27/11/2025
📌 Așa arată, în practică, limita abordării „iau un probiotic și se rezolvă”.
Testele de microbiotă sunt valoroase tocmai pentru că arată contextul: inflamație, disbioză sulfurică, fermentație excesivă, deficit de substraturi, hipomotilitate etc.
Fără această imagine de ansamblu, suplimentele au efect minim și nu modifică semnificativ flora intestinală.
Cu o evaluare corectă, intervenția devine țintită și șansele de refacere a ecosistemului intestinal cresc consistent.
Rezultatele analizelor de microbiotă arată frecvent valori scăzute ale Bifidobacteriilor, iar instinctul multor pacienți este să caute rapid un supliment care să „înlocuiască” lipsa.
În realitate, această abordare funcționează rar, pentru că nu bacteriile lipsesc, ci condițiile care ar trebui să le permită să se stabilească.
Bifidobacteriile nu se fixează într-un mediu inflamator, cu pH alterat, producție excesivă de hidrogen sulfurat, tranzit accelerat sau, din contră, hipomotilitate. În aceste situații, orice bacterie administrată oral este eliminată înainte să aibă șansa de a coloniza. De aceea, suplimentarea directă funcționează prea puțin atunci când contextul intestinal este ostil.
Mai mult, aceste bacterii depind de substraturi specifice. Ele metabolizează fructanii din ceapă și usturoi, GOS din leguminoase, rafinoza și stachioza, precum și fibre blânde precum PHGG, pectina sau ovăzul gătit.
Dacă dieta este restrictivă pe termen lung (low FODMAP/AIP, low histamine, săracă în fibre etc) hrana lor dispare, iar populația scade indiferent câte suplimente sunt luate.
Acesta este motivul pentru care multe persoane dezvoltă intoleranță la FODMAP: nu pentru că ceapa, usturoiul sau leguminoasele devin brusc „problematice”, ci pentru că flora care ar trebui să le fermenteze fiziologic nu mai este prezentă.
În lipsa Bifidobacteriilor, aceste oligozaharide ajung la bacterii oportuniste, cu metabolism rapid, producând cantități mari de gaze și metaboliți iritanți.
REZULTATUL este același tipar clinic: balonare imediată, borborisme, presiune abdominală, tranzit oscilant.
Refacerea populației de bifidobacterii este un întreg proces, nu se rezolvă suplimentând cu bifidobacterii 🤦♀️
Necesită reducerea inflamației locale, reglarea tranzitului, scăderea producției de H₂S (acolo unde există disbioză sulfurică), reintroducerea treptată și structurată a oligozaharidelor și construirea unui „mediu” în care flora să se poată “reașeza”.
Abia după ce ecologia intestinală se stabilizează, probioticele devin cu adevărat utile, altfel trec prin organism fără să schimbe nimic!
Așadar, mare atenție la acele “scheme de tratament” care încearcă să înlocuiască direct tulpinile lipsă, fără să existe suportul dietetic și ecologic necesar.