Cabinet Individual de Psihologie Karataş Mirela

10/02/2025

Tu ce fel de oboseală simți că te afectează cel mai mult?

Oboseala poate lua diferite forme în viața noastră, de la cea fizică, la cea emoțională sau chiar socială. Fiecare tip de oboseală ne afectează diferit, însă toate au un punct comun: ne deconectează de la noi înșine. Identificarea acestor stări și conștientizarea nevoilor noastre poate fi primul pas spre echilibru.

👉Oboseala anxioasă apare atunci când mintea noastră nu își găsește liniștea. Gândurile fug necontrolat, iar corpul nostru rămâne într-o stare constantă de alertă. În astfel de momente, să-ți oferi timp pentru a respira și a reveni la prezent poate fi cel mai mare dar pe care ți-l poți face. Întreabă-te: “Ce pot controla acum?” și dă-ți voie să te desprinzi de scenariile pe care mintea ta le construiește.

👉Oboseala emoțională vine atunci când presiunea din relații, muncă sau alte responsabilități devine copleșitoare. Aceasta este o invitație la a-ți asculta emoțiile și a le permite să existe, fără să le reprimi. Uneori, o pauză, un jurnal sau câteva momente de liniște pot face diferența.

👉Oboseala fizică este semnalul corpului tău că ai nevoie de odihnă și atenție. Poate apărea sub formă de dureri de cap, lipsă de energie sau slăbirea imunității. Ai grijă de corpul tău oferindu-i somn, hrană sănătoasă și timp petrecut în natură.

👉Oboseala socială, cauzată de lipsa limitelor, ne învață cât de important este să spunem „nu” atunci când ne simțim depășiți. Poți învăța să prioritizezi timpul pentru tine și să creezi un spațiu sigur în care să te reconectezi cu dorințele tale.

👉Oboseala compasiunii afectează pe cei care își oferă energia și resursele pentru a-i ajuta pe ceilalți. Este esențial să înțelegi că nu poți ajuta dacă tu nu te simți bine. Redu așteptările și prioritizează-ți propriile nevoi.

👉Oboseala ambiției se manifestă atunci când ne fixăm obiective care ne îndepărtează de autenticitate. Amintește-ți că progresul contează mai mult decât perfecțiunea și că e important să sărbătorești fiecare pas făcut.

Nu există soluții universale, însă conștientizarea și micile schimbări te pot ajuta să îți recapeți echilibrul.

Câteva soluții posibile pentru fiecare tip de oboseală:

1. Oboseala anxioasă:
• Practică exerciții de respirație profundă pentru a-ți calma sistemul nervos.
• Scrie-ți gândurile în jurnal și încearcă să diferențiezi între cele reale și cele amplificate de anxietate.
• Adoptă obiceiul de a-ți limita expunerea la factori stresanți, precum știrile sau rețelele sociale.

2. Oboseala emoțională:
• Stabilește un moment zilnic pentru reflecție sau meditație.
• Creează-ți un ritual de relaxare, cm ar fi un ceai cald și câteva minute de liniște.
• Vorbește cu cineva de încredere sau scrie într-un jurnal despre ce simți.

3. Oboseala fizică:
• Prioritizează somnul de calitate și stabilește o rutină de culcare.
• Consumă alimente bogate în nutrienți și evită excesul de zahăr sau cofeină.
• Petrece timp afară, în natură, pentru a-ți regla ritmul circadian.

4. Oboseala socială:
• Învață să spui „nu” când simți că nu ai energie pentru anumite cereri.
• Planifică timp pentru tine, chiar dacă este vorba de doar 30 de minute pe zi.
• Petrece momente cu oameni care îți oferă energie și suport.

5. Oboseala compasiunii:
• Observă când începi să preiei emoțiile celorlalți și învață să le lași să plece.
• Redu volumul de ajutor oferit, concentrându-te mai întâi pe propriile nevoi.
• Amintește-ți că poți ajuta doar dacă ești în echilibru.

6. Oboseala ambiției:
• Revizuiește-ți obiectivele și asigură-te că sunt aliniate cu valorile tale.
• Sărbătorește fiecare mic succes și evită să te concentrezi doar pe rezultatul final.
• Dă-ți voie să încetinești ritmul și să te bucuri de proces.

10/11/2024

07/10/2024

În fiecare dintre noi există o parte vulnerabilă, sensibilă și creativă – acea parte pe care o numim „copilul interior”. Este acea latură a sinelui care reflectă experiențele și emoțiile din copilărie, fie ele pline de bucurie sau marcate de durere și suferință. Copilul interior...

30/08/2024

Ciclurile de 7 ani ale vieții omului

De la 0 la 7 ani:
Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.

De la 7 la 14 ani:
Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.

De la 14 la 21 de ani:
Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.

De la 21 la 28 de ani:
Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi crearea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie. Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.

De la 28 la 35 de ani:
Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cm trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.

De la 35 la 42 de ani:
Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus. Relația cu societatea, de asemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.

De la 42 la 49 de ani:
Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existențiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens, în afara bunurilor materiale?

De la 49 la 56 de ani:
Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții."

Fragment din cartea lui Bernard Werber "imperiul îngerilor"

09/07/2024

“MUȘCHIUL SUFLETULUI(PSOAS), cel care-ți păstrează traumele!

Avem un corp tare inteligent, iar cei conectați cu propriul corp, știu și simt semnalele interioare primite prin corp atunci când ne adâncim în drame sau traume emoționale.
Totuși de existenta unui mu**hi care memorează durerile sufletului și apoi face pe portalul între tine și trecut, nu este foarte cunoscută de multă lume.

Acest mușchi, nu numai că ne influențează echilibrul, flexibilitatea, puterea și funcționarea organelor, însă și stabilitatea emoțională, nivelul de energie și întreaga sănătate.
Acest mu**hi, influențează totul, de la durerile de spate, starile de anxietate și până la experiența orgasmului în întreg corpul.

Acesta este mușchiul Psoas este cel mai lung și profund mușchi al corpului nostru, doar ne stochează durerile, și este format din două perechi de mușchi care traversează frumos zona lombară, zona pelviană și incheietura șoldului, fiind legat la extremități de vertebra T12 toracică și de capsula osului femural.
Mai pe înțelesul tuturor, e singurul mușchi care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală.

Corpul nostru ține minte tot ce ni s-a întâmplat, de ordin fizic și psihic. Fiecare traumă, chiar și micro-traumă, dezamăgire sau momente în care "crezi" că esti bine și nu te afectează, a ajuns la celulele din corp. Emoţiile trăite, generează un răspuns al corpului, o manifestare, așa suntem noi oamenii, construiți, însă dacă acea exteriorizare fizică nu a existat, rămânem cu imensul "bagaj" sentimental.

Acest mușchi ne afectează viața emoțională de zi cu zi și vitalitatea. De fapt el este un țesut dotat cu inteligență care conține dorința noastră de a supraviețui și de a înflori ca ființe umane. Este un mușchi emoțional care transmite cm ne simțim, zonei de sub abdomen, ceea ce cunoaștem sub numele de instinct, adică instinctul din intestin.

Când această zonă a corpului este tensionată si contractată pot apărea multe boli, atât fizice cât și psihice. Acest mușchi leagă picioarele de coloana vertebrală, în apropierea șoldurilor. Cănd mușchiul psoas functionează bine, acționează ca un pod de suspensie între picioare și trunchi.

Este foarte important să accepți, să trăiești
procesul supărării, al tristeții, al durerii, așa cm ne vine, natural. Ca o furtună de furie, tristețe, angoasă. Adică dă-ți voie să plângi, să fii vulnerabilă, să scoți din corp suferința, ești om, nu robotul programat să-și reprime emoțiile pentru că așa dă bine în jur.

Nepriceperea noastră sau chiar ignoranța în a ne trăi durerea, face echipa cu mușchiul aceasta, numit si “MUȘCHIUL SUFLETULUI ”, care duce cât duce, iar apoi ne atenționează cm poate el mai bine, prin tot felul de simptome, afecțiuni, dureri.

În cazul în care simți că șoldurile sunt închise, rigide, nu răspund ușor la exercițiile de întindere, este clar că mușchii din zona respectivă sunt tensionați, contractați și obișnuiți să fie așa de vreme ce stilul nostru de viață cuprinde 8 ore de stat pe scaun și cel puțin încă una în mașină, stres la ordinea zilei și, dacă se poate, cronic.

Muschiul Psoas face un tandem cu amigdala, acea zonă a creierului care este responsabilă de răspunsurile primordiale menite să ne țină în viață prin luptă sau fugă, zona care mai este numită și creierul reptilian.
Pentru că este conectat și de diafragmă, acest mușchi influențează și respirația și prin urmare răspunsurile de frică sau anxietate.

Ritmul vietii, declanseaza în permanență sistemul nervos, care acţionează asupra mușchiului Psoas, făcându-l să fie încordat în permanență. Ca urmare, mușchiul se scurtează, ceea ce dă naștere la dureri de spate, sciatica, scolioză, probleme cu discul, probleme cu șoldurile, dureri de genunchi, dureri în timpul menstruației, infertilitate și probleme digestive. Mai mult decât atât, un Psoas încordat pune presiune asupra nervilor, împiedică buna curgere a fluidelor în corp și îngreunează respirația din diafragmă.

Ce putem face, este acordăm mai multă atenție lucrurilor mai mici, sau mai mari, care se adună și pun presiune, de orice fel, pe bucuria noastră de zi cu zi. Nu poți sări în sus de fericire dacă spatele sau sufletul îți este înțepenit de durere.

Când însă treci prin ceva neplăcut, asigură-te că îți permiți să simți momentul. Nu-l ignora și nu-l repezi. Pe lângă asta, sportul, exercițiile de întindere a coloanei si de deschidere a șoldurilor, sunt cele mai bune.

Sunt câteva remedii prin care poți recupera bucuria, dacă îți dorești,
-odihna pe podea,
-întinderea coloanei vertebrale pe podea.
-respiratia abdominală.

Din momentul în care învățăm să abordăm viața fară tensiune cronică, mușchiul Psoas începe să se relaxeze. Astfel ne creăm starea de pace interioară și ne putem conecta la noi înşine, recunoscând cănd suntem cu adevarat în pericol, fără a reacționa.”

Sursa: Petrus Laurentiu

09/06/2024

"Muncești 8 ore ca să trăiești 4
Muncești 6 zile ca să te bucuri de 1
Muncești 8 ore ca să mănânci în 15 minute
Lucrezi 8 ore dormi 5
Muncești tot anul doar ca să-ți iei o săptămână sau două de concediu
Muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe
Și contemplă doar ultimele tale suflări
În cele din urmă îți dai seama că viața nu este altceva decât o parodie a ta practicând propria uitare
Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială și socială încât nu mai vedem lanțurile.. "
Viața este o călătorie scurtă, trăiește-o!!!”

Sursa: Jason

08/06/2023

Gáspár György le recomandă părinților care se simt afectați de comportamentul copiilor să caute ce ecou are acel comportament în ei.

03/06/2023

Daca permiti sa fii tratat cu lipsa de consideratie, ii inveti pe oameni cm sa se raporteze la tine. Daca treci cu vederea, inseamna ca tacit accepti ceea ce s-a intamplat si asta indirect inseamna ca ii incurajezi sa faca la fel si in continuare. Ca doar tu ierti si treci mai departe. Asa stau lucrurile in relatii disfunctionale si abuzive.

Sigur ca nu trebuie sa devenim absurzi si la orice mica greseala sa inchidem usa. Insa in momentul in care minciuna, inselatoria, tradarea, abuzul etc. se repeta, este clar ca omul din fata ta iti arata cm este el de fapt si cm se raporteaza la tine. Iar daca observa ca tu accepti, va avea tendinta sa se comporte la fel in continuare - pentru ca asa este el si se exprima pe sine cu cine se poate si ii permite.

Cand vezi ca un om te raneste repetat, accepta ca asa este el. Insa depinde de tine daca il mai primesti in viata ta sau, cu regretele aferente, inchizi usa si mergi mai departe.

Suntem atat de multi oameni pe pamant incat nici daca iti doresti nu poti sa fii singur. Dar este responsabilitatea ta sa ii accepti langa tine doar pe acei oameni care te respecta si pe care ii respecti.

Ursula Sandner

01/06/2023

30/05/2023

24/05/2023

“E amuzant/ă pentru că spune bancuri sau pentru că te lasă cu ochii în soare când ai cea mai multă nevoie de ajutor?
Simți fluturi în stomac pentru că e Marea Iubire sau ai un ghem de emoţii negative generate de rana de abandon pe care îl simţi în centrul emoțional din abdomen?
Este o relaţie palpitantă pentru că faceți lucruri împreună sau pentru că are valiza la uşă şi te aştepți să facă o criză din moment în moment?

Când ai trăit în traumă, ca stare, emoţie şi sistem de gândire, ajungi să vezi gesturile de neglijenţă drept mister, trădarea drept normalitate şi indisponibilitatea emoţională drept atracţie fizică.
Unei persoane traumatizate, gesturile cele mai urâte şi deplasate, în relaţia de cuplu, pot să i se pară drept combustibil pentru iubire, ceva intrigant şi palpitant, în timp ce liniştea devine plictisitoare. Un om traumatizat tinde să proiecteze din traumă permanent, în toate interacțiunile sale, până în punctul în care îşi riscă viața, sănătatea, cariera, familia.
"Pericolul" este drogul pe care oamenii traumatizaţi îl consumă în cantităţi nelimitate. Când cunosc o persoană echilibrată li se pare că "ceva lipseşte", mai ales dacă primesc atenţie, afecţiune şi validare în mod organic, fără să ducă lupte să le primească.
Tot corpul tău îți dă semne că eşti în pericol, încep să apară simptome la nivelul corpului fizic(îți "ies prin piele" emoțiile negative reprimate) dar tu zici că simţi "ceva unic, special, vrei mai mult".
Dacă tu eşti speriat, îndurerat, disperat, traumatizat, NU începe o relație. Nu te îndrăgosti cu trauma ta, pe care o proiectezi pe altcineva.
NU te apuca să arunci bagajul tău plin cu vinovăție din alte relaţii asupra altei persoane, în numele Iubirii.
Nu, nu e iubire. E traumă deghizată în adrenalină, romantism, pericol dulce-amărui.
Trauma nu e interesantă. E bună doar când e vindecată, adică atunci când Nu mai e. E bună că te trece prin iad, dar scopul nu e să rămâi acolo! Scopul e să ieşi ca să faci din toată durerea un rai emoțional pe care nu ți-l poate lua nimeni.
Multe persoane traumatizate caută(şi chiar găsesc) oameni la fel de răniți sau mai răniţi ca ei:" Gata, asta e, vino încoace iubirea vieţii mele, să ne traumatizăm reciproc, nu cumva să ieşim din ciclul de autodistrugere."
Oamenii care îţi adâncesc rănile emoţionale nu sunt potențiali parteneri. Sunt lecţii neînvățate din trecutul tău, pe care acum ai ocazia să nu le mai repeţi.
Nimeni, în afară de tine, nu păstrează în viața ta durerea.
Nimeni nu poate menţine vie suferința în adâncul fiinţei tale. Doar tu poți şi ai cm să ieşi din ceea ce trauma te-a învățat că e imposibil: să trăieşti cu mintea limpede şi cu sufletul liniştit.
Sursa foto: Tumblr”

Surs: Ana Maria Ducuta