Când iubirea a fost oferită doar dacă ai fost „cum trebuie”

• Rana care se formează e: „Trebuie să fiu perfectă ca să fiu iubită.”
• Femeia devine hiper-performantă, exigentă cu ea însăși, mereu în control.
• Se teme teribil de eșec, de a nu fi suficientă.
• Cum o percep ceilalți: „Wow, le face pe toate impecabil.”
Dar în interior, ea e epuizată și nu știe cm e să fie iubită exact așa cm e, fără să dovedească nimic.

2. Când emoțiile ți-au fost respinse sau ignorate
• Rana devine: „E periculos să simt. Mai bine mă închid.”
• Femeia învață să nu mai ceară, să nu mai simtă, să nu mai plângă.
• Pare rece, distantă, „tare ca piatra”.
• Cum o văd ceilalți: „E foarte echilibrată, nu se plânge niciodată.”
Dar sub controlul acesta se află o mare singurătate și dorința de a fi în siguranță.

3. Când apropierea a însemnat durere, abandon, instabilitate
• Rana: „Intimitatea doare. Mai bine nu mă atașez.”
• Femeia își construiește independența ca zid.
• Are relații în care nu se implică complet sau evită complet relațiile.
• Ce spun ceilalți: „E foarte liberă, nu are nevoie de nimeni.”
Dar în tăcere, și-ar dori să poată fi cuiva aproape, fără să-i fie frică.

4. Când te-ai simțit rușinată pentru că ai corp de femeie
• Rana: „Ceea ce sunt e rușinos.”
• Femeia se închide în sine, se cenzurează, se face mică.
• Își ascunde trupul, evită să fie văzută, „deranjantă” sau „prea multă”.
• Ce se vede din afară: „E modestă, serioasă, elegantă.”
Dar în adâncul ei, simte că nu are voie să fie întreagă: vie, senzuală, radiantă.

5. Când nu te-ai simțit niciodată destul în ochii celorlalți
• Rana: „Nu sunt suficientă.”
• Femeia muncește să dovedească, se compară, se auto-critică.
• Se implică enorm în tot ce face, doar ca să simtă că merită să fie iubită.
• Cum e văzută: „E dedicată, implicată, se dă pe ea cu totul.”
Dar în sine, vocea aceea interioară îi spune constant că nu e de-ajuns.

6. Când ai fost nevoită să fii adult prea devreme
• Rana: „Trebuie să am grijă de alții ca să fiu valoroasă.”
• Femeia devine salvatoare, se pune pe ultimul loc, își neglijează nevoile.
• E mereu acolo pentru toți – familia, prietenii, partenerul.
• Cum e percepută: „Un înger de femeie. Le ține pe toate în echilibru.”
Dar nimeni nu vede cât de singură se simte și cât tânjește ca cineva să aibă grijă de ea.

7. Când mediul în care ai crescut a fost instabil, periculos sau rece
• Rana: „Nu e sigur să simt. Nu e sigur să fiu în corpul meu.”
• Femeia se detașează. Funcționează, dar nu trăiește cu adevărat.
• Nu mai simte bucurie, nu mai visează, dar merge înainte pe pilot automat.
• Cum o văd ceilalți: „E cea mai calmă și organizată dintre toate.”
Dar sub acea calmă stabilitate e o femeie care a învățat să nu mai simtă ca să poată supraviețui.

Dacă te-ai recunoscut în oricare dintre aceste răni, dă-ți voie să nu te mai judeci pentru ele. Ele nu sunt defecte, ci urmele unei vieți în care acesta a fost singurul mod în care puteai reuși. Odata conștientizate, poți începe să te îngrijești de tine, să cauți resursele care te fac să simți că trăiești nu doar supraviețuiești.

Dacă ți-ai recunoscut o prietenă în oricare dintre aceste răni, îi poți trimite aceste rânduri și o poți invita să reflectați împreună la ce ar însemna resurse vindecătoare pentru rănile voastre.

Rumi spune că “rana este locul prin care pătrunde lumina”.

Beautiful Art by Shaping Spirit

Anul acesta am bucuria să particip pentru prima dată ca speaker la Conferința Internațională de Psihotraumatologie. Cu o...
09/07/2025

Anul acesta am bucuria să particip pentru prima dată ca speaker la Conferința Internațională de Psihotraumatologie. Cu o tonă de emoții, voi duce la acest eveniment, împreună cu colega mea Popa, două lucrări care îmi sunt foarte dragi, pentru că au crescut din ani de muncă, răbdare și sprijin oferit femeilor aflate în relații dificile:
- Prezentarea proiectului A.L.E.G.– relații sănătoase despre sprijinul psihoeducațional oferit femeilor care traversează dinamici abuzive.

- Workshop: Violența domestică și multiplele ei fețe, o lucrare separată despre felurile, vizibile și invizibile, în care violența apare și cm putem susține procese reale de vindecare.

Tema centrală a conferinței — reconectare și dinamici relaționale sustenabile — ne amintește tuturor cât de valoroasă este siguranța psihologică, fie că vorbim despre relații personale sau comunități profesionale.

Evenimentul se va desfășura în perioada 24-26 octombrie 2025, la Institutul Național de Statistică, București & online
Felicitări Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei - ISTT pentru organizarea acestui spațiu de învățare și schimb real între profesioniști dedicați sănătății relaționale.

🌱❤️ Aștept cu bucurie să ne întâlnim, să povestim, să învățăm unii de la alții și să ducem mai departe ceea ce contează cu adevărat!

Infidelitatea la vârsta de mijloc - 10 motive neașteptate Contrar mitului, nu apare doar în cupluri „cu probleme”.De mul...
08/07/2025

Infidelitatea la vârsta de mijloc - 10 motive neașteptate

Contrar mitului, nu apare doar în cupluri „cu probleme”.

De multe ori e despre noi, despre cine am fi putut fi și n-am îndrăznit. Despre o parte pierdută, uitată, neexplorată. Despre dorul de libertate, de a te simți viu/vie.

➡️ Dacă rezonezi cu tema, citește cele 10 motive pentru care oameni altfel „fericiți” ajung totuși să înșele — și mai ales, ce se află dedesubt.

Găsești articolul complet pe pagina noastră Trib40plus.

❤️ Intră, citește, salvează.
Dă share dacă simți că poate ajuta o altă femeie să înțeleagă mai bine ce doare și de ce.

Infidelitatea – mai ales la vârsta de mijloc

Contrar opiniei comune, infidelitatea nu apare doar în relații disfuncționale sau între persoane cu „probleme”. Studiile recente și observațiile clinice, precum cele oferite de psihoterapeuta Esther Perel, arată o realitate mult mai nuanțată.

După ce veți citi motivele enumerate mai jos, vă invit să observați cât de activate sunt aceste teme la vârsta de mijloc.

Întrebarea este dacă infidelitatea va răspunde intr-adevăr nevoii din spate sau nu. Eu cred că nu se poate fără înțelegerea a ceea ce ai cu adevărat nevoie, fără doliul după cine ai fi putut fi și nu ești, fără asumarea unei atitudini loiale față de sine și empatice față de cei din jur. Doar o altă relație nu va rezolva conflictul intern.

Iată câteva motive recurente pentru care oameni altfel „fericiți” aleg totuși să înșele:

1. Căutarea unei versiuni pierdute sau neexplorate a sinelui
Infidelitatea devine un mijloc prin care individul redescoperă părți din sine uitate, reprimate sau niciodată trăite.

2. Dorul de libertate și spontaneitate
Uneori, nu partenerul este cel evitat, ci propria versiune „domesticită”, prinsă în roluri fixe de soț/soție, părinte sau profesionist.

3. Criza identitară (de vârstă mijlocie sau nu)
Infidelitatea poate fi un răspuns la anxietatea existențială provocată de trecerea timpului, rutina sau conștientizarea limitelor propriei vieți.

4. Nevoia de validare erotică și redescoperirea dorinței
Afacerile extraconjugale pot reactiva sentimentul de a fi dorit, atractiv sau viu din punct de vedere erotic.

5. Fascinația față de transgresiune
Încălcarea regulilor devine o sursă de excitare psihologică și s*xuală. În unele cazuri, riscul devine o parte esențială a dorinței.

6. Explorarea altor "vieți posibile"
Afacerile pot deschide ferestre spre identități alternative: „Cine aș fi fost dacă aș fi ales altceva?” Este nostalgia pentru viețile nelocuite.

7. Răzbunarea inconștientă față de o viață „prea corectă”
Persoanele care au fost mereu „bune”, responsabile și conforme pot simți o dorință arzătoare de a experimenta opusul, chiar cu prețul vinovăției.

8. Nevoia de expansiune emoțională
Unele relații extraconjugale nu sunt doar despre s*x, ci despre aprofundarea unor trăiri emoționale inaccesibile în relația principală.

9. Oportunitatea și contextul
Tehnologia (ex: rețelele sociale) a crescut exponențial accesul la vechi iubiri, necunoscuți interesanți sau conversații intime la distanță.

10. Un impuls de supraviețuire psihică
Pentru unii, infidelitatea devine o supapă de reechilibrare internă, în momente de criză existențială, boală, pierdere sau frică de moarte.

„Când căutăm privirea altcuiva, nu întotdeauna fugim de partenerul nostru, ci de persoana care am devenit.” (The state of affaires, Esther Perel)

Ioana de la Trib40plus

Photo credit Julia Kerner

Dacă ai peste 40 de ani, sigur ai zis măcar o dată: „A dispărut ca măgarul în ceață!” — dar acum i se zice ghosting.Vezi...
03/07/2025

Dacă ai peste 40 de ani, sigur ai zis măcar o dată: „A dispărut ca măgarul în ceață!” — dar acum i se zice ghosting.

Vezi și alte expresii “relaționale” la modă și echivalentul lor de acum 20-30 de ani.

În depresie, cea mai periculoasă este singurătatea 💔 să rămâi singură cu toată suferința, cu toată neputința, cu toată p...
01/07/2025

În depresie, cea mai periculoasă este singurătatea 💔 să rămâi singură cu toată suferința, cu toată neputința, cu toată presiunea… caută ajutor, nu ești singură!

Când depresia îți schimbă creierul

De multe ori, în cabinet, am întâlnit cliente care îmi spun cu voce stinsă: „Nu mai știu cine sunt. Parcă nu mai sunt eu.”

Și le înțeleg. Depresia nu e doar o stare de tristețe trecătoare — e ca o ceață care se așază peste gânduri, peste amintiri, peste cine ai fost odată.

Știu că poate părea greu de crezut, dar nu e doar „în mintea ta”. Cercetările arată clar că depresia cronică poate schimba creierul: hipocampul — zona responsabilă de memorie și învățare — se micșorează. De aceea poate fi atât de greu să-ți amintești lucrurile frumoase, să simți speranță, să crezi că lucrurile pot fi altfel.

Vreau să-ți spun asta clar: nu e vina ta.

Creierul tău suferă. Dar, la fel ca multe femei care au avut curajul să ceară ajutor, și tu poți găsi drumul spre vindecare. Există soluții. Există sprijin.

Ești mai mult decât starea în care ești acum. Sub norii grei, eu cred — și am văzut de atâtea ori — că există încă un nucleu viu, cald, care poate renaște.

Dacă simți că te regăsești, nu rămâne singură cu durerea ta. Îndrăznește să vorbești, să cauți ajutor, să primești mâini întinse.

Și ține minte: ești aici și meriți să fii bine.

Te regăsești? Mi-ar plăcea să știu cm ai trăit tu asta... Scrie-mi în comentarii sau în privat.

Address

Uricani

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cătălina David - Cabinet de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cătălina David - Cabinet de Psihologie:

Share