Cabinet de psihologie Ana Papahagi

28/01/2022

Cum cream o relatie de prietenie?
In relatiile apropiate, se vede cel mai bine cm construim, ce putem pune impreuna. Daca avem mai putine experiente cu adversitate semnificativa in istoricul nostru, e o probabilitate mai mare sa ne simtim incurajati si securizati sa ne imprietenim. Daca ne uitam la copiii din parc – unul are o galetusa, celalalt o sapaliga, pac cei mai buni prieteni.

Sigur ca adultii se uita la mai multe criterii – valori, principii de viata, compatibilitate intelectuala, de umor, interese conexe, sensibilitate asemanatoare etc.. Mi se pare relevant si sa stim ce cautam (asta clarifica si unde cautam) si sa fie realist, dar si sa avem capacitatea de a ne apropia de ceilalti si de a putea mentine relatia.

Pe cei care vor sa isi ocroteasca, sa isi ajute relatiile de prietenie sau vor sa invete cm sa aiba o relatie frumoasa cu sine, ii astept la cabinet fizic sau online. (programare la telefon 0723 66 64 33) i - Maria Reichert


https://anapapahagi.ro/despre-prietenie/

25/08/2021

Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniți fenomenul ghosting, adică cineva să dispară brusc din viața voastră, fără a oferi vreun motiv? Ați observat confuzia, uimirea, chiar șocul și durerea, pentru că lipsa de explicații lasă loc doar la interpretări. Și ele pot fi diverse: o fi indiferență, lipsă de respect sau de empatie, cruzime, emoții negative intense (teamă, rușine, vină), traumatizare care duce la capacitate redusă de reglare în relații?

Sau am putea fi chiar noi cei care evităm discuția lămuritoare și am vrea să fie altfel, dar e greu de gestionat ce trezește în interiorul nostru emoția celorlalți. Nu avem încredere că facem față.

Pe cei care vor claritate, sens în legătură cu interacțiunile în care apare fenomenul ghosting sau pe cei care doresc vindecare, instrumentare pentru a nu face ghosting, îi aștept la cabinet sau online. Programare: 0723 66 64 33
Detalii: https://anapapahagi.ro/contact/
(i: Amy Judd)

05/05/2021

Pandemia ne-a sufocat relațiile, punând presiune pe viața de cuplu și familie. Pauzele, distanța odihnitoare, acoperite în mod obișnuit de profesie sau de școală, au fost înghesuite în spațiul intim. În același timp, persoanele singure, s-au trezit într-un deșert relațional, întrerupt insuficient de interacțiunile virtuale.

Momentele de hrană emoțională, plăcere estetică, generatoare de serotonină, endorfine, sens, cm ar fi mersul la cinema, la teatru, la concerte, au fost suprimate. Conexiunile cu prietenii, colegii au fost rărite până la extincție. Și în această schimbare de rețea și dinamică relațională, am început să ne luptăm pentru a ne construi binele, a avea grijă de sine, a nu ne pierde din vedere obiectivele și bucuriile.

Pe cei care au nevoie de o recalibrare emoțională, de un spațiu sigur de reflecție, de înțelegere mai profundă, de construire a unei relații sănătoase cu sine și cu ceilalți, chiar și în momente dificile, îi aștept la cabinet - prezență fizică (doar în zilele de luni) sau prezență online (programare: 0723 66 64 33). Detalii (tarif, experiență, abordare): www.anapapahagi.ro (i: Aykut Aydogdu)

01/04/2021

Nu e usor sa descifram mesajul emotiilor. Faptul ca ne transpira palmele si ne simtim agitati poate fi un semn ca ne e teama sau poate fi incantare si entuziasm. Sau pot fi amandoua in acelasi timp.

E nevoie, deci, de exercitiu in ascultarea emotionala. De exercitiu in a desemna o instanta interna care sa se observe, sa isi ia pulsul emotional suficient de des astfel incat sa poate traduce ce ne transmite creierul si psihicul nostru.

https://anapapahagi.ro/avem-incredere-in-mesajul-emotiilor/

Mindfulness sau prezenta emotionala In majoritatea demersurilor de psihoterapie, suntem incurajati sa stam in prezenta emotionala, sa intram in contact cu senzatiile noastre fiziologice. Este un semn de sanatate psihica atunci cand avem acces atat la procesarea emotionala, cat si la cea cognitiva. A...

13/03/2021

Din perspectiva mea, toate emotiile sunt juste si, deci, toate trebuie validate. Asta inseamna ca cine le traieste si cei cu care intra in contact sa le numeasca corect si sa considere ca este in regula sa fie simtite. De exemplu, furie, teama, tristete, bucurie. Pentru copii, adultii sunt responsabili sa satisfaca aceasta nevoie si sa ii ghideze spre intelegerea senzatiilor fiziologice, acceptarea lor si reglarea emotionala.

Ganditi-va la experienta voastra. Poate vi s-a intamplat sa fiti tristi si cei din jur, cu intentii binevoitoare, sa va invalideze emotia. Fie sa va propuna activitati distractive, fie sa va spuna ca nu merita sa suferiti pentru motivul respectiv. Si poate ati apreciat intentia, dar v-ati simtit nevazuti si neintelesi.

https://anapapahagi.ro/nevoia-de-validare/

Nevoia de validare. Invata cm poti sa iti validezi emotiile, gandurile, comportamentele si cine esti tu ca persoana.

02/11/2020

De la nefericirea de luni dimineata pana la entuziasm si starea de flux, rezonam diferit la ideea de munca. Care e reperul sanatos? Daca ne uitam la norma, s-ar putea ca in jurul nostru sa intalnim multa disfunctionalitate: limite precare; lipsa de grija fata de sine, colegi, subordonati ierarhic; lupte de putere; cerinte dure, care imprima colaborarii un parcurs neplacut sau chiar trait cu suferinta psihica.

De la nefericirea de luni dimineata pana la entuziasm si starea de flux, rezonam diferit la ideea de munca. Care e reperul sanatos? Daca ne uitam la norma, s-ar putea ca in jurul nostru sa intalnim multa disfunctionalitate: limite precare; lipsa de grija fata de sine, colegi, subordonati ierarhic; l...

25/09/2020

Asa cm stiti, a spune „Da!” celuilalt, cand contravine dorintelor noastre e echivalent cu a ne spune noua insine „Nu!”. A-l alege pe celalalt in detrimentul propriei persoane este o reactie traumatica. Si in procesul nostru de maturizare, ar fi grozav sa invatam sa fim in acord cu noi. Ca sa exploram mai bine acest c**t de univers psihic, propun trei tipuri de limite – limite permeabile, limite rigide si limite sanatoase.

Asa cm stiti, a spune „Da!” celuilalt, cand contravine dorintelor noastre e echivalent cu a ne spune noua insine „Nu!”. A-l alege pe celalalt in detrimentul propriei persoane este o reactie traumatica. Si in procesul nostru de maturizare, ar fi grozav sa invatam sa fim in acord cu noi. Ca s...

10/06/2020

De multe ori, repetam un tipar in alegerea partenerului/ ei de cuplu, prin care retraim evenimente traumatice. Vom recunoaste atractia de acest gen ca fiind compulsiva, ca fluturele fata de flacara, uneori cu un montagne rousse de emotii de la agonie la extaz. Si e trist cand acesta e singurul tip de atractie pe care l-am experimentat pana acum.

Daca va dati seama ca va irositi viata si resursele, implicandu-va in relatii care nu va regleaza nevoile de acceptare, iubire, sustinere, va recomand sa incepeti un proces de psihoterapie.

18/05/2020

"Atasamentul anxios e un atasament nesigur. Asta inseamna ca, atunci cand initiem sau incercam sa mentinem relatii, nu ne simtim in siguranta, pericolul fiind pierderea, respingerea, abandonul. Daca am dezvoltat un astfel de atasament, singuratatea devine mai mult decat inconfortabila sau neimplinitoare, ci de-a dreptul dureroasa.

Desigur, daca suntem copii, singuratatea este periculoasa. Suntem fiinte dependente de parintii nostri la nivel de nevoi primare, cm ar fi, de exemplu, hrana sau adapostul. Reactia exagerata a bebelusului la absenta mamei este justificata. El se agita, plange puternic, din toata inima, pana se inroseste si se ineaca. Stie undeva, instinctiv, ca, fara ingrijire, e in pericol de moarte. Pentru cei care dezvolta atasament anxios, aceasta panica nu dispare niciodata si continua sa se simta visceral."

Daca vrei sa afli mai multe despre atasamentul anxios:

Psihoterapia te poate ajuta sa iti securizezi stilul de atasament, de la anxios la sanatos. Invata sa ai o relatie armonioasa cu tine si cu ceilalti!

19/02/2020

De ce rămânem în locuri de muncă toxice? Și mă refer la opțiuni profesionale nepotrivite; la manageri abuzivi, care doar subliniază greșeli, fără să încurajeze soluții; la manageri neglijenți, care nu se implică, nu ghidează, te lasă să te zbați singur; la colegi care ne dezamăgesc pentru că, în dorința de a își urma interesele, calcă peste principii de bun simț și umanitate; la o cultură organizațională care nu se axează pe angajați, ci doar pe exploatarea lor, în ciuda unor mesaje formale de solidaritate. Fără îndoială, avem o responsabilitate față de noi să ne acoperim nevoile de bază, dar nu cred ca e suficient pentru a avea o viață de calitate. Pe cei care vor să înțeleagă caracteristicile mediului lor profesional și, eventual, cm să înceapă un drum către o direcție mai împlinitoare și mai sănătoasă, îi aștept la cabinet (https://anapapahagi.ro/). I: Alex Moldovan

11/01/2020

Când am învățat că singurătatea e dureroasă? Sigur e neîmplinitoare pentru că avem o mulțime de nevoi care pot fi satisfăcute doar în relații – a fi doriți, iubiți, susținuți. Dar când a devenit un disconfort simțit visceral, o lipsă aproape de neîndurat? Răspunsul depinde foarte mult de calitatea prezenței emoționale a părinților noștri. E foarte greu să experimentăm singurătatea, dacă se adaugă la un istoric de privațiuni emoționale și aici includ și hiperprotecția, în care am fost ghidați spre dependență. Toată ființa noastră a tânjit spre căldură afectivă, să fim văzuți și acceptați așa cm suntem și golul acesta se simte ca o rană. Pe cei care vor să învețe să își armonizeze o identitate autonomă și să știe să caute și să mențină relații sănătoase, îi invit la cabinet (https://anapapahagi.ro/, 0723 66 64 33). (s: Susannah B)

27/11/2019

Daca ne asezam in comparatie cu altii, asa cm au stiut generatii de parinti sa ghideze (nu mai vorbesc de sistemul traumatizant de invatamant), atunci cumva vom iesi pe minus. Si daca a fi = a sti/ a face/ a avea, ne vom simti in neregula pe lumea asta ca nu suntem suficient de ceva. Ori fiecare dintre noi e unic si are nevoie sa fie vazut ca unic. Eu am ritmul meu, felul meu de a intelege si de a experimenta viata, abilitatile mele si ele trebuie respectate si incurajate. Altfel, voi avea o viata care nu mi se potriveste, deci plina de inadecvare si suferinta.
Tot articolul aici: https://anapapahagi.ro/nevoia-de-a-fi-unici-si-valorosi/
I: Tigran Tsitoghdzyan

22/10/2019

Ce greu este când partenerii noștri părăsesc relația de cuplu! Mă refer nu doar la separarea fizică, ci și la neimplicare, neasumarea responsabilității, neglijare. Și chiar atunci când cerem, dorințele și nevoile noastre nu sunt destul de importante încât să stimuleze vreo schimbare de comportament la celălalt. Apare disperarea că investiția emoțională, atașamentul, efortul conectării și adaptării la relația de cuplu au fost în van. Apoi, panica de a o lua de la capăt, cu altcineva, cu alte tabieturi, idei, feluri de a fi, alt corp, alte mângâieri și cuvinte de alint... Înspăimântător! Doare tăcerea, respingerea, indiferența și, în același timp, doare despărțirea. Ce e de făcut? Pe cei care vor claritate în alegeri și determinare de a merge pe calea potrivită pentru ei, îi invit la cabinet (anapapahagi.ro – 0723666433). I: Marcel Mariën

10/10/2019

Cum mergem spre obiectivele noastre? Cu entuziasm, interes sau cu motivare agresivă? Unii dintre noi au limbaj auto-abuziv, se critică, pun presiune pe ei, se învinovățesc că nu fac totul perfect. Și, bineînțeles, trăiesc o stare de anxietate, care consumă din resurse, îmbolnăvește corpul și scade calitatea vieții. De multe ori, nici nu pare o alegere – agresorul interior ceartă, umilește, deci folosește rușinea, care ne face să ne simțim inferiori, insuficienți, incompetenți. Psihoterapia ne ajută să avem compasiune față de greșelile noastre, să ne ascultăm nevoile și dorințele și să plecăm spre țelurile noastre dintr-o zonă de provocare și curiozitate. Pe cei care vor să fie prietenoși cu sine, când iau decizii și le implementează, îi aștept la cabinet (anapapahagi.ro). i: Christian Schloe

01/10/2019

Mulți dintre noi nu știu că merită să fie iubiți pentru ceea ce sunt. De aceea, se străduiesc să fiu utili, să fie siguri că dau foarte mult, să fie mereu în cea mai bună formă – fizică, emoțională, cognitivă. E ca și cm ai fi la examen în fiecare zi, temându-te că nu știi îndeajuns de bine... că nu ești suficient. Ce extenuant! Și, bineînțeles, vor intra în burnout sau devitalizare, pentru că își consumă resursele încercând să fie doriți, acceptați, pentru ceea ce fac, nu pentru specificitatea conexiunii pe care o pot oferi. E dificil să înțelegem că suntem valoroși și merituoși, dacă nu am simțit asta de la îngrijitorii noștri. Pe cei care vor să meargă pe drumul către iubire de sine și construire de relații sănătoase cu ceilalți, îi aștept la cabinet (anapapahagi.ro). i: Natalie Foss

12/09/2019

Când suntem triști, avem nevoie ca cei cărora le cerem ajutorul să poată sta cu durerea noastră. Dacă suntem îndemnați să ne uităm la partea pozitivă, să trecem mai repede peste nefericire sau, suntem abuzați, prin echivalarea dintre tristețe și slăbiciune... ne vom simți neînțeleși, nesusținuți, ba chiar neadecvați. Ca cineva să poată conține suferința noastră, trebuie să poată să o trăiască pe a sa. Dacă nu suntem prezenți în viața noastră, cu emoțiile noastre, cu tot amalgamul de trăiri interioare, dacă le înghețăm, le negăm, le blamăm, ne oferim o viață mult mai searbadă, cu alegeri nepotrivite, cu conexiuni superficiale. Pe cei care vor să învețe să se accepte, în toată complexitatea psihicului lor și să se atașeze de oameni care pot oferi, la rândul lor, acceptare, îi aștept la cabinet (anapapahagi.ro). I: Nicoletta Tomas Caravia

04/09/2019

E așa de nedrept că, atunci când pleci la drum cu suferință emoțională, vei alege relațiile care te vor răni suplimentar. Și că acest pattern se va repeta și vei avea numai cicatrici în inimă și în suflet. Ne-am aștepta să urmeze bine după atât de mult rău, ca o recompensă pentru chin, pentru cât am strâns din dinți și am îndurat. Va trebui, însă, să trecem prin procesul de vindecare ca să învățăm că merităm mult și să nu tot încercăm să ne ajustăm la conexiuni toxice. Va trebui să regăsim relația cu sine, să ne uităm la nevoile noastre și să le onorăm. Pe cei care vor să oprească ciclul de auto-abuz, îi aștept la cabinet (anapapahagi.ro). I: Gustav Klimt – Freya’s tears

13/06/2019

E foarte greu să închidem relații de cuplu, chiar și când sunt disfuncționale. Putem înțelege cognitiv că am ales greșit partenerii de viață, că sunt incompatibili cu valorile noastre, cu modul nostru de a fi, că ne simțim insuficient iubiți și apreciați... și totuși să păstrăm conexiunea. Uneori, rămânem atașați de tot ce am visat să fie proiectul nostru de cuplu, toate speranțele pe care le-am trimis în viitor – de cm vom crește împreună, familia pe care o vom construi, cm vom îmbătrâni împreună. Și e dificil să acceptăm că această dorință de a împărtăși, de a te lega cu tot sufletul de cineva a fost irosită pe cineva nepotrivit. Alteori, cu cât e mai toxic, cu atât ne străduim mai tare să îl/ o încadrăm în proiecția noastră. Și, apoi, ne e greu să renunțăm la toată energia consumată. E ca și cm ar anula cât am suferit. Pe cei care au nevoie să înțeleagă și emoțional nepotrivirea, îi aștept la cabinet (https://anapapahagi.ro). i: Christian Schloe – Portrait of a heart