05/07/2025
17 ani în Comunicare și PR am vorbit în numele companiilor, instituțiilor, persoanelor care m-au angajat să îi reprezint. Și am făcut-o foarte bine, fiind apreciată pentru construirea unor mesaje clare, foarte bine adaptate limbajului publicului căruia ne adresam. Intuiția m-a ajutat mereu să identific cu ușurință nevoile ‘celuilalt” - acesta fiind principalul meu mecanism de supraviețuire. Sigur, asta am aflat mult mai târziu, în călătoria către sine, în care mă aflu de când am decis să fac această schimbare în carieră și să devin psiholog și mai apoi psihoterapeut.
În formarea profesională, am aflat despre mine ceva cu totul surprinzător: pe cât de ușor îmi era să vorbesc despre alții, pe atât de greu să exprim ceva despre mine. Așa că dintr-un comunicator, am devenit persoana tăcută din sală, care ori de câte ori încearcă să vorbească despre sine, cuvintele parcă îi rămân puține. La fiecare sesiune de grup, mă alăturam cu groază, cu o mie de frici, cu reținere și cu exagerată timiditate. Mintea mi se golea, corpul devenea rigid, iar după ce rosteam câteva cuvinte, trăiam un disconfort major așteptând inconștient să fiu criticată, judecată, în cele din urmă respinsă.
În abordarea psihodinamică, frica de respingere este privită ca un mecanism de supraviețuire timpurie, format în relație cu figurile de atașament. Pentru copil, respingerea înseamnă pericol real – risc de abandon, pierderea iubirii sau a protecției. Așa apare nevoia inconștientă de a se adapta perfect la așteptările celuilalt, de a inhiba părți din sine considerate „inacceptabile”.
În timp, acest mecanism devine model de relaționare cu lumea: evităm expunerea, ne auto-cenzurăm, anticipăm nevoile altora pentru a nu risca respingerea – chiar dacă relațiile actuale nu mai au riscurile copilăriei.
Știu că nu sunt singura care poartă această frică în tăcere. Încă învăț să nu mă definesc prin reacțiile celorlalți, să nu-mi cenzurez adevărul doar ca să rămân „în siguranță”. Adevărul e că vulnerabilitatea mea nu e o slăbiciune, ci o punte. O alegere conștientă de a fi întreagă, chiar și atunci când e inconfortabil.
