27/04/2025
Anumite comportamente, adesea interpretate greșit de societate ca fiind lipsă de empatie, egoism sau rea-voință, sunt de fapt manifestări ale unor diferențe neurologice fundamentale, demonstrate științific. O persoană diagnosticată cu TSA care pare „centrată pe sine” nu este rău intenționată; creierul său, pur și simplu, prioritizează și procesează informația autoreferențială într-un mod diferit, implicând rețele neuronale extinse, așa cm arată și acest studiu.
🧠 Meta-analiză recentă despre procesarea sinelui în cazul persoanelor diagnosticate cu autism – ce ne spune neuroimagistica funcțională?
Astăzi avem la dispoziție o sursă științifică de excepție, care aduce lumină asupra modului în care persoanele diagnosticate cu TSA procesează informațiile despre sine. Este vorba despre o meta-analiză publicată recent, în aprilie 2025, în prestigioasa revistă Acta Psychologica (Elsevier), sub semnătura unei echipe internaționale de cercetători: Yue Yuan, Mingda Tao, Aibao Zhou, Xiangli Guan și Jiaomei Zhang.
Acest studiu – „Neural mechanisms of self-processing in autism: An ALE-based meta-analysis” – nu este doar o sinteză riguroasă a celor mai relevante studii fMRI din ultimii 20 de ani, ci și o dovadă a progresului pe care îl facem, pas cu pas, în înțelegerea autismului la nivel cerebral. Metodologia folosită (Activation Likelihood Estimation) este una dintre cele mai sigure și recunoscute la nivel internațional, ceea ce conferă robustețe și credibilitate rezultatelor.
🔬 Ce se întâmplă în creierul lor când procesează informații despre sine?
La copiii cu dezvoltare tipică, procesarea sinelui activează în principal girusul frontal inferior drept, o zonă esențială pentru diferențierea dintre sine și ceilalți, empatie și imitație. În schimb, la cei diagnosticați cu TSA, procesarea sinelui implică o rețea cerebrală mult mai extinsă: lobul limbic (emoții, motivație), lobul temporal (memorie, limbaj), hipocamp (memorie autobiografică), amigdala (procesarea emoțiilor) și porțiuni din lobul frontal stâng. Această activare extinsă sugerează că, în lipsa unor mecanisme eficiente de diferențiere între sine și celălalt, creierul caută soluții alternative, implicând structuri suplimentare pentru a procesa informațiile despre sine.
🩺 De ce contează aceste diferențe?
Activarea insuficientă a sistemului neuronilor oglindă în contextul autismului afectează capacitatea de a distinge între sine și ceilalți, ceea ce poate duce la dificultăți în relațiile sociale, empatie și imitare.
Implicarea suplimentară a structurilor limbice și a hipocampului arată că procesarea sinelui în cadrul TSA este într-o mai mare măsură dependentă de procesele interne, emoționale și de memorie, decât de integrarea eficientă a indiciilor sociale externe.
Această „supraconectare” internă poate explica de ce copiii cu TSA par adesea centrați pe propriile trăiri și au dificultăți în a răspunde la emoțiile sau intențiile celorlalți.
💡 Implicații pentru intervenție
Integrarea informațiilor despre mecanismele cerebrale nu este doar un exercițiu academic, ci o bază solidă pentru intervenții mai eficiente, adaptate la specificul fiecărui pacient. Descoperirile ne arată că este esențial să stimulăm nu doar comportamentele vizibile, ci și modul în care copilul procesează informațiile despre sine și ceilalți, să lucrăm pe recunoașterea și diferențierea dintre sine și celălalt, să integrăm indiciile sociale în terapie. Fiecare copil diagnosticat cu TSA are un profil neurocognitiv unic, iar strategiile de intervenție trebuie să țină cont de această diversitate.
Înțelegerea acestor particularități, pe care nu le putem și nici nu trebuie să le schimbăm medical în sensul „normalizării”, este fundamentală. Ne ajută pe noi, specialiștii, să oferim o îngrijire mai bine adaptată și plină de respect, iar pe părinți și comunitate, să cultive acceptarea și să combată stigmatizarea. Ne permite să vedem copilul în integralitatea sa sprijinindu-l acolo unde are nevoie, fără a încerca să-i alterăm modul unic de a funcționa cognitiv.
Deși activitatea mea ca medic psihiatru pediatric este centrată pe identificarea și managementul comorbidităților care pot influența negativ calitatea vieții copiilor cu autism, consider la fel de important să înțeleg și să respect diferențele neurobiologice care definesc această tulburare. Rolul meu este să intervin acolo unde sănătatea fizică sau psihică a copilului poate fi afectată de anumite condiții medicale, să tratez ceea ce este tratabil și să sprijin ceea ce este vulnerabil. Dar, în același timp, cred cu tărie că trebuie să recunoaștem și să acceptăm acele mecanisme care nu reprezintă o „problemă de rezolvat”, ci expresia unei diversități naturale a modului în care funcționează mintea umană. 🧠
Sursa informațiilor: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39938388/
Gânduri bune! 🌿
✍️Dr. Cotică George-Bogdan