26/01/2026
Știrea, legată de tragica întâmplare în care un copil a fost omorât de “prietenii” lui, nu este una pe care să o pui în sertarul celor adunate până acum sub denumirea de “copilului meu nu are cm să i se întâmple asta”.
Am tot văzut postări în care am regăsit ideea că “școala trebuie să facă”. Din punctul meu de vedere, școala nu poate face mare lucru într-un context plin de agresivitate. Asta pentru că întregul context începe să fie construit de acasă, cu mult timp înainte ca minorul să meargă la școală.
Școala are altele de reparat în propriul sistem dar, în etapa în care se află acum, nu poate educa un părinte. Nu-i poate stabili un sistem de reguli acasă; nu-l poate opri în a oferi posibilitatea, copilului, de a se juca diverse jocuri; nu-l poate opri nici cinci minute seara la cină pentru a se așeza la masă cu copilul său pentru a-l privi în ochi și a discuta despre cm se simte acesta; nu-l poate pune să observe cm pleacă copilul îmbrăcat, de acasă. Nu-l poate face pe părinte să înțeleagă că lipsa de conexiune produce frustrare și de aici, comportamente diverse negative.
În zilele noastre, părintele îi este superior profesorului. El știe mai bine ce note trebuie să primească copilul său. Știe cel mai bine și că doar X copil face diverse dar al lui nu. Își exprimă revolta când vine vorba despre minimul de reguli pe care copilul ar trebui să le respecte la școală. Părintele știe multe lucruri despre alții dar mai puține despre propriul copil.
Atunci când copilul tău vine vânăt pe mâini și-ți spune că doar s-a jucat un coleg cu el, îi amintești discuția despre limite sau dacă n-ați avut-o niciodată, te trezești la realitate și o inițiezi atunci. Suni părintele celuilalt copil, discuți cu el!
Iei atitudine! Și faci astfel în majoritatea situațiilor pentru că, copilul tău poate fi agresat oricând, oriunde. Important este să acționezi la timp. Este, în primul rând, un mesaj pentru copilul tău: “Te văd, te aud, sunt aici, treaba mea este să te protejez!” Este, de asemenea, un mesaj și pentru cei din jur: “Copilul ăsta nu este singur!”
Știm bine că violența se livrează astăzi, la liber. La televizor, pe rețelele sociale, în jocuri video etc. O vedem pe stradă, când copiii se scuipă, se înjură, se îmbrâncesc.
Dacă ești adult și vezi o astfel de scenă, implică-te! Tu faci parte din comunitate. La fel, și copilul tău. Comportamentul tău este un mesaj în plus pentru el. Observă că tu iei atitudine iar acest lucru rămâne un model pe care îl va prelua la rândul lui, mai târziu.
Nu sistemul trebuie să se ocupe de copilul tău. Nu sistemul trebuie să-ți educe copilul! Tu ești dator să o faci! Este obligația ta, înainte de toate.
