21/08/2025
În atenția publicului împotriva credinței, științei și conștiinței impostorului Árpád Blénesi, în calitate de “potcovar” și “crescător de cai” declarat pe proprie răspundere și din alegere liberă, iapa din imagine este VIE, TRĂIEȘTE, este ÎNGRIJITĂ, IUBITĂ, NEFOLOSITĂ și INVESTITĂ cu toate valorile pozitive necesare unui proces complet de vindecare de jos în sus, de sus în jos, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, din față în spate și din spate în față, de la interior în exterior și de la exterior în interior:
Maya!
Proprietar: Silvia Nițescu.
Vârsta: 15 ani, iapă. Lipițană, Maestoso LI-9.
Anul nașterii: 2010.
S-a născut sănătoasă, cu o postură corectă și naturală a membrelor, corespunzătoare rasei și liniei sale.
La vârsta de 2 ani a ajuns la proprietara antecedentă, Kati Gerlei, iar de la 2 ani și jumătate, impostorul a început să îi „curețe” copitele la fiecare 6–8 săptămâni, timp de 7 ani, de cel puțin 42 de ori. În această perioadă a scurtat în mod constant copitele alungite și a subțiat pereții acestora, cu alte cuvinte, încercând să atenueze simptomele, nu să elimine cauza. Cauza era susținerea greutății corporale și aterizarea pe pensa copitelor, nu pe călcâie cm este normal.
Iapa nu a fost folosită niciodată!
La vârsta de 3 ani suferea deja de molete la jarete și la buleți membrelor posterioare. Copitele ei se spărgeau și se fisurau constant, și-au pierdut concavitatea și a dezvoltat laminită mecanică, ceea ce a dus la o aplatizare severă a copitelor și la afundarea tuturor celor patru falange distale, astfel încât nu era capabilă să se deplaseze pe teren pietros și tare.
Avea o postură patologică: sub el dinainte și sub el dinapoi. Din cauza acestei conformații patologice, postura corpului i s-a modificat, devenind cu spatele arcuit, numit "șale de crap". A fost nevoită să compenseze pentru echilibru și stabilitate cu mușchii spatelui, ceea ce a dus la fibroză musculară. Cu alte cuvinte, în locul șeii s-au format mai multe umflături mici vizibile cu ochiul liber. Mușchii abdomenului s-au alungit. Arăta ca o iapă gestantă în luna a opta.
Coama și coada i-au devenit rare și scurte și până la vârsta de 14 ani nu au mai crescut înapoi.
La vârsta de 4 ani a început să piardă masa musculară la membrele posterioare și la coapse, în contrast cu membrele anterioare, pieptul și gâtul, care au devenit excesiv de musculoase. Din cauza compensării continue, a căpătat un gât de cerb.
La buleții anteriori apăreau molete.
Cauza simptomelor descrise mai sus era lipsa călcâiele copitelor și alungirea excesivă a pensele copitelor, aplatizarea copitelor și, din acest motiv, încărcarea greutății pe pensele copitelor. Astfel, datorită „curățărilor” făcute în necunoștință de cauză la copite, își târa membrele posterioare după ea și se împiedica cu cele anterioare.
Aceste simptome arată că era obligată să se târască și nu să se împingă, contrar felului în care se mișcă și se deplasează caii în mod natural.
În vasele limfatice ale membrelor posterioare era stagnare circulatorie, astfel încât se umflau inițial după 24 de ore de stat în boxă, iar după câteva ore de mișcare circulația pornea din nou și umflăturile se retrăgeau. Mai târziu era suficient doar 12 ore de repaus pentru ca umflarea să reapară, și trebuia să se miște liber toată ziua pentru ca circulația să pornească. În final, umflăturile nici nu se mai retrăgeau și nu doar buleții, ci și gambele se umflau. Toate acestea din cauza funcționării deficitare a metabolismului, provocată de „curățatul” la copite de către impostor.
La întrebarea proprietarei, citez: „De ce se umflă picioarele cailor mei?”, răspunsul impostorului a fost următorul: „Pentru că stau pe beton.” Deși acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
La vârsta de 6 ani a avut loc prima încălecare, însă spatele ei nu a putut suporta greutatea unui adult. Reacția a fost clară: și-a deschis toate cele patru membre pentru a putea suporta surplusul de greutate care apăsa asupra ei. Cauza era contractura mușchilor spatelui, care la cea mai mică atingere provoca o durere intensă, iar astfel iapa își lăsa spatele în jos și era obligată să-și deschidă cele patru picioare în patru direcții pentru a-și păstra stabilitatea.
Impostorul a avut o predicție și o recomandare, citez:
- „Acestor cai nu le va crește niciodată călcâiul!”
- „Pentru ca măcar să poată fi scoși din grajd în țarc, ca să nu mai vorbim de utilizare, trebuie potcoviți!”
La vârsta de 9 ani am început reechilibrarea copitelor la intervale de timp de 1–3 săptămâni.
La vârsta de 11 ani, cu greutate pe spate, nu își mai deschidea picioarele în cele patru direcții.
La vârsta de 13 ani nu mai avea postură patologică: sub el dinainte și sub el dinapoi și membrele posterioare le ținea în unghiul corect, în poziția lor firească. Și-a recăpătat conformația uniformă și regulată a membrelor posterioare, astfel că nu mai era căzută în față și nu se mai împiedica. Se împingea cu putere și nu se mai târa.
A devenit capabilă să stea corect pe cele patru membre. Fibroza musculară de pe mușchii spatelui a dispărut complet. Nu mai are gât de cerb. Mușchii abdomenului au început să se întărească din nou. A început să-și transporte greutatea de sine în mod efectiv. Moletele s-au retras. Circulația în vasele limfatice s-a restabilit, astfel încât, chiar dacă stă o săptămână în boxă, membrele nu i se mai umflă.
Copitele ei au devenit din ce în ce mai puternice, nu se mai fisurează, sunt mai concave și se poate deplasa pe teren pietros la fel de bine ca pe nisip sau pe sol uscat, tare și lutos.
