Cabinet Psihologic - Dana Timofte

18/01/2026

EVALUARE SPECIALIZATĂ PENTRU AUTISM (TSA) – ADOS-2
Disponibilă în cadrul Cabinetului Psihologic

Observați la copilul dumneavoastră dificultăți de comunicare, lipsa contactului vizual, întârziere în limbaj, joc atipic sau comportamente repetitive?

Evaluarea timpurie face diferența.

În cadrul cabinetului nostru oferim evaluare standardizată pentru Tulburările din Spectrul Autist (TSA), utilizând ADOS-2 (Autism Diagnostic Observation Schedule – Second Edition) – standardul internațional de aur în evaluarea autismului.

Ce este ADOS-2?

ADOS-2 este un instrument psihometric standardizat care evaluează, prin observație directă structurată:
▪️Comunicarea verbală și nonverbală
▪️Interacțiunea socială
▪️Jocul și folosirea imaginativă a materialelor
▪️Comportamentele restrictive și repetitive

Evaluarea este adaptată vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului, fiind disponibilă începând de la 12 luni.

Cui i se adresează?

Evaluarea ADOS-2 este recomandată copiilor care prezintă:
▪️întârziere în vorbire sau lipsa limbajului
▪️evitarea contactului vizual
▪️lipsa jocului simbolic
▪️nu răspund la nume
▪️nu arată cu degetul
▪️reacții emoționale atipice
▪️comportamente repetitive (alinierea jucăriilor, fluturat mâini, rigiditate în rutină etc.)

sau atunci când părinții, educatorii sau medicii au suspiciuni privind prezența unei tulburări din spectrul autist.

De ce este importantă evaluarea timpurie?

▪️Creierul copilului este extrem de plastic în primii ani de viață
▪️Intervenția începută la timp poate schimba radical traiectoria dezvoltării
▪️Diagnosticul corect permite acces la terapii adecvate, sprijin educațional și intervenții personalizate

Ce oferim în cadrul evaluării?

▪️Evaluare ADOS-2 administrată de psiholog clinician acreditat Interpretare profesională
▪️Raport de evaluare psihologică
▪️Recomandări personalizate de intervenție
▪️Îndrumare către terapiile potrivite (ABA, logopedie, integrare senzorială etc.)

Invitație către părinți

▪️Dacă aveți suspiciuni legate de dezvoltarea copilului dumneavoastră, nu așteptați „să treacă de la sine”!
▪️Vă invităm să programați o evaluare ADOS-2 în cadrul Cabinetului nostru pentru a afla, cu claritate și profesionalism, dacă există sau nu indicatori de tulburare din spectrul

10/01/2026

21/12/2025

Poveste despre autism, munca si succes. Partea 1

Imediat d**a ce a plecat analistul comportamental din Bucuresti, in noiembrie 2003, intorcandu-ma in masina, spre casa, de la aeroport, un milion de intrebari imi staruiau in minte.

Aveam un PIP (plan de interventie individualizat) cu aproape 30 de programe, in ordinea in care ar trebui predate copilului ... si o echipa care ma astepta acasa sa o organizez. Iar eu habar nu aveam cum. Si niciunul nu stiam ce inseamna o interventie ABA decat teoretic. Ma rog, oarecum si practic d**a 3 zile cu analistul. Au urmat vreo doua saptamani de tatonari, incercari, succese si esecuri.

A durat aproape 3 luni sa ne organizam pe de-a-ntregul. Pentru ca trebuia sa acoperim toate unghiurile si sa incercam sa controlam toate variabilele.

Prima variabila pe care am incercat sa incepem sa o controlam din perspectiva practica a fost variabila referitoare la frecventa greselilor pe care le faceam oricare dintre noi in raport cu copilul. Mai precis, intr-un program oarecare pe care-l predam celui mic, cat de des incalcam fiecare din noi regulile generale (spre exemplu isi lua copilul recompensa imediat d**a ce performa un comportament sau i-o ofeream cu intarziere?) si cat de des incalcam regulile din protocolul cu pricina. Eram 7 oameni in echipa. 5 tutori si 2 parinti. In raport cu o interventie ABA profesionista toti eram foarte prosti. Singurele avantaje pe care le aveam ca echipa erau faptul ca lucram de 6 luni impreuna si ca toti stiam copilul si pe fata si pe dos. Prima regula instituita nu era tocmai o regula si nici nu era tocmai noua. Doar ca am cizelat-o sa ne ajute mai eficient. De la bun inceput toata echipa a venit la aceeasi ora. Dimineata, la 8. Asa ca ne-am impartit pe echipe. 3 echipe + 1. Fiecare echipa lucra cu copilul aproximativ 45 de minute. Unul in fata copilului, ca leader al activitatii, cel de al doilea in spatele copilului, ca prompter. Noi, toti ceilalti, in afara incaperii, urmaream pe un TV tot ceea ce se intampla inauntru. In timp real. Si noi, toti ceilalti din afara incaperii, aveam obligatia sa notam 3 lucruri bune si 3 greseli pe care le face echipa dinauntru. D**a 45 de minute copilul lua pauza 15 minute cu unul din tutori iar noi ceilalti care statusem afara dadeam feedback si comentam lucrurile bune si greselile din cele 45 de minute ale echipei care lucrase. Inclusiv greseli de genul "copilul a asteptat mai mult de 3 secunde d**a ce a avut SD (stimulul discriminator) pentru a incepe sa initieze raspunsul. Si cu toate astea a fost recompensat. Ceea ce va genera delay." Toti analizam, colectam date si invatam. Din greselile celorlalti sau din ale noastre. Permanent.

Apoi intra urmatoarea echipa. Acelasi procedeu d**a 45 minute, apoi urmatoarea echipa, apoi alta echipa. Avem o pauza de circa o ora la pranz in care toti mancam. Apoi de-al capo.
Practic in fiecare zi fiecare om era de cel putin 2 ori, uneori 3, in camera, lucrand cu copilul, ori ca leader ori ca prompter. Gaselnita asta de feedback-uri rapide, pe unitate de timp, ne-a facut pe toti sa devenim extrem de atenti la ce greseli facem, extrem de repede. Practic, in vreo doua luni, cautai cu lumanarea cate una sau doua greseli in 45 de minute la echipa dinauntru. A fost modalitatea prin care am curatat masiv predarea.
Pozitiile din fiecare echipa erau bine stabilite. Dar fluide. Leaderul era cel care isi pregatea materialele, si le organiza si apoi conducea sitting-ul. Fiecare sitting dura 1-3 minute. Maximum. Apoi urma o pauza care dura aproximativ aceeasi interval de timp ca si sittingul. 2-3 minute. Pauza in care cel din pozitia de prompter se juca cu copilul. In rastimpul asta leaderul strangea si ordona materialele de la sittingul care tocmai se terminase si pregatea materialele pentru urmatorul sitting. Echipele se schimbau in fiecare zi. Uneori chiar si de mai multe ori pe zi. Leaderul devenea prompter in alta echipa sau in aceasi echipa iar prompterul devenea leader. Asa o tineam zi de zi, de la ora 9 la ora 17.00. Ora dinainte, intre 8 si 9 dimineata, o foloseam sa schimbam impresii intre noi si sa facem schimbari in programe daca era cazul. Iar o ora d**a ce se termina sesiunea, cu exceptia tutorelui care era de serviciu in saptamana respectiva, toti ceilalti comentam ceea ce s-a intamplat in ziua respectiva. Cu bune si rele. In fiecare saptamana exista un tutore de serviciu care avea un program putin prelungit. Respectiv care de la 17.30-18.00 iesea afara cu copilul. Singur sau cu unul din parinti. De obicei tutorele de serviciu din respectiva saptamana putea veni mai tarziu dimineata. Cu 2 sau 3 ore. Exceptional cineva a folosit facilitatea asta. Pentru ca daca o faceai pierdeai informarea de dimineata si 2 ore de lucru cu cel mic. Si nimeni nu prea voia asta.

21/12/2025

Alice – când talentul devine limbaj

Alice are 15 ani și face terapie de la vârsta de 5 ani. De-a lungul acestui parcurs, a devenit tot mai clar că pentru ea cuvintele nu sunt întotdeauna cea mai ușoară cale de exprimare, însă muzica și mișcarea spun exact ce simte.

Ca psiholog-terapeut, am încurajat încă de la început familia să vadă dincolo de dificultăți și să exploreze resursele autentice ale copilului. Pentru Alice, acestea au fost cântecul și dansul – forme de exprimare prin care comunică emoții, trăiri și intenții mult mai natural decât prin limbajul verbal „clasic”.

De-a lungul anilor, Alice a fost implicată în:
• evenimente din comunitate,
• momente artistice adaptate nivelului ei de confort,
• contexte structurate în care să se exprime fără presiune.

Aceste experiențe au contribuit semnificativ la creșterea stimei de sine, a curajului social și a conectării cu ceilalți.

După fiecare ședință de terapie, Alice are un moment special – recompensa ei preferată:
să cânte melodia favorită sau să danseze pe videoclipul care îi place cel mai mult.
Nu este „doar o pauză”, ci un ritual care consolidează relația terapeutică, motivația și starea de bine.

În filmarea de astăzi, o puteți vedea pe Alice colindând la pian – un moment care vorbește despre:
• perseverență,
• exprimare emoțională,
• comunicare funcțională prin talent.

Cred cu tărie că fiecare copil are propriul limbaj, iar rolul nostru, ca specialiști și părinți, este să-l descoperim și să-l susținem.
Dezvoltarea reală apare atunci când intervenția se pliază pe copil, nu când copilul este forțat să se adapteze unui singur tipar.

Susținerea talentelor individuale nu înseamnă abatere de la terapie, ci o cale autentică spre comunicare, socializare și echilibru emoțional.

Alice ne reamintește că uneori, muzica spune exact ce cuvintele nu pot.

28/10/2025

Intervenție timpurie pentru cei mai mici copii

Tehnica Early Start Denver Model (ESDM) combină principiile ABA cu stimularea dezvoltării timpurii, fiind special concepută pentru copiii între 12–24 luni.

Intervenția timpurie poate face o diferență majoră în parcursul de dezvoltare al copilului tău.

📞 Programează o evaluare gratuită și află dacă această intervenție este potrivită copilului tău!

19/10/2025

Cum recunoaștem diferența între tantrum și meltdown — util pentru părinți și terapeuți

Tantrum (criză comportamentală)
• are scop: copilul încearcă să obțină ceva;
• privirea este îndreptată către adult (menține contact vizual);
• observă reacțiile celor din jur și „testează” limitele;
• se poate intensifica dacă primește multă atenție;
• se calmează când adultul rămâne ferm, dar calm;
• după incident e utilă o discuție scurtă, clară despre consecințe.

Meltdown (prăbușire senzorială)
• are scop: copilul încearcă să scape de stimulii copleșitori;
• copilul se simte copleșit, tinde să evite contactul;
• pierde contactul vizual și nu mai răspunde rațional;
• are nevoie de liniște, un loc sigur și reglare senzorială;
• se readuce la calm când corpul se reechilibrează.

Concluzie:
Tantrum = „vreau ceva” → contactează adultul, caută reacții, se potolesc cu fermitate calmă
Meltdown = „trebuie să scap” → suprastimulare, evită contactul, are nevoie de liniște și reglare senzorială

După episod: la tantrum discutăm limite; la meltdown investigăm declanșatorii împreună

17/10/2025

De ce un copil cu autism plânge în prezența unui terapeut și este liniștit cu altul?

Astăzi, o mămică mi-a povestit că fetița ei plânge atunci când merge la un alt centru, cu un alt terapeut, dar că la mine vine cu bucurie și dorință de implicare.
Această diferență de reacție este una firească și des întâlnită în rândul copiilor, mai ales al celor cu tulburare de spectru autist. Nu este un semn că unul dintre terapeuți greșește sau că există o problemă majoră, ci reflectă o dinamică emoțională și relațională normală, legată de modul diferit în care copilul se adaptează la persoane, stiluri de lucru și contexte terapeutice diverse.

Ce se întâmplă de fapt?

Copiii cu autism au o sensibilitate crescută la schimbare — fie că este vorba de mediu, voce, gestică, rutină sau expresii faciale.
Fiecare terapeut aduce în relația cu copilul un stil propriu de interacțiune: tonul vocii, ritmul activităților, gradul de expresivitate emoțională, modul de stabilire a limitelor și stilul de joc.
Pentru un copil tipic, aceste diferențe sunt observabile, dar gestionabile.
Pentru un copil cu TSA, însă, ele pot fi resimțite ca diferențe majore de siguranță și predictibilitate, provocând reacții emoționale puternice – cm ar fi plânsul, refuzul, agitația sau retragerea.

Plânsul nu este un refuz, ci o formă de comunicare

Plânsul copilului nu înseamnă neapărat că „nu îl place” pe celălalt terapeut, ci este modul său de a comunica nesiguranța: “Nu știu încă dacă ești la fel de disponibil(ă) și sigur(ă) pentru mine ca cealaltă persoană.”

Copiii cu TSA procesează relațiile de atașament secundar (cu terapeuți, educatori, profesori) mai lent și au nevoie de consistență, repetiție și reacții previzibile pentru a se simți în siguranță.

De ce apar aceste diferențe?
1. Stilurile diferite de lucru – un terapeut poate fi mai expresiv și cald, altul mai calm și metodic. Copilul poate percepe aceste diferențe ca semne de apropiere sau distanță.
2. Ritmul și structura ședinței – schimbările în ordine, ton, materiale sau tip de tranziție (de la o activitate la alta) pot declanșa nesiguranță.
3. Gradul de familiaritate – copilul a avut mai mult timp să construiască o relație de încredere cu unul dintre terapeuți.
4. Sensibilitatea senzorială – tonul vocii, parfumul, lumina, sau chiar textura materialelor pot influența reacția copilului.

Cum putem sprijini copilul?

Pentru a ajuta copilul să se adapteze și să se simtă în siguranță cu ambii terapeuți, este esențială o abordare comună și empatică, bazată pe colaborare și coerență:

Pentru terapeuți:

🌼Comunicare și continuitate între terapeuți – menținerea unui stil similar de rutină, ton și reacție emoțională.
🌼Observarea atentă a momentelor-cheie – când apare plânsul, ce anume liniștește copilul, ce tip de interacțiune favorizează conectarea.
🌼Ritualuri de tranziție – un obiect familiar, o melodie sau o poveste scurtă care semnalează schimbarea de terapeut.
🌼Validarea emoțiilor – „Înțeleg că ți-e dor de [numele terapeutului preferat], dar și cu mine putem face lucruri frumoase împreună.”

Pentru părinți:

🥰Mesaje de siguranță și încredere – „Știu că îți e mai ușor cu doamna X, dar și doamna Y te ajută și are grijă de tine.”
🥰Evitarea comparațiilor negative între terapeuți în prezența copilului.
🥰Rutine stabile acasă – predictibilitatea în familie facilitează adaptarea și în alte medii.

Ce înseamnă acest comportament?

Această reacție nu este un semnal de alarmă, ci un indicator al unui proces emoțional în desfășurare.
Copilul își construiește treptat relații de încredere secundare, învață că este în siguranță indiferent de adultul prezent și își dezvoltă treptat reziliența emoțională și flexibilitatea relațională — abilități esențiale pentru viitoarea viață socială.

12/10/2025

12/10/2025

☘️Intervenția în TSA pe abilități de așteptare a rândului – o piatră de temelie pentru socializarea eficientă

Una dintre cele mai provocatoare abilități în dezvoltarea copiilor cu tulburare din spectrul autist (TSA) este așteptarea rândului în cadrul unei activități de grup. Această abilitate nu este doar un comportament social de bază, ci reprezintă un mecanism esențial pentru participarea activă în contexte educaționale și sociale — jocuri, activități de grup, conversații sau sarcini școlare.

🍀Importanța prezenței 1 la 1 a terapeuților

În stadiile inițiale ale învățării acestui comportament, nu există intervenție eficientă fără prezența activă a unui terapeut dedicat fiecărui copil. Terapeutul:
• se poziționează strategic lângă/în spatele copilului
• intervine prompt la fiecare tentativă de comportament inadecvat (ridicare intempestivă, auto-stimulare, fuga din activitate)
• modelează și ghidează răspunsurile potrivite pas cu pas
• susține copilul în a-și menține atenția pe activitatea partenerului

🍀De ce este dificil de implementat această abilitate?

Pentru mulți copii cu TSA, așteptarea rândului implică:
• inhibarea impulsurilor de a acționa imediat
• tolerarea frustrării
• menținerea atenției pe comportamentul celuilalt
• respectarea unei reguli sociale abstracte (nu „fac eu”, ci „aștept să termine celălalt”)

🍀Mesaj esențial:
Așteptarea rândului nu este doar o „regulă de joc”, ci o abilitate socială fundamentală care necesită intervenție intensivă, ghidare individuală și supervizare atentă. Fiecare copil are nevoie de un terapeut care să-l susțină activ în acest proces, pas cu pas.

06/09/2025

Învățarea nu este doar acumulare de cunoștințe, ci și capacitatea de a gestiona eșecul. Emoțiile reglate corect îl ajută pe copil să nu abandoneze atunci când întâlnește sarcini dificile.
succesului pierderii

05/08/2025

Dislexia afectează:
• recunoașterea cuvintelor scrise
• corectitudinea și fluența lecturii
• înțelegerea textului
• ortografia

Este neurologică și ereditară, nu cauzată de lipsa de motivație, vedere slabă sau nivel scăzut de inteligență.

Semne ale dislexiei la copii:
- În grădiniță și clasa pregătitoare: întârziere în vorbire sau pronunție incorectă a cuvintelor; dificultăți în recunoașterea rimei sau în identificarea sunetului inițial dintr-un cuvânt; probleme în învățarea literelor alfabetului și a numelui acestora.
- ⁠Clasele I–IV: citire lentă, silabisită, cu omisiuni sau înlocuiri de litere/silabe; dificultăți în despărțirea în silabe și recunoașterea sunet–literă; probleme cu ortografia (scriere fonetică, inversiuni de litere – ex: b/d, p/q); evitarea sarcinilor de citire.

Intervenția în dislexie constă în terapie specializată de literație:
• Exerciții de conștientizare fonologică (rime, despărțire în silabe)
• Asocierea sunet–literă
• Citire ghidată și repetată.
• Exersarea scrierii corecte, folosind dictări, jocuri, aplicații digitale

25/07/2025

Dacă în anii '80 ne jucam în fața blocului și făceam vaporașe pentru băltoace sau râuri imaginare, astăzi redăm acea simplitate cu rol terapeutic. Ce era atunci joaca spontana, azi devine intervenție ghidată, dar cu aceeași magie: zâmbete, răbdare și sentimentul cã „pot”.