PsihoNoi2

06/10/2025

Întoarcerea la rădăcini: regăsirea pe sine în relații, dinamica relațiilor moderne, fundamentele terapiei relaționale la prima ediție Search for Self în România cu Esther Perel, Petronela Rotar, Herb, György, Anton.
O seară în care s-a vorbit atât de frumos despre importanță relațiilor, despre mituri și adevăruri în relații, despre echilibru, despre reparare, despre intimitate și regăsirea pe sine în relații 🩷🩵
Câteva idei ce mi-au rămas și consider că merită să le împărtășesc cu voi 😊
💫 Iubirea pe care o învățăm în copilărie este limba maternă a inimii noastre. Dar putem invăța orice dialecte de-a lungul vieții noastre
💫 Rădăcinile emoționale sunt harta noastră în dezvoltare
💫 Sufletul pereche este acel cineva care reușește să ne liniștească amigdala și să ne ofere sentimentul de siguranță
💫 Conexiunea din relație are puterea și energia de a susține transformarea
💫 Conflictul este un protest împotriva deconectării

13/09/2025

This boy... 🩵🤍

06/09/2025

🌱 𝐆𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐧 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐚𝐫 🌱

De fiecare dată când începe școala, am impresia că nu pornesc doar copiii într-o nouă călătorie, ci și noi, părinții. Ne trezim cu emoții puternice – unele plăcute, altele mai grele. Poate entuziasm, poate neliniște, poate dorința ca lucrurile să fie „mai bune” decât au fost pentru noi când eram mici.
Și, fără să vrem, ajungem să proiectăm asupra copiilor noștri propriile frici și propriile neîmpliniri. „𝑆𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑒𝑢… 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑎𝑐𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑠̦𝑒𝑙𝑖… 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑓𝑖𝑒 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑒𝑢.” Iar aceste dorințe, chiar dacă vin din iubire, se pot transforma pentru copil într-o presiune.
El pornește la drum cu ghiozdanul plin de caiete și creioane… dar adesea și cu emoțiile noastre, pe care le simte chiar dacă nu le punem în cuvinte.
De aceea, cred că e important ca înainte să le cerem lor să fie relaxați, curioși și curajoși, să ne uităm și la noi.
📌𝑆𝑎̆ 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎̆𝑚 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑑𝑎̂𝑛𝑐 𝑑𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡̦𝑎.
📌𝑆𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒𝑚: „𝐸 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖, 𝑛𝑢 𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑖𝑡̦𝑖𝑎 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑙𝑒.”
📌𝑆𝑎̆ 𝑖̂𝑖 𝑣𝑎𝑙𝑖𝑑𝑎̆𝑚 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒: „𝐸 𝑜𝑘 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑓𝑖𝑒 𝑡𝑒𝑎𝑚𝑎̆, 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒.”
📌𝑆𝑎̆ 𝑝𝑢𝑛𝑒𝑚 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟, 𝑚𝑎̆𝑐𝑎𝑟 𝑙𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡.

Și dacă simți că emoțiile tale sunt prea multe și nu reușești să le ții în echilibru, e un semn de grijă și de iubire să cauți sprijin. Uneori, o conversație cu un psiholog, un psihoterapeut te poate ajuta să îți pui ordine în gânduri și să transmiți copilului liniștea de care are nevoie.
La urma urmei, începutul de școală nu este doar despre note și manuale. Este despre legătura dintre noi și copii, despre cm învățăm să fim împreună în emoții și despre cm creștem – fiecare, în felul lui – un pic mai mult, în fiecare an. 💞
🩷𝑪𝒐𝒑𝒊𝒊𝒊 𝒂𝒖 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕𝒂̆ 𝒂𝒑𝒓𝒐𝒂𝒑𝒆, 𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕̦𝒊 𝒔̦𝒊 𝒂𝒖𝒕𝒆𝒏𝒕𝒊𝒄𝒊. 𝑵𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕̦𝒊. 🩵

26/07/2025

Continuăm astăzi povestea începută în postarea anterioară (link aici👉 https://www.facebook.com/photo/?fbid=613508668430387&set=pb.100093137763217.-2207520000 ), cu scrisoarea fiicei către părinții ei.
A urmat răspunsul tatălui – sincer, vulnerabil, uman ❤️
O conversație rară, dar posibilă, atunci când există spațiu de ascultare și înțelepciune emoțională.
Răspunsul tatălui a fost un act de deschidere.
Între ele, a existat spațiul sigur al terapiei –
unde emoțiile pot fi văzute, simțite și întoarse înapoi sub formă de înțelegere.
Aceasta este partea a doua a poveștii.
Un răspuns care nu repară tot, dar deschide o poartă.
Poate că vindecarea nu vine toată odată, dar începe cu „te văd” 🩷🩵
𝐷𝑟𝑎𝑔𝑎 𝑚𝑒𝑎,
𝑁𝑜𝑖 𝑡̦𝑖-𝑎𝑚 𝑑𝑎𝑡 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑛𝑢 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑧𝑜𝑛𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑛𝑒𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑛𝑒𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑎̆...𝑠𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑖𝑚𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎̆𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑧𝑜𝑛𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑙𝑢𝑚𝑖...
𝑁𝑢 𝑎𝑚 𝑣𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑜 𝑐𝑙𝑖𝑝𝑎̆.
𝑁𝑢 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑖𝑚𝑎̆𝑛𝑢𝑖...𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑚𝑎̆𝑐𝑎𝑟 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖-𝑎𝑢 𝑑𝑎𝑡 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖-𝑎𝑢 𝑝𝑢𝑠 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑒 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑛𝑠𝑒 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑛𝑒.
𝑇𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆-𝑡̦𝑖 𝑑𝑢𝑐𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆. 𝐼̂𝑛 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑖𝑣 𝑛𝑒 𝑛𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑚𝑢𝑟𝑖𝑚 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑖.
𝐷𝑎. 𝑇𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑖𝑛𝑧𝑖 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑣𝑖𝑛𝑜𝑣𝑎̆𝑡̦𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑔𝑟𝑖𝑗𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑡 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑢𝑚𝑒𝑠̦𝑡𝑖. 𝑇𝑈 𝐼̂𝑇̦𝐼 𝐴𝑃𝐴𝑅𝑇̦𝐼𝐼 𝐷𝑂𝐴𝑅 𝑇̦𝐼𝐸!...
𝑃𝑎̆𝑠𝑡𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑑𝑒-𝑜 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑠 𝑏𝑖𝑛𝑒,
𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒.
𝑂 𝑐𝑎𝑟𝑡𝑒, 𝑢𝑛 𝑐𝑟𝑒𝑧, 𝑢𝑛 𝑐𝑢𝑣𝑎̂𝑛𝑡
𝐶𝑎 𝑢𝑛 𝑏𝑜𝑟𝑐𝑎𝑛 𝑐𝑢 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑒𝑎𝑡̦𝑎̆, 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑛𝑠 𝑑𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎-𝑛 𝑐𝑎̆𝑚𝑎𝑟𝑎̆.
𝐿𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑖 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑜𝑎𝑟𝑎̆
𝑁𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙 𝑡𝑎̆𝑢, 𝑡𝑎𝑖𝑛𝑢𝑖𝑡,
𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑚𝑖 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡, 𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑐𝑎𝑡
𝑆𝑜𝑚𝑛 𝑎𝑑𝑎̂𝑛𝑐, 𝑙𝑒𝑔𝑎̆𝑛𝑎𝑡
𝑆̦𝑖 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑡𝑖 𝑓𝑖 𝑝𝑒 𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆
𝑃𝑖𝑟𝑎𝑡
𝐴𝑣𝑖𝑎𝑡𝑜𝑟
𝑃𝑜𝑚𝑝𝑖𝑒𝑟
𝑆̦𝑖 𝑎𝑥𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑎̆
𝐴 𝑓𝑖 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑛𝑢 𝑒 𝑢𝑠̦𝑜𝑟...𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠 𝑖̂𝑛 𝑣𝑎̂𝑙𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑧𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑛𝑢 𝑎𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑡 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎 (𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑜𝑠 𝑑𝑒 𝑣𝑖𝑛𝑎̆). 𝐼̂𝑛𝑣𝑒𝑡̦𝑖 𝑝𝑎𝑠 𝑐𝑢 𝑝𝑎𝑠... 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑎𝑠̦𝑖𝑖 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑚𝑖𝑐𝑖...𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑒𝑜𝑟𝑖 ... 𝑎𝑠̦𝑎 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑎.
𝐸𝑠̦𝑡𝑖 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑧𝑏𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑡𝑢...𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑗𝑢𝑟𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑎𝑠̦𝑎 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑣𝑖𝑠𝑒𝑧𝑖. 𝑁𝑢 𝑡𝑒 𝑢𝑖𝑡𝑎 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡𝑒. 𝑃𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̂𝑛𝑑 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡. 𝐶𝑙𝑎̆𝑑𝑒𝑠̦𝑡𝑒-𝑡̦𝑖 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑡𝑎!
𝐶𝑒 𝑛𝑢 𝑣𝑒𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡𝑎̆... 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑡𝑎𝑙𝑒. 𝑅𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝑛𝑒𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑛𝑢 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑜 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑠𝑡𝑎.
𝑁𝑜𝑖 𝑡𝑒 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑚 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑒𝑠̦𝑡𝑖!
𝐹𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎𝑛𝑑 𝑇𝑈 𝑒𝑠𝑡𝑖 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎̆. 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑐𝑒𝑝𝑡̦𝑖𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆.
𝑆̦𝑖 𝑣𝑜𝑚 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑒𝑔ℎ𝑒𝑚 𝑑𝑖𝑛 𝑢𝑚𝑏𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑢𝑛𝑑𝑒. ..𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒 ...𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆. 𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎.
𝑇𝑒 𝑖𝑢𝑏𝑒𝑠𝑐 𝑚𝑢𝑙𝑡!
𝑍𝑏𝑜𝑎𝑟𝑎̆, 𝑝𝑢𝑖𝑢𝑙𝑒, 𝑧𝑏𝑜𝑎𝑟𝑎̆!
𝐼𝑎𝑟𝑡𝑎̆-𝑚𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛 𝑡𝑎𝑡𝑎̆!
𝐼𝑎𝑟𝑡𝑎̆-𝑚𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑡𝑒-𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠𝑎̆ 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑐𝑎𝑛𝑎 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑒𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑙𝑒𝑠̦𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒!
𝐼𝑎𝑟𝑡𝑎̆-𝑚𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡𝑒-𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑜𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑎̆!
𝑁𝑢 𝑛𝑒 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐. 𝑁𝑜𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑎𝑠̦𝑎 𝑎𝑚 𝑠̦𝑡𝑖𝑢𝑡 (𝑐𝑟𝑒𝑧𝑢𝑡?) 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑚.

21/06/2025

Câteodată, vindecarea începe cu un strigăt tăcut.
Cu un curaj care nu vrea să rănească, ci doar să se regăsească.
O clientă dragă mi-a încredințat această scrisoare – o desprindere dureroasă, dar plină de iubire. 🩷
E despre a-ți da voie să fii. Să respiri. Să trăiești pentru tine.
Poate că te vei regăsi și tu în ea!💛

𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̦𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆-𝒎𝒊 𝒕𝒓𝒂𝒈 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍

𝑽𝒐𝒊 𝒎𝒊-𝒂𝒕̦𝒊 𝒅𝒂𝒕 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆.
𝑺̦𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂𝒔𝒕𝒂 𝒗𝒂̆ 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒓𝒆𝒄𝒖𝒏𝒐𝒔𝒄𝒂̆𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆. 𝑫𝒂𝒓 𝒎-𝒂𝒎 𝒕𝒓𝒆𝒛𝒊𝒕, 𝒑𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒗𝒓𝒆𝒎𝒆, 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒏𝒅 𝒏𝒖 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒎𝒆𝒂, 𝒄𝒊 𝒔̦𝒊 𝒂 𝒗𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆.
𝑨𝒍𝒆𝒓𝒈𝒂̂𝒏𝒅, 𝒊𝒏𝒄𝒐𝒏𝒔̦𝒕𝒊𝒆𝒏𝒕, 𝒅𝒖𝒑𝒂̆ 𝒐 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒇𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊𝒓𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒂𝒍𝒊𝒏𝒆 𝒔̦𝒊 𝒑𝒆 𝒗𝒐𝒊.
𝑰̂𝒏𝒄𝒆𝒓𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒍𝒊𝒏𝒊𝒔̦𝒕𝒆𝒂 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒗𝒐𝒊 𝒏𝒖 𝒗-𝒂𝒕̦𝒊 𝒈𝒂̆𝒔𝒊𝒕-𝒐 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆.

𝑴𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒈𝒓𝒆𝒖. 𝑴𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒈𝒓𝒆𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒑𝒐𝒓𝒕, 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒂̆, 𝒐 𝒗𝒊𝒏𝒂̆ 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏-𝒂𝒎 𝒂𝒍𝒆𝒔-𝒐. 𝑺𝒂̆ 𝒄𝒓𝒆𝒔𝒄 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒖𝒍 𝒄𝒂̆ 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒗𝒐𝒊 𝒔𝒖𝒏𝒕𝒆𝒕̦𝒊 𝒕𝒓𝒊𝒔̦𝒕𝒊, 𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒆𝒖 𝒅𝒆𝒔𝒕𝒖𝒍. 𝑫𝒆𝒔𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒄𝒖𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆, 𝒅𝒆𝒔𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒃𝒖𝒏𝒂̆, 𝒅𝒆𝒔𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 „𝒓𝒆𝒖𝒔̦𝒊𝒕𝒂̆”

𝑴𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒈𝒓𝒆𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒄𝒓𝒊𝒕𝒊𝒄, 𝒅𝒂𝒓 𝒔̦𝒊 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍𝒖𝒍 𝒗𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕, 𝒂𝒕𝒆𝒏𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒈𝒓𝒆𝒔̦𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆, 𝒂𝒕𝒆𝒏𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒑𝒓𝒐𝒕𝒆𝒋𝒆𝒛𝒆.
𝑺̦𝒊 𝒎𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒈𝒓𝒆𝒖, 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒍𝒆𝒔, 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒆𝒖 𝒎𝒂𝒎𝒂 𝒗𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆ 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒕𝒐𝒕 𝒄𝒆 𝒊̂𝒎𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒂𝒎 𝒆𝒓𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍.

𝑨𝒕̦𝒊 𝒑𝒖𝒔 𝒂𝒕𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒔𝒑𝒆𝒓𝒂𝒏𝒕̦𝒆 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏𝒄𝒂̂𝒕 𝒂𝒎 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒄𝒂̆ 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒎𝒂̆ 𝒐𝒑𝒓𝒆𝒔𝒄, 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒓𝒆𝒔𝒑𝒊𝒓, 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒐 𝒊𝒂𝒖 𝒑𝒆 𝒅𝒓𝒖𝒎𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖, 𝒄𝒆𝒗𝒂 𝒔𝒆 𝒇𝒓𝒂̂𝒏𝒈𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒐𝒊. 𝑺̦𝒊 𝒂𝒎 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒕 𝒂𝒏𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒈𝒊 𝒄𝒖 𝒔𝒑𝒂𝒊𝒎𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒇𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒗𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆ 𝒆 𝒓𝒆𝒔𝒑𝒐𝒏𝒔𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒎𝒆𝒂.
𝑫𝒂𝒓 𝒏𝒖 𝒆. 𝑵𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒆.

𝑰̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒔𝒆 𝒄𝒆𝒂𝒓𝒕𝒂̆ 𝒅𝒐𝒖𝒂̆ 𝒗𝒐𝒄𝒊. 𝑼𝒏𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒗𝒂̆ 𝒊𝒖𝒃𝒆𝒔̦𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒗𝒓𝒆𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒗𝒂̆ 𝒅𝒐𝒂𝒓𝒂̆. 𝑺̦𝒊 𝒖𝒏𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒖𝒓𝒍𝒂̆ 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆.
𝑼𝒏𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒆 𝒕𝒆𝒎𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒑𝒊𝒂𝒓𝒅𝒂̆. 𝑺̦𝒊 𝒂𝒍𝒕𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒆 𝒔𝒖𝒇𝒐𝒄𝒂̆, 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒔𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒓𝒆𝒈𝒂̆𝒔𝒆𝒔̦𝒕𝒆 𝒏𝒊𝒄𝒂̆𝒊𝒆𝒓𝒊.

𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖, 𝒄𝒖 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒂̆ 𝒇𝒊𝒊𝒏𝒕̦𝒂 𝒎𝒆𝒂, 𝒔𝒂̆ 𝒎𝒂̆ 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒊𝒏𝒅. 𝑵𝒖 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒗𝒂̆ 𝒊𝒖𝒃𝒆𝒔𝒄, 𝒄𝒊 𝒕𝒐𝒄𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒗𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒑𝒐𝒕 𝒊𝒖𝒃𝒊 𝒔𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒔, 𝒍𝒊𝒃𝒆𝒓, 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒂̆, 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆.
𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒄𝒂̆ 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒓𝒆𝒖𝒔̦𝒆𝒔𝒄 𝒄𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒕̦𝒊𝒏 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆.
𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒐𝒓𝒕 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒊𝒅𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒆𝒔̦𝒖𝒆𝒛, 𝒐 𝒇𝒂𝒄 𝒄𝒖 𝒗𝒐𝒊 𝒅𝒆 𝒈𝒂̂𝒕.

𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒕̦𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒂 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆. 𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒈𝒂̆𝒔𝒊𝒕̦𝒊 𝒃𝒖𝒄𝒖𝒓𝒊𝒂, 𝒔𝒆𝒏𝒔𝒖𝒍, 𝒗𝒊𝒏𝒅𝒆𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂, 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆, 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏 𝒄𝒆 𝒅𝒆𝒗𝒊𝒏 𝒆𝒖, 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏 𝒔𝒖𝒄𝒄𝒆𝒔𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖, 𝒄𝒊 𝒊̂𝒏 𝒗𝒐𝒊. 𝑰̂𝒏 𝒄𝒊𝒏𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕𝒆𝒕̦𝒊 𝒅𝒊𝒏𝒄𝒐𝒍𝒐 𝒅𝒆 „𝒎𝒂𝒎𝒂” 𝒔̦𝒊 „𝒕𝒂𝒕𝒂”. 𝑰̂𝒏 𝒄𝒊𝒏𝒆 𝒂𝒕̦𝒊 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒂̂𝒏𝒅𝒗𝒂, 𝒊̂𝒏𝒂𝒊𝒏𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒆𝒖. 𝑰̂𝒏 𝒄𝒆 𝒗-𝒂𝒓 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆, 𝒄𝒉𝒊𝒂𝒓 𝒔̦𝒊 𝒂𝒄𝒖𝒎.

𝑭𝒊𝒕̦𝒊 𝒇𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊𝒕̦𝒊. 𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒗𝒐𝒊.
𝑪𝒂 𝒆𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒑𝒐𝒕 𝒓𝒆𝒔𝒑𝒊𝒓𝒂 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒗𝒊𝒏𝒂̆.

𝑬𝒖 𝒂𝒎 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒔𝒂̆-𝒎𝒊 𝒖𝒓𝒎𝒆𝒛 𝒅𝒓𝒖𝒎𝒖𝒍.. 𝒏𝒖 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒍-𝒂𝒕̦𝒊 𝒗𝒊𝒔𝒂𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒎𝒊𝒏𝒆, 𝒄𝒊 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒍 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒔𝒖𝒃 𝒑𝒂𝒔̦𝒊𝒊 𝒎𝒆𝒊, 𝒄𝒉𝒊𝒂𝒓 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒗𝒊-𝒍 𝒑𝒐𝒕 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂.
𝑨𝒎 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒓𝒆𝒆𝒛 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒔𝒂̆-𝒎𝒊 𝒇𝒊𝒆 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒂̆. 𝑺𝒂̆ 𝒈𝒓𝒆𝒔̦𝒆𝒔𝒄 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒎𝒂̆ 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒐 𝒓𝒖𝒔̦𝒊𝒏𝒆. 𝑺𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒐𝒄𝒓𝒂̆ 𝒖𝒏𝒆𝒐𝒓𝒊. 𝑺𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒉𝒂𝒐𝒕𝒊𝒄𝒂̆, 𝒗𝒊𝒆, 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒂̆𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆.
𝑺𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒆𝒔𝒄 𝒄𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒅𝒆𝒎𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒆𝒛 𝒄𝒂̆ „𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕” 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒗𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆.

𝑵𝒖 𝒗𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅.
𝑫𝒂𝒓 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒎𝒂̆ 𝒓𝒖𝒑 𝒑𝒖𝒕̦𝒊𝒏 𝒅𝒆 𝒗𝒐𝒊 𝒄𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒎𝒂̆ 𝒑𝒐𝒕 𝒈𝒂̆𝒔𝒊 𝒑𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒆, 𝒂𝒎 𝒔𝒂̆ 𝒐 𝒇𝒂𝒄.
𝑵𝒖 𝒄𝒂 𝒑𝒆 𝒐 𝒑𝒆𝒅𝒆𝒂𝒑𝒔𝒂̆.
𝑪𝒊 𝒄𝒂 𝒑𝒆 𝒐 𝒆𝒍𝒊𝒃𝒆𝒓𝒂𝒓𝒆 -𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒐𝒕̦𝒊.

𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒗𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖 𝒑𝒂̆𝒛𝒊𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒆𝒄𝒉𝒊𝒍𝒊𝒃𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒗𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖
𝑵𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒐𝒕 𝒇𝒊 𝒐𝒙𝒊𝒈𝒆𝒏𝒖𝒍 𝒗𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒎𝒊𝒆 𝒊̂𝒎𝒊 𝒍𝒊𝒑𝒔𝒆𝒔̦𝒕𝒆 𝒂𝒆𝒓𝒖𝒍
𝑵𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒐𝒕 𝒕𝒓𝒂̆𝒊 𝒄𝒂 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒕̦𝒊𝒏 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆.

𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̦𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆-𝒎𝒊 𝒕𝒓𝒂𝒈 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍
𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̦𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒖
𝑳𝒂̆𝒔𝒂𝒕̦𝒊-𝒎𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒊𝒖𝒃𝒆𝒔𝒄 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒖𝒏 𝒍𝒐𝒄 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒈.

27/05/2025

Nu port halat, dar lucrez zilnic cu durerea, cu fricile și cu speranțele oamenilor. Nu ofer rețete, ci spațiu și prezență. Uneori doar tăcere. Alteori întrebări care dor.
Nu vindec. Nu repar.
Doar însoțesc oameni prin grădinile lor interioare – uneori pline de spini, alteori de flori uitate.
Ascult și simt ce nu se spune. Așez cu grijă dureri pe care nu le mai poate ține trupul.
Am învățat ani la rând, dar cel mai mult am învățat din tăceri. Din priviri. Din lacrimile care nu cer soluții, ci prezență.
Sunt psiholog.
Și poate mai mult decât orice, sunt un om care crede în oameni.
În puterea lor de a se regăsi, de a se ridica, de a iubi din nou viața.
A fi psiholog nu înseamnă doar să știi „ce să spui”, ci să fii acolo – autentic, implicat, atent, să simți! E o profesie, dar și un fel de a fi.

La mulți ani tuturor celor care țin în palme suflete, cu blândețe și curaj! 💔➡️❤️➡️💗

04/05/2025

🥳💙Pentru că zilele acestea avem un copil sărbătorit în familie, ca în fiecare an, am ajuns inevitabil la întrebarea: 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡, 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑢𝑛 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑛 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢? 🤔
⁉️Una dintre cele mai mari frici ale părinților este aceea că nu este un părinte bun pentru copilul său. Și atunci el se străduiește să-i ofere tot ce nu a avut el în copilărie - lucruri scumpe, acces la sudii, tot felul de activități, vacanțe... de fapt, tot ceea ce ne imaginăm noi că i-ar face fericiți pe copiii noștri. Nu minimizăm eforturile părinților de a le oferi cele mai bune condiții materiale pentru dezvoltarea copiilor, însă în goana după a le ”oferi” , pierdem esențialul – 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒊𝒊 𝒏𝒐𝒔̦𝒕𝒓𝒊 𝒂𝒖 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆, 𝒊̂𝒏 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒖𝒍 𝒓𝒂̂𝒏𝒅.💙🩷
De multe ori, când auzim expresia „𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖”, ne gândim la a fi fizic acolo – să-l ducem la școală, să-i pregătim pachetul, să ne jucăm din când în când, să-l ducem în vacanțe. Dar prezența reală, profundă, merge mult dincolo de simpla proximitate.
Am învățat, și nu doar din cărți, ci și din experiența proprie de părinte, că prezența autentică presupune o atenție deplină – 𝑎𝑐𝑒𝑎 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑡 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙, 𝑛𝑢 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑢 𝑡𝑟𝑢𝑝𝑢𝑙‼️ E momentul în care lași telefonul jos, închizi zgomotul gândurilor despre muncă sau griji, și îți privești copilul în ochi. Îl asculți. Îi simți nevoile, chiar și cele nerostite. 💗
‼️𝑆𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑒𝑧𝑖 𝑢𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑒𝑙 𝑖̂𝑛𝑠𝑢𝑠̦𝑖. Să nu-l grăbești să-și termine propoziția. Să nu-l corectezi imediat. Să-l întrebi cm s-a simțit într-o situație, nu doar ce a făcut. E acea clipă în care, chiar dacă nu ai toate răspunsurile, îl ții în brațe și îl lași să simtă că nu e singur. Îl ții în brațe până simți că respirați la unison.💞
‼️𝑃𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑚𝑎̆𝑠𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑜𝑟𝑒, 𝑐𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑥𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖. Un minut de ascultare autentică valorează mai mult decât o oră petrecută împreună, dar cu mintea în altă parte.
‼️𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑛𝑢 𝑎𝑢 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑓𝑒𝑐𝑡̦𝑖. Au nevoie de părinți autentici. De cei care își cer scuze când greșesc, care râd sincer, care își arată vulnerabilitatea. A fi prezent înseamnă și să recunoști când ești obosit, dar să le arăți că ești acolo cu inima deschisă.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒, 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑒 𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦ 𝑧𝑖 𝑑𝑒 𝑧𝑖.. E provocarea de a încetini ritmul, de a vedea lumea prin ochii copilului meu și de a-i oferi ceea ce niciun obiect nu poate înlocui: 𝒂𝒕𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒆, 𝒗𝒂𝒍𝒊𝒅𝒂𝒓𝒆, 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆 𝒏𝒆𝒄𝒐𝒏𝒅𝒊𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕𝒂̆. 💙💙
Astăzi, ☕și🎂 pentru părinți ”imperfecți” 🌞

20/04/2025

Sărbătoarea Învierii este, dincolo de tradiții, un moment profund de reflecție, transformare și renaștere interioară. 🌟
În cabinet, în viață, în noi – adevărata Înviere începe atunci când ne dăm voie să simțim, să ne oprim și să fim sinceri cu ce trăim cu adevărat.💫
Fie că alegi să petreci în liniște, în rugăciune, în natură, cu familia sau în introspecție, e important să-ți amintești că ai libertatea de a sărbători Paștele așa cm simți, nu cm „ar trebui”.🩷
Lumina vine acolo unde e autenticitate☀️
Să avem cu toții un Paște plin de sens și blândețe!💜
Hristos a Înviat!

17/04/2025

‼️Pentru părinții care își duc copiii la psiholog/psihoterapeut

Tot scriu la aceste lucruri de vreo doua saptamani. Tot ma razgandesc daca sa le las in “lume” sau nu! De ce ma tot (ras)gandesc? Pentru ca sunt informatii delicate care pot atinge multe parti din adulti si nu as vrea sa ranesc pe cineva cu ele, dar ca in orice proces terapeutic, uneori disconfortul descoperiririi unor ganduri, emotii, reactii e cel mai bun deblocaj sau pas spre constientizare, am zis sa le las totusi aici cu increderea ca fiecare isi ia ce are nevoie din randurile de mai jos!😊

💥De ce e nevoie si de adulti cand lucram cu copiii?

In primul rand avem nevoie de adultii principali din viata copiilor in terapie pentru ca ei sunt cele mai importante figuri interne ale copilului. Exista substitute, dar tot parintii sunt cei mai importanti! Iar ca procesul de terapie al copilului sa fie unul in care schimbarile copilului sunt asezate la nivel intern in mod durabil si nu doar in contexte limitate, e nevoie de parinti!

Abordarile in terapia copilului sunt diverse, dar niciuna nu exclude adultii. Copiii nu traiesc intr-un vid. Copiii traiesc langa adulti, iar parintii reprezinta cele mai impotante figuri de atasament, dar si fiintele cu cel mai mare grad de influenta asupra copiilor!

Cand parintii participa la terapie (bilunar, lunar, macar o data la trei luni, macar din cand in cand ca uneori, da, e nevoie sa tragem de ei), ei pot intelege nevoile emotioanle ale copilului lor. Dar le pot intelege dincolo de tot ce isi imagineaza adultul ca are nevoie un copil, sau dincolo de tot "binele" pe care il fac pentru copii (si adesea binele e reprezentat de scoli scumpe, haine scumpe, vacante spectaculoase, jucarii colorate – un bine extrem de important, dar pe care, cel mai adesea, adultii nu l-au primit cand erau copii).

Apoi, fie ca ne place sau nu, copiii ne poarta parti din noi si le arata complet involuntar. Aici, adultii pot lua asta ca un mesaj clar pentru ei sau se pot arici si pot face un tantrum: cauta justificari, explica cm viata lor a fost mult mai grea, cer justificari "stiintifice" daca au stricat copilul, incearca sa justifice orice alegere! Terapeutul nu este decat un ghid care faciliteaza un spatiu de invatare si conectare. Atat! Terapeutul nu este un Dumnezeu. Un guru. Este un om care a adunat niste informatii din lumea interioara a copilului (da, poate nu sunt cele pe care le asteapta parintii), le pune pe masa, iar adultii fac ce isi doresc mai departe cu ele! Nu trebuie sa asculte cineva de psiholog! Evident, recadram de ce ne intalnim. Care e scopul? Ce vrem sa obtinem din terapia copilului sau a familiei, sau din intalnirile cu parintii/copilul?

De ce nu facem terapie doar cu copiii? Pentru ca un copil vine la terapie insotit, adica are in spate o poveste, niste relatii, aduce cu el felul in care a fost inteles sau nu, modul in care se simte sau nu iubit. Si aporape mereu, centrul povestii este reprezentat de parinti (indiferent ca ne place sau nu). Si mai ales copiii aduc in intalnirile de joaca preicolul relatiei dintre el si parinte pe care adesea il percepe ca fiind ceva ce face ca el sa piarda relatia cu parintele. Si relatia cu parintele este vi-ta-la pentru un copil. Si nu spun asta dintr-un spatiu de invinovatire, eu stiu clar ca fiecare parinte face tot ce poate mai bine. Absolut tot. Si vad asta zilnic! Dar terapia copilului inseamna sa ne asezam noi, adultii, simbolic, pe canapea si sa ne uitam la noi insine. Terapia copilului este, in principal, despre asta! Abia apoi este despre copilul care trebuie sa … sau ne-ar placea sa ii fie mai usor in contextele x si y.

Da, copiii au un spatiu (cabinetul) si un adult (terapeutul) care ofera siguranta! Un spatiu in care copiii isi dau voie sa fie ce/cine sunt si sa aduca ce poarta cu ei. In forma specifica lor - adesea a jocului. Da, si jocul acela din terapie, nu e doar joc! Aud adesea, am mers la alt terapeut si doar se juca. Foarte bine facea! Dar copiii aduc in cabinet un intreg climat familial. Daa, e nevoie de mult curaj al adultilor ca sa isi aduca copiii la terapie! Mult de tot! Dar in acelasi timp sa nu uitam ca un copil, aduce la terapie si pe mama si pe tata si poate si pe bunici.

Da, lucram mult cu copiii. Dar nu putem fara sa ne ducem spre adulti. Pentru ca astfel lucrul cu copilul e limitat. Copilul nu e autonom emotional. El are nevoie de co-reglaj. Cum sa ma reglez emotional langa cineva care nu isi da voie sa simta emotii? Ma pot regla doar langa cineva care simte emotii. Si mai pot regla doar emotiile pe care mama sau tata isi dau voie sa le simta. Daca mama nu isi da voie sa simta furia, e greu sa ma "linistesc" langa ea. Dar mama e nevoie sa simta furia autentic, nu sa izbucneasca un bulgare de furie adunat in ultima luna! Daca tata e doar "strong" cm sa merg la el si sa ii spun ca nu pot, imi este frica, imi este rusine?

Si oricat de multe schimbari ar invata la nivel teoretic un copil (si copiii invata multe), schimbarile sunt mici daca mediul ramane la fel! Poate "mici" va sperie, dar asa e! Sau poate cand cititi "schimbari" va ganditi la chestii elementare: nu avem spatiu - ca sa nu se mai bata fratii - ne trebuie o casa mare - dar nu avem bani - deci nu putem face schimbari!
Cand noi, terapeutii, vorbim de schimbare, ne referim adesea, sa schimbam locul din care ne ducem in unele interactiuni cu copiii. dar ca sa schimb locul, trebuie sa vad in ce loc stau! Si "sa vad" e partea cea mai dificila din tot contextul!

Si observ cm tatii si mamele se dau peste cap sa caute cele mai bune scoli sau gradinite pentru copii, cea mai sanatoasa mancare, cel mai bun pediatru, etc. , dar schimbarile vin din felul in care noi adultii alegem sa ascultam, sa auzim, sa reactionam, sa fim in relatie cu copiii! De acolo e schimbarea! Nu e nici din scolile scumpe, nici din vacantele pe masura orelor de avion, nici pe petrecerile fastuoase de copii!

Ce observ in practica mea e acest fapt: cand parintii sunt la terapie cu copilul (si asta inseamna sa vina la propunerile mele de sedinte, sa se aseze in jocurile noastre plictisitoare de pe covor, sa asculte copilul fara sa se justifice, sa impartaseasca despre el) spatiul dintre copil si parinte se transforma intr-un spatiu mai bland, mai clar, mai conectat, mai sigur, Pentru ambele parti!

Nu e usor deloc sa fii parinte. Si e de un milion de ori, imi imaginez, mai cumplit, sa afli ca intr-o forma sau alta ca si tu, parintele, contribui la durerea copilului tau! Si da, poate cuvantul durere va face sa ridicati din sprancene, dar copiii au dureri. Ok, poate nu mor de foame, nu dorm in frig, nu le lipseste nimic. Dar aceste dureri sunt nevoi de baza si nu am mai vorbi despre nevoi emotionale, daca nevoile de baza ar lipsi. Si daca nevoile de baza ar lipsi, in nici un caz nu ai veni la psiholog, nu-i asa?

💥Si am pomenit despre pierderea relatiei. Cum si cand percep copiii ca isi pierd relatia cu parintele?

😶Experimentand sentimente de vinovatie si confuzie – si aici ne putem gandi la cm copilul simte ca din cauza unor comportamente este rau si asa parintii nu il mai iubesc! E nevoie sa fim consecventi si clari in limite si consecinte. Si mai ales onesti cu copiii!

😶Furie si comportamente opozante – uneori copiii sunt sfidatori, opozanti, il iau pe dragonul “NU” in brate pentru ca experimenteaza abandonul emotional. Cum ii abandonam emotional pe copii? Incercand sa le explicam de ce nu e ceva corect, dar intr-un mod foarte sincer, cu cuvinte de om mare (ok, poate vrei sa auzi ceva ok, dar e nasol ca ai facut asta si grav si asa ceva nu se face. Ai vazut tu pe cineva ca face asta?), cand nu ii ascultam activ, ii intrerupem si le dam lectii de viata continue si nesfarsite, le invalidam emotiile (asta nu e un motiv sa te superi, nu ai de ce sa fii trist/ sa plangi, etc.), suntem prezenti fizic, dar suntem cu capul in telefon sau traversam perioade de stres puternic, nu manifestam gesturi de afectiune pentru ei, conditionam afectiunea (daca iei 10 esti tare bun si eu sunt tare mandru de tine, cand esti cuminte sunt tare fericita, etc.), asteptari rigide sau prea mari, ii comparam, etc.

😶Elementul compensatie – unii copii incearca din rasputeri sa fie cuminti, buni, perfecti, impecabili ca sa nu se supere pe ei parintii ca sa primeasca aprobarea lor. Prin aprobarea adultilor importanti, copilul intelege ca e iubit (doar asa).

😶Dificultati sociale - unii copii care au probleme de relationare cu co-varstnicii au, de fapt, nevoia de a fi vazuti si auziti, complet neimplinita.

😶Tristete sau retragere emotionala – si aici observam acei copii cumva “visatori” sau extrem de retrasi, tacuti.

😶Comparatiile – pe scurt blocheaza dezvoltarea stimei de sine.

Pe scurt, e minunat sa le oferim copiilor o viata plina de experiente frumoase, dar e important sa nu uitam ca aceste experiente frumoase pot fi inmagazinate complet sanatos dintr-un loc in care adultii reusesc sa ii primeasca pe copiii lor cu multa curiozitate, deschidere si flexibilitate si mai ales sa se uite la emotiile lor (adultii la ale lor)!

🙂Si sa nu uitam ca un copil e cel mai bun detectiv din Univers! Observa tot, indiferent de cat de frumos ii povestim noi despre ce e bine sa faca si cm e bine sa fie! Si nu, nu trebuie sa fim perfecti! E nevoie sa fim doar onesti cu noi insine si sa vedem care e locul din care insotim copilul in calatoria noastra! Si da, locul poate fi mereu schimbat, mereu ingrijit, indiferent ca uneori peste el se mai abat si intemeperii pe care nu le putem controla!

Pe curand! ❤️

05/04/2025

Deoarece rezultatele studiilor de specialitate sunt tot mai îngrijorătoare, astăzi am ales să vorbim, pe scurt, despre 𝐟𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞: 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒊𝒅𝒆𝒏𝒕𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒑𝒓𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒔̦𝒊 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒏𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆. 👩🧑❤️
𝐂𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦 𝐬𝐭𝐮𝐝𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐥𝐚 𝐧𝐢𝐯𝐞𝐥 𝐦𝐨𝐧𝐢𝐝𝐢𝐚𝐥, 𝐢̂𝐧𝐫𝐞𝐠𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐦 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐚̆𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐧𝐱𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐫𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐫𝐢𝐢❗️
𝐀𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐚 a fost întotdeauna o perioadă de transformare profundă, o punte între copilărie și maturitate marcată de descoperiri, întrebări și nesiguranțe. Totuși, adolescenții zilelor noastre se confruntă cu un set de frământări care, deși seamănă în esență cu cele ale generațiilor anterioare, sunt amplificate de un context social și tehnologic în continuă schimbare. 🤯
Vom enumera cauzele principale ce le dau bătăi de cap adolescenților, cu scopul de a ne ajuta să-i înțelegem mai bine și a le oferi suportul necesar pentru a depăși cu bine această perioadă.
‼️ 𝑷𝒓𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒓𝒆𝒕̦𝒆𝒍𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒔𝒐𝒄𝒊𝒂𝒍𝒆
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑢𝑎𝑙𝑎̆, 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑜𝑛𝑙𝑖𝑛𝑒 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛 „𝑎𝑑𝑎̆𝑢𝑔𝑎𝑡”, 𝑐𝑖 𝑜 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑔𝑟𝑎𝑛𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑧𝑖𝑙𝑛𝑖𝑐𝑒. 𝐴𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑟𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑐𝑢 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡 𝑓𝑖𝑙𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑟𝑒𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒, 𝑖𝑎𝑟 𝑣𝑎𝑙𝑖𝑑𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑝𝑟𝑒𝑐𝑖𝑒𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑢𝑛 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑒𝑟𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑒𝑣𝑎𝑙𝑢𝑎𝑟𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 „𝑎 𝑓𝑖 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡” 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑎𝑛𝑥𝑖𝑒𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖, 𝑑𝑒𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑜 𝑠𝑡𝑖𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆..
‼️ 𝑪𝒂̆𝒖𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒊𝒅𝒆𝒏𝒕𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒍𝒖𝒎𝒆 𝒇𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒕𝒂̆
𝐼̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑥𝑎̆, 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑠𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑟𝑢𝑛𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎̆𝑟𝑖 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡, 𝑐𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡̦𝑖𝑛. 𝐼̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎-𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑖 𝑜 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑒𝑛𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑏𝑟𝑢𝑖𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑎𝑑𝑖𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖, 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑑𝑎𝑟𝑑𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑎 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑙𝑎𝑟𝑒. 𝐼̂𝑛 𝑝𝑙𝑢𝑠, 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑔𝑒𝑛 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑜𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑒𝑥𝑢𝑎𝑙𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖, 𝑜 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑖𝑡𝑎̆ 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 – 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎̆𝑐𝑎𝑡𝑒, 𝑛𝑢 𝑣𝑖𝑛 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖.
‼️ 𝑷𝒓𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒏𝒕̦𝒆𝒊
𝑁𝑜𝑡𝑒𝑙𝑒, 𝑒𝑥𝑎𝑚𝑒𝑛𝑒𝑙𝑒, 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑎 𝑙𝑖𝑐𝑒𝑢/𝑓𝑎𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑒 𝑝𝑎𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑝𝑒𝑠𝑒 𝑝𝑒 𝑢𝑚𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑖̂𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡. 𝐼̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑎𝑡̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑣𝑒𝑡̦𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑟𝑖𝑡𝑚𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑟, 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑖 𝑠𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒, 𝑑𝑖𝑝𝑙𝑜𝑚𝑒 𝑠̦𝑖 𝑣𝑎𝑙𝑖𝑑𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎̆. 𝐹𝑟𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑒𝑠̦𝑒𝑐 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑛𝑡𝑎̆, 𝑖𝑎𝑟 𝑏𝑢𝑟𝑛𝑜𝑢𝑡-𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛 𝑓𝑒𝑛𝑜𝑚𝑒𝑛 𝑟𝑎𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖.
‼️ 𝑵𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒆𝒙𝒊𝒖𝒏𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒂̆
𝐼̂𝑛 𝑐𝑖𝑢𝑑𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒, 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖 𝑠𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑖. 𝐶𝑜𝑛𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑒, 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢𝑡𝑒𝑛𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑖̂𝑛𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡𝑒 𝑎𝑑𝑒𝑠𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑢𝑟𝑖 𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑡𝑎̆𝑐𝑒𝑟𝑖 𝑎𝑝𝑎̆𝑠𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒. 𝑁𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡̦𝑖, 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑠̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑒 𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑒𝑖. 𝐹𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑟𝑒𝑎𝑙 – 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒𝑖, 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑢 𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑙𝑜𝑟 – 𝑎𝑐𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑖 𝑟𝑖𝑠𝑐𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑖𝑧𝑜𝑙𝑒𝑧𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑢𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑑𝑖𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒.
𝑪𝒆 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒎 𝒇𝒂𝒄𝒆⁉️
𝑨𝒔𝒄𝒖𝒍𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂̆, 𝒆𝒎𝒑𝒂𝒕𝒊𝒂, 𝒔𝒑𝒂𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒆𝒙𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒊̂𝒏𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒖𝒕𝒆𝒏𝒕𝒊𝒄𝒂̆ 𝒑𝒐𝒕 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒅𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕̦𝒂. Adolescenții nu au nevoie de perfecțiune, ci de adulți care să fie acolo, să nu îi judece și să le ofere sprijin real, chiar și atunci când pare că resping totul. Într-o lume care îi solicită din toate părțile, ei au nevoie mai ales de răbdare, înțelegere și timp.
Adolescenții zilelor noastre sunt mai conectați ca oricând, dar uneori și mai singuri. Adevărata provocare nu este doar să ținem pasul cu ei, ci 𝒔𝒂̆ 𝒍𝒆 𝒐𝒇𝒆𝒓𝒊𝒎 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒓𝒆 𝒔𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒂𝒔𝒆, 𝒔𝒑𝒓𝒊𝒋𝒊𝒏 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍 𝒔̦𝒊 𝒍𝒊𝒃𝒆𝒓𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒂-𝒔̦𝒊 𝒈𝒂̆𝒔𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒖𝒍 𝒅𝒓𝒖𝒎. 𝑪𝒖 𝒆𝒎𝒑𝒂𝒕𝒊𝒆, 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒊𝒏𝒄𝒆𝒓𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒔𝒑𝒓𝒊𝒋𝒊𝒏 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕, 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒎 𝒕𝒓𝒂𝒏𝒔𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂 𝒇𝒓𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏𝒕𝒂̆𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒍𝒐𝒓 𝒊̂𝒏 𝒑𝒂𝒔̦𝒊 𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒎𝒂𝒕𝒖𝒓𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆, 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏 𝒐𝒃𝒔𝒕𝒂𝒄𝒐𝒍𝒆.
Astăzi, ☕ cu 🌞 pe care s-o beți alături de copiii/adolescenții voștri. 🩷🩵

22/03/2025

𝐏𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐩𝐚𝐬 î𝐧 𝐚 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐜𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐢 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜𝐢, 𝐧𝐮 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐜𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜𝐢!

Week-end-ul acesta este cu și despre relații 💞

15/03/2025

𝐀𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐚 este, poate, cea mai zbuciumată perioadă a vieții, un vârtej de emoții, descoperiri și schimbări.🧠🧐❤️ În acest carusel al devenirii,𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐮𝐧 𝐠𝐫𝐮𝐩 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐮𝐧 𝐞𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐞𝐬𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚𝐥 𝐢̂𝐧 𝐝𝐞𝐟𝐢𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢. Privind în urmă, fiecare dintre noi își poate aminti acele momente în care acceptarea sau respingerea dintr-un anumit cerc social a însemnat mai mult decât ne-am fi imaginat. 🥺☺️
❓𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒂𝒖 𝒂𝒅𝒐𝒍𝒆𝒔𝒄𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒖𝒏 𝒈𝒓𝒖𝒑?
‼️𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑 𝑢𝑚𝑎𝑛𝑎̆ 𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎̆𝑑𝑎̆𝑐𝑖𝑛𝑖 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑡𝑖𝑣𝑒. 𝐷𝑒-𝑎 𝑙𝑢𝑛𝑔𝑢𝑙 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒𝑖, 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑢𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑝𝑖𝑛𝑑𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑔𝑟𝑢𝑝. 𝐼𝑧𝑜𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑚𝑛𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑐𝑜𝑙. 𝐶ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑚 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑎 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑚𝑜𝑠̦𝑖𝑖 𝑛𝑜𝑠̦𝑡𝑟𝑖, 𝑐𝑟𝑒𝑖𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐 𝑙𝑎 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒, 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑧𝑜𝑛𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑖𝑧𝑖𝑐𝑎̆. 𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑥𝑐𝑙𝑢𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑐𝑒𝑟𝑐 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙.
‼️𝐴𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑙𝑒 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑎̆ 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑢𝑛 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑣𝑎𝑙𝑖𝑑𝑎𝑟𝑒. 𝐺𝑟𝑢𝑝𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑢𝑡𝑎̆ 𝑟𝑒𝑓𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎: „𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑢?” „𝐶𝑒 𝑖̂𝑚𝑖 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑒?” „𝐶𝑒 𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑒𝑠̦𝑡𝑒?”. 𝑃𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆, 𝑒𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑒𝑟𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠𝑜𝑙𝑖𝑑𝑎𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎, 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑧𝑣𝑜𝑙𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑠𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒.
‼️𝐼̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑓𝑒𝑙, 𝑔𝑟𝑢𝑝𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛 𝑜 𝑎 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒, 𝑢𝑛𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖-𝑜 𝑎𝑙𝑒𝑔 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑖. 𝑈𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖, 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑙 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎𝑙, 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑎̆𝑡𝑟𝑢𝑛𝑑𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑎𝑙 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑒𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑔𝑟𝑢𝑝, 𝑢𝑛 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑠̦𝑖 𝑡𝑒𝑚𝑒𝑟𝑖, 𝑣𝑖𝑠𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑡𝑒𝑎𝑚𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡
❓𝑪𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒓 𝒇𝒊 𝒓𝒊𝒔𝒄𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒃𝒆𝒏𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒏𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒊 𝒍𝒂 𝒈𝒓𝒖𝒑?
‼️𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑐𝑎̆, 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖, 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑢𝑐𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑟𝑜𝑚𝑖𝑠𝑢𝑟𝑖 𝑟𝑖𝑠𝑐𝑎𝑛𝑡𝑒 – 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑖𝑠𝑚 𝑒𝑥𝑐𝑒𝑠𝑖𝑣, 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑑𝑜𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑒. 𝑃𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑓𝑜𝑟𝑡̦𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐𝑎̆, 𝑖𝑎𝑟 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑐𝑙𝑢𝑑𝑒𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑔𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑛𝑜𝑟𝑚𝑎𝑙, 𝑛𝑢 𝑙𝑒-𝑎𝑟 𝑓𝑎𝑐𝑒.
‼️𝑃𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒, 𝑢𝑛 𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑖𝑣, 𝑐𝑢 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑠𝑒, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑢𝑛 𝑓𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑡̦𝑖𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆. 𝑃𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡̦𝑖 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎̆, 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑢𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝐴𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑎𝑡 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝑑𝑒𝑧𝑣𝑜𝑙𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑒𝑚𝑝𝑎𝑡𝑖𝑒𝑖, 𝑙𝑎 𝑖̂𝑚𝑏𝑢𝑛𝑎̆𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑛𝑒.
❓𝑪𝒖𝒎 𝒑𝒐𝒕 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒔𝒑𝒓𝒊𝒋𝒊𝒏𝒆 𝒂𝒅𝒐𝒍𝒆𝒔𝒄𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒊?
‼️𝐼̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑧𝑖𝑐𝑒𝑚 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎̆𝑚 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑟 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑎̆𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑚 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆. 𝑈𝑛 𝑑𝑖𝑎𝑙𝑜𝑔 𝑑𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑠, 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡𝑎̆, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑙𝑒𝑎𝑔𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑔𝑟𝑢𝑝𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒. 𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑐𝑎 𝑒𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑎𝑡̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑎𝑔𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡̦𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡̦𝑖.
🩵🩷𝑰̂𝒏 𝒇𝒊𝒏𝒂𝒍, 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒏𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒇𝒊𝒓𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆, 𝒅𝒂𝒓 𝒆𝒔𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒂𝒍 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒂 𝒇𝒊𝒆𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒅𝒐𝒍𝒆𝒔𝒄𝒆𝒏𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒕̦𝒆𝒍𝒆𝒂𝒈𝒂̆ 𝒄𝒂̆ 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒊𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒏𝒕 𝒈𝒓𝒖𝒑 𝒄𝒂̆𝒓𝒖𝒊𝒂 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆-𝒊 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒕̦𝒊𝒏𝒂̆ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒍 𝒂𝒍 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒆𝒊 𝒂𝒖𝒕𝒆𝒏𝒕𝒊𝒄𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊. 𝑫𝒐𝒂𝒓 𝒂𝒔̦𝒂, 𝒊̂𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒂𝒔𝒕𝒂̆ 𝒄𝒂̆𝒍𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒔𝒊𝒏𝒆, 𝒗𝒂 𝒈𝒂̆𝒔𝒊 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒍 𝒗𝒐𝒓 𝒂𝒄𝒄𝒆𝒑𝒕𝒂 𝒆𝒙𝒂𝒄𝒕 𝒂𝒔̦𝒂 𝒄𝒖𝒎 𝒆𝒔𝒕𝒆.💞
Astăzi, ☕ cu 🌞.