Nazîru Monica Cabinet Individual de Psihologie

01/12/2025

Anxietatea de zi cu zi

Anxietatea este peste tot. În anxietate vorbim despre frică, o frică care nu are obiect real și atunci nu știm nici când vine, nici cât stă, nici când dispare. Astfel, anxietatea nu are o soluție, nu are o încheiere.
Anxietatea este o frică fără obiect, dar nu fără cauză, de aceea trebuie să înțelegem ce a cauzat anxietatea.
De câte ori există în viața de zi cu zi, situații în care să ne fie frică cu adevărat? Dar noi ne imaginăm fricile de multe ori pe zi, intrăm într-o stare de alertă pe care o considerăm normală și astfel organismul adoptă starea de vigilență. În starea de vigilență organismul caută pericolul, fără să mai țină cont de situațiile favorabile. Și astfel anxietatea produce anxietate.
Starea de vigilență din anxietate produce insomnia. Gândirea alimentează anxietatea.
În anxietate, nevoia este de a controla situația, de a nu fi „luat pe nepregătite”. Cu cât mai multă anxietate, cu atât mai mult control. De aceea, schimbarea, noul sunt greu de acceptat pentru că nu se mai află în zona de control.
Creierul nostru se ocupă în cea mai mare parte de rezolvarea de probleme, iar blocajul este trait ca și anxietate.
Creăm gânduri și scenarii, dar de fapt noi nu știm ce nu știm și atunci în loc să reacționăm la situație, reacționăm la scenariile create, la gândurile noastre. Acest lucru crează anxietate, iar anxietatea ratează soluția pentru că ea caută problema.

21/02/2025

Anxietatea

Controlul anxietății este un obiectiv rezonabil. Să scapi de anxietate nu e. Anxietatea face parte din experiența umană.
Când anxietatea devine o problemă? Probabil atunci când produce perturbări persistente și grave în mai multe arii ale vieții: familie, serviciu, relații sociale.
Anxietatea este definită ca fiind un sentiment de teamă, de îngrijorare, de disconfort care apare de obicei înaintea unui eveniment iminent sau a unui eveniment cu un deznodământ incert.
Obiceiurile dăunătoare sunt puternic asociate cu anxietatea sau chiar induse de ea. Atunci când anxietatea este scăpată de sub control, anxietatea în sine este un obicei dăunător.
Este nevoie să facem legătura dintre anxietate și obiceiuri, de ce persoana învață să fie anxioasă și cm devine acest lucru un obicei. Și atunci se pune întrebarea „De ce ne îngrijorăm?”. Anxietatea se ascunde în obiceiurile oamenilor și este nevoie să vedem cm s-au format obiceiurile legate de orice, cm ar fi de exemplu mâncatul pe fond nervos. Mâncatul compulsiv și anxietatea se susțin reciproc.
De fapt, când vorbim despre anxietate, cu cât știi mai puțin despre o situație, cu atât vorbești mai mult despre ea sau te gândești mai mult la ea. Se va umple acel gol de a nu ști cu vorbe sau cu gânduri, iar atunci este mai bine să așteptăm să apară niște legături clare. Pentru că uneori, „mai puțin înseamnă mai mult”.
Einstein a spus: „o problemă nu poate fi soluționată de aceeași conștiință care a creat-o”.
Este posibil ca uneori să nu conștientizăm anxietatea sau stresul atunci când ne gândim că, dacă mâncăm sănătos, facem sport, facem lucruri care ne plac nu poate fi vorba despre așa ceva. Atunci când suntem stresați, dacă mintea ignoră anxietatea, ea poate fi vizibilă în corp prin diverse manifestări fizice.
Anxietatea generalizată – îngrijorare excesivă pentru lucruri cotidiene.
Anxietatea și panica se nasc din frică. Care este frica noastră? Când nu avem suficiente informații despre ce urmează apare anxietatea. Fără informații exacte creierul nostru începe să născocească scenarii bazate pe teamă și determină anxietatea.
Frica nu este același lucru cu anxietatea. Frica este un mecanism adaptativ învățat care ne ajută să supraviețuim, cu obiect real, în schimb, anxietatea este un mecanism dezadaptativ, scăpat de sub control, atunci când nu avem suficientă informație, fără obiect real și care ne face să punem la îndoiala capacitățile noastre de a face față situației.
Frica + Incertitudine = Anxietate
Cum te simți când copiii tăi, nu foarte mari vor să meargă pentru prima data singuri la școală? Dacă nu răspund nici la telefon? Ce face mintea noastră? Începe să se umple cu scenarii ipotetice.
Un mod de a crește rapid anxietatea este multitudinea de informații gasite pe internet, informațiile contradictorii, care în loc să ne ajute să deținem controlul sporesc incertitudinea. Acest lucru ne poate face să ne simțim în pericol, iar asta e anxietatea.

04/01/2024

05/12/2023

⏰ Astăzi, de la ora 22:00, la emisiunea CONEXIUNI realizată de Adina și Felix Mușat, vom aborda un subiect apropiat nouă și la prima vedere destul de banal împreună cu Monica Nazîru, psiholog clinician și psihoterapeut.
👨‍👩‍👧‍👦 Familia...locul în care deschidem ochii și experimentăm o multitudine de emoții atât pozitive cât și negative. Locul în care creștem, învățăm, ne dezvoltăm și ne vindecăm. Vom descoperi ce impact profund poate avea o familie armonioasă dar și una mai puțin organizată și/sau disfuncțională.

❓ Care sunt rolurile în familie? Și de ce sunt importante?
❓ Ce rol au granițele în menținerea unui sistem sănătos pentru familie?
❓ Ce sunt alianțele, dar triadele? Cum pot contribui acestea la escaladarea conflictului și la migrarea familiei spre disfuncționalitate?

27/11/2023

👊🏻 Majoritatea oamenilor cataloghează furia ca fiind o emoție negativă.
⁉️ De ce ne înfuriem? Și de ce ar intra într-un spectru negativ? Furia poate trece prin diverse stadii de la simple stări de iritare la forme violente de exprimare a furiei.

👉🏻 Din ce moment ar trebui să ne îngrijoram? Ce soluții are o persoana care descoperă ca are probleme cu gestionarea furiei? La cine apelează? Și cm se tratează?

🎤 Invitat special: MONICA NAZÎRU, psiholog clinician, psihoterapeut

⏰ Te așteptăm în seara aceasta de la ora 22:00 la SperanțaTV și Radio Vocea Speranței împreună cu Adina și Felix Mușat pentru a afla răspunsurile.

22/04/2023

COMUNICAT

Poziția APR - Asociația Psihologilor din România în legătură cu gestionarea tulburărilor mintale

Tulburările mintale sunt afecțiuni reale, comune și debilitante. Acestea se manifestă sub formă de gânduri, emoții, reacții fiziologice și comportamente care provoacă suferință psihică și afectare funcțională în plan personal, profesional și relațional. Ele determină costuri financiare directe (de exemplu, medicație) și indirecte (de exemplu, zile nelucrate), predispun la complicații medicale (de exemplu, afecțiuni cardiovasculare) și favorizează decesul prematur (de exemplu, prin suicid).

Însă, ca în cazul altor boli somatice, tratate corespunzător, tulburările mintale pot fi vindecate sau ameliorate, permițând și celor încă afectați, dar aflați sub tratament adecvat, să funcționeze adecvat în societate. Sigur, tot ca în cazul bolilor somatice, există și excepții care pot presupune supraveghere permanentă.

Spre deosebire însă de bolile somatice, există însă în continuare accentuată în societate o serie de atitudini negative și comportamente toxice față de persoanele care se confruntă cu tulburări mintale, atitudini care se răsfrâng în comportamente precum stigmatizarea, discriminarea (inclusiv la locul de muncă), blamarea, discreditarea, jignirea, invalidarea și critica. Acestea contravin principiilor de respectare a demnității umane și de grijă și considerație față de ceilalți, iar în plus agravează starea deja precară de sănătate mintală a persoanelor afectate.

Considerăm că este responsabilitatea societății în ansamblul ei să promoveze un nivel ridicat de sănătate mintală și atitudini adecvate față de toți bolnavii, indiferent că suferă de boli somatice sau tulburări mintale. Fiecare dintre noi poate avea o contribuție la destigmatizare, reducerea inegalităților și sprijinul moral și practic al celorlalți, dând dovadă de empatie și respect pentru ei și suferința lor. Autoritățile au datoria, prin legi, politici publice și sancțiuni, să reducă prejudecățile și discriminările față de persoanele cu tulburări mintale, inclusiv să asigure accesul la muncă, fie, unde este cazul, și în condiții speciale; în plus, trebuie să le asigure accesul la tratamente personalizate validate științific, alături de mijloace eficiente de prevenție primară/secundară/terțiară, respectiv să crească bunăstarea emoțională și socială a cetățenilor.

Menționăm mai jos câteva date suplimentare despre tulburările mintale și sănătatea mintală:
• Printre cele mai comune sunt depresia majoră, anxietatea socială, anxietatea generalizată, dependențele de substanțe și cele comportamentale, schizofrenia și tulburarea afectivă bipolară;
• Majoritatea debutează în general în perioada de adolescență și adult tânăr;
• Sunt printre principalele cauze ale dizabilității la nivel mondial, alături de cancere și afecțiunile cardiovasculare;
• Până la 85% dintre noi vor dezvolta cel puțin o tulburare mintală diagnosticabilă până la vârsta de 45 de ani;
• Sănătatea mintală nu înseamnă simpla absență a tulburărilor, ci și un nivel ridicat și durabil de satisfacție cu viața, bunăstare emoțională și socială, auto-acceptare, sens în viață și alte elemente care definesc o viață bună.

07/02/2023

Dezvoltarea explorării la copii în vederea cunoașterii și dobândirii experienței de viață

Dezvoltarea cunoașterii la copii pendulează între protecție intensă și explorare neghidată. Doar explorarea fără o susținere corectă din partea părinților nu este eficientă. Un copil nu are capacitatea să se ghideze singur în diferențierea lui față de familie. Pe de altă parte nici limitele rigide din partea părinților nu îi permit copilului diferențierea de familie, de aceea în etapele următoare de dezvoltare îi va fi dificil să își dea voie să exploreze în construirea identității de sine sau a competenței.
Explorarea neghidată înseamnă un copil care crește cu puține reguli și explorarea devine regula principală a fiecărei zile, fără să existe consecințe clare ale lucrurilor pe care le face nepotrivit. Așa copilul ajunge să stea cu orele pe device-uri, să nu aibă un program al meselor, să aibă perioade în care este dus sau nu la grădiniță, jocul cu părinții este după regulile copilului, iar părinții sunt prezenți mai mult pentru a face pe plac copilului decât pentru ghidaj.
În acest caz copilului îi va fi greu să se raporteze la lume și la ceilalți apărând de cele mai multe ori furia, frustrarea care în general se manifestă asupra familiei, ducând la opoziționism din partea acestuia. Dar toate acestea se răsfrâng tot asupra copilului fiindu-i greu să se adapteze la grădiniță sau la școală pentru că lucrurile nu se întâmplă cm vrea el.
Aceștia pot fi copiii care poartă cu ei suferința neacceptării și respingerii celor din jur. Vindecarea vine din mișcarea de la prea multă explorare înspre norme.
Pe de altă parte copiii care au avut prea multe limite și reguli, cu puține libertăți de negociere se simt nevăzuți și neascultați în nevoile lor de explorare. Aceasta poate să apară fie din dorința de control a părintelui și de a crește „corect” un copil, fie din anxietatea părintelui când vine vorba de explorare. Și în acest context poate apărea frustrarea, iar discrepanța dintre dorința de explorare bazată pe dezvoltarea normală a creierului și un mediu rigid poate produce anxietate, mai ales dacă mesajele pe care le percepe copilul vin din zona fricii. Astfel copilul dezvoltă credința că „lumea este un loc periculos”.
Copilul va ajunge în etape ale vieții cu nevoia neînplinită de explorare, dar și cu multă frică din prea multă protecție sau norme.
Vindecarea vine din expunerea graduală la lucruri care nu sunt în controlul și confortul lui și prin învățarea că acele credințe și experiențe limitative cu care a crescut nu definesc existența, ci doar o parte a vieții lui. Mișcarea va fi dinspre prea multe norme spre explorare.
Acestea sunt capetele de spectru în ceea ce privește explorarea, fiecare copil se dezvoltă în funcție de familia din care face parte și pendulează între protecție intensă și explorare neghidată, după modul în care părinții încearcă să vindece „rănile copilăriei lor”.
De aceea este de ajutor psihoterapia pentru părinți, dar și consilierea de tip „parenting” care îi ajută și îi susține pe aceștia în demersul de educație al copiilor.

03/01/2023

De ce suntem nefericiți?
Nefericirea este alimentată în general de 3 emoții principale: anxietate, frică și rușine.
Ce sunt aceste emoții?
Anxietatea - stare de tensiune nejustificată disproporționată față de potențialul pericol nedefinit, imaginar.
Frica - reacție fiziologică adaptativă față de un pericol real.
Rușinea – manifestată prin intimidare, sentiment de inferioritate, izolare și retragere.
Emoțiile sunt tot timpul cu noi, ele nu pleacă niciodată, ne ajută să ne protejăm, dar uneori apare o discrepanță între ceea ce ni se întâmplă și reacția intensă pe care o trăim.
Nu putem bloca apariția trăirilor cu conținut negativ și nu putem să nu ne gândim la lucrurile care ni se întâmplă, dar putem învăța să le privim diferit și printr-un efort susținut, să le diminuăm în intensitate, să dezvoltăm comportamente care să ne ajute, nu să ne împiedice.
Este adevărat că soluțiile nu vor fi rapide, deoarece emoțiile au fost construite pas cu pas, încet, în timp, iar comportamentele de răspuns la aceste emoții s-au sedimentat de-a lungul anilor. Important este să schimbăm perspectiva asupra trăirilor proprii, aceasta putând fi prima etapă către acceptarea de sine și trăirea mai mult în prezent decât în trecut sau viitor, să fim orientați mai mult în interior, către ceea ce noi putem să facem, decât către viața celorlalți. Toate acestea necesită timp și efort, dar cel mai mult este nevoie de comunitate. Psihoterapia este un bun ajutor în acest sens.

18/08/2022

Copiii de azi, părinții de maine.

Un cunoscut psihiatru suedez, specializat […]