21/01/2026
Despre
*Interesul femeilor* spre "dezvoltare personala" versus *dezinteresul barbatilor* spre acest domeniu.
Constat in anumite conjuncturi cm se ajunge la o crevasă, o distanțare, traiectorii diferite in cuplu cauzate de acest interes al uneia dintre parti versus dezinteresul celeilalte parti.
Pun in comun urmatorul aspect legat de diferentele structurale dintre sexe:
- Femeia, prin structura sa hormonala, emotionala, functionala (la care se adauga cutumele, credintele, modelele familiale) *ingrijeste, ocroteste, naste, creeaza,* etc. In principiu ea *SIMTE* . Asistentele, moașele, educatoarele, invatatoarele, psihologii, maseuzele sunt preponderent femei.
- Barbatul este mânat de testosteron să *actioneze* , sa dărâme pentru a *construi* altceva, să (se) apere chiar ucigând, sa *se lupte* , sa intre in conflicte/ concurenta cu alti barbati, sa demonstreze, sa ii fie validată puterea, sa ii fie recunoscut teritoriul, etc. In principiu el *FACE* . Inginerii, constructorii, navigatorii, chirurgii etc sunt in majoritate barbati.
"Dezvoltarea personala" văzută din perspectiva *feminina* presupune validarea emotiilor, implinirea nevoilor celuilalt, mangaierea in momentele dificile etc.
Concret, o femeie considera ca partenerul ei ar trebui sa parcurga aceleasi cursuri ca si ea, pt a ii oferi si un tratament pe care ea il obtine...in relatie cu alte femei (prietene, surori, terapeute, MAMA, BUNICA, etc).
*Barbatul* nu are nevoie neaparat sa isi inteleaga propriile emotii, daramite sa le inteleaga pe ale partenerei sale... si sa o mangaie atunci cand ea ase simte trista (mai ales daca ea devine foarte sensibila, pt ca un proces terapeutic poate scoate la lumina anumite suferinte si ea poate avea nevoie de mangaieri mai des decat inainte).
Cel mai probabil specia umana nu ar fi rezistat pana in +2026 daca barbatul ar fi validat emotiile femeii si ar fi implinit nevoile ei de ascultare si mangaiere...
(Ne exterminau lupii si ursii, caci barbatii stateau la vatra focului mangaind femeile🙈).
SUNTEM STRUCTURATI DIFERIT.
Avem nevoi diferite.
Pentru un barbat, "dezvoltare personala" poate avea legatura cu a isi accesa potentialul si a se debarasa de poveri/autolimitări inutile. Insa mă indoiesc ca el primeste cu bratele deschise o "schimbare in cuplu" in care ea ii cere sa petreaca 2 ore pe seară ascultand-o povestind despre "traumele" din copilarie, ca apoi sa o imbratiseze.🫤
Din perspectiva "relationarii sanatoase" pe care o promovez (pornind de la concepte din Metoda ESPERE°), femeia sprijină barbatul si ii implineste nevoile sale, masculine (de independență, de liberate, de introspecție, de actionare, etc).
(Exemplu concret:
"Unde te duci? Cu cine te vezi?" este vocea ranii de abandon + a celei de tradare a femeii, pe care ea le-a "capatat" cine-stie-cand in copilaria ei si pe care E DE DATORIA EI sa le vindece, nu e de datoria lui sa stea legat de canapea pt a nu i le zgândàri.
Inserez aici o posibila abordare relationala a unei astfel de situatii, urmand cativa pasi:
1. Vorbesc despre ce observ (FAPTUL):
"Observ ca te pregatesti sa pleci."
2. Exprim ce traiesc in interiorul meu:
"Cand pleci seara, devin agitata, iritata, chiar furioasa. Imi imaginez ca te intalnesti cu alta femeie. Iar asta mă face sa cred ca relatia noastra se incheie."
3. Vorbesc despre zona mea sensibila:
"Aceste stari sunt foarte alarmante pentru mine / sufar foarte tare / imi pierd cumpatul si de aceea incep sa ridic tonul / nu ma pot controla si incep sa plang etc"
4. Exprim cererea:
"Te rog sa impartasesti cu mine: ai ceva de rezolvat si ai nevoie sa iesi? Iti doresti sa te intalnesti cu alta persoana?"
5. Daca celalalt raspunde cu "NU" cererii mele (si nu impartaseste nimic), MĂ OBSERV PENTRU A VEDEA CE ESTE IN MINE IN ACEL MOMENT.
Pot sa identific rana?
Pot sa fiu onesta cu mine sa spun "MA DOARE, SUFAR" din cauza unei rani DIN INTERIORUL MEU sau raman prizoniera vechiului sistem in care consider ca "celalalt mă face sa sufar"?
Iar mai departe, nu mai tine de relationare, ci de sedinte individuale de terapie sau consiliere.
Scopul este acela de a elibera FIECAREA DINTRE NOI ceea ce ne apasa/doare/macina etc
In momentul in care eu sunt limpede, calma, echilibrata, VIN CATRE CELALALT CU HRANĂ BUNĂ IN RELATIE: gesturi, cuvinte, atitudini calde si pozitive, implicare, devotament, angajament etc
Si nu mai e cazul de ton ridicat, chestionari, certuri etc.
Iar in situatia in care ceea ce pune in relatie celalalt (poate el ridică tonul sau el decide sa aiba o alta relatie, in paralel cu a noastra), pot privi detasata, "la rece", pot analiza si pot decide: Este asta ceva ce pot accepta sau renunt la relatie?
Daca ea cauta cursuri de "dezvoltare personala" prin care urmareste sa invete sa fie asertiva si sa il manipuleze cat mai rafinat pe el pt a nu mai pleca, aceea nu este "relationare sanatoasa"...(si nu conduce catre vindecare emotionala)
De partea cealalta, barbatul care invata tehnici "psihologice" de a o diagnostica pe parteneră drept narcisista, cu un temperament coleric sau mai-stiu-si-eu ce alte etichete, nu face altceva decat sa se ascundă de fapt aratand cu degetul, in loc sa se uite la sine si la ceea ce el are de reglat la sine.
FIECARE CURS, FIECARE INFORMATIE pe care o absorb cu bucurie inseamna ca mi se potriveste MIE.
Slabe sanse sa i se potriveasca si partenerului/ei.
Suntem diferiti (Slava Domnului!)
Sa actionam diferit.
Sa ramanem *fiecare pe locul propriu:* femeia la stanga barbatului.
Si sa urmăm un scop comun:
Acela de a hrani relatia de cuplu din postura noastra, diferita.
Ca femeie, cand ai nevoie de grija, ascultare, mangaiere, poate gasesti o prietena...
Ca barbat, cand ai nevoie sa faci planuri sau sa te destainui despre ceva dificultati, poate discuti cu un prieten...
Si fiecare, cand are nevoie de *sprijin emotional,* sa apeleze la "un ochi obiectiv", la un specialist.
Eu inca nu am intalnit persoane care sa nu aiba beneficii de pe urma sedintelor cu specialistii *CU CARE REZONEAZA* .