12/06/2025
Fără legătură cu botoxul...😉
Indicatorii morfopsihologici ai unei bune functionari si compatibilitati in relatia de cuplu.
In momentul de fata, toata lumea, stiintifica si mai putin stiintifica, este de acord ca toata functionalitatea si expresia noastra-cognitiva, comportamentala si afectiva, are o baza anatomica.
Adica, fiecare stimul este perceput cu ajutorul unui analizator; pentru orice idee sau gand, in creier, intr-o anumita zona, trebuie sa se aprinda un beculet, pentru orice miscare, o grupa de mu**hi specifica trebuie sa functioneze..! Adica functiile si-au creat organe cu ajutorul carora sa se poata exprima in diferite situatii si medii.
La aceasta baza anatomica doresc sa ma refer in cele ce urmeaza.
Cercetatorii din domeniul etologiei, si nu numai, au observat ca exista o similitudine, nu numai comportamentala, ci si fiziologica si morfologica la anumite populatii endemice (specifice unei anumite regiuni). Evident, specifice sunt si anumite suferinte si boli, dar asta este alta problema. Fiecare cercetator a venit si a adaugat o explicatie cu care sa confirme aceasta similitudine. Unii au spus ca, da, pentru ca beau aceeasi apa, ca se culca la aceeasi ora, ca respira acelasi aer, ca au o gena care devine dominanta si se poate exprima doar la "altitudinea" respectiva, si multe altele. Evident, tabloul este mult mai complex si factorii care concura la specificul unei populatii, psihologic , comportamental, fiziologic, morfologic, afectiv, etc.., sunt mult mai complecsi.
Un studiu atat de amplu vine cu foarte multe variabile independente, astfel incat sunt aproape imposibil de evitat inadvertentele. Astfel, pentru mai multa "siguranta", au strans cercul si au redus studiul la nivelul unui cuplu, casatoriti sau nu , dar care convietuiesc de foarte mult timp impreuna.
Mai exact cm ajung partenerii unui cuplu sa semene atat de bine din punct de vedere morfopsihologic.
Rezultatul observatiei a fost urmatorul:
Buna convietuire, compatibilitate si afinitate isi pune amprenta pe chipurile celor doi parteneri, care ajung sa fie asemanatoare datorita modelarii mu**hilor faciali care reflecta aceleasi emotii de-a lungul anilor. Adica, de vreme ce fiecare emotie incordeaza si relaxeaza un grup specific de mu**hi faciali, din cei 42 cati are chipul uman, partenerii care zambesc sau se incrunta la unison, isi intaresc grupurile paralele de mu**hi. Cu timpul, se modeleaza aceleasi adancituri , riduri si linii, ceea ce face ca si chipurile lor sa se asemene in cele din urma. Aceasta observatie este evidenta mai ales in cazul cuplurilor fericite.
Cu totii cunoastem expresia:Doamne, ce bine seamana oamenii astia, parca ar fi frati. Este o observatie si remarca a celorlalti despre un cuplu fericit. Spuneam ca aceasta similitudine s-a observat in special la cuplurile care convietuiesc de foarte mult timp, dar si la cele foarte "tinere";cea din urma situatie fiind pusa probabil pe seama mediului similar-social, cultural, psihologic , etc, din care provin cei doi parteneri.
La polul opus intalnim expresia, la fel de des uzitata: astia doi parca sunt din filme diferite..!
Aceste studii si observatii, de catre unii acceptate, de altii contestate, raman indicatori utili si instrumente specifice in munca psihologilor si in special a psihoterapiei de cuplu.
