Corina Oancea

Hem
Sverige
Gothenburg
Corina Oancea

Scriitoare. Artistă multidisciplinară. Terapeut integrativ.

23/03/2026

De multe ori, când ne privim copiii, credem că îi creștem doar pe ei. Dar, într-o zi, în mijlocul unei reacții disproporționate, într-un moment de nerăbdare sau într-o stare de copleșire care pare să vină de nicăieri, realizăm adevărul: în camera aceea suntem, de fapt, trei. Este copilul din fața noastră, este adultul care încercăm să fim și este copilul care am fost noi, cel care încă mai caută răspunsurile pe care nu le-a primit niciodată.

Am observat în propria mea experiență de mamă cm maternitatea devine oglinda cea mai fidelă a mecanismelor noastre de supraviețuire. Gabor Maté spunea că personalitatea noastră nu este altceva decât un cumul de strategii de adaptare; am devenit cine suntem pentru că a trebuit să supraviețuim mediului în care am crescut. Un copil va alege întotdeauna atașamentul (supraviețuirea) în detrimentul autenticității. De aici apare marea provocare: când copilul tău face ceva, nu reacționezi doar ca adultul de azi, ci și ca acel copil mic care a trăit ceva asemănător.

Uneori răspunsul vine automat: învățat, repetat, moștenit. Nu pentru că este cel mai bun, ci pentru că este singurul cunoscut. De multe ori te frapează: "Cum de am început să vorbesc exact ca mama sau ca tata?"

Aici stă, poate, cea mai mare responsabilitate și, totodată, cea mai mare oportunitate. Așa cm spune și A.H. Almaas, un copil învață să se regleze doar dacă adultul din fața lui este capabil de autoreglare. Dacă noi nu putem rămâne prezenți și calmi, cm ar putea ei să învețe asta? Oportunitatea apare odată cu primul pas: conștientizarea acelei voci și alegerea unei pauze. O pauză de introspecție: ce aveam eu nevoie ca copil atunci când a apărut acest răspuns pe care l-am oferit acum automat? Ce mi-ar fi făcut bine atunci? Ce m-ar fi făcut să mă simt văzut, ascultat, înțeles?

Abia când găsim acest răspuns putem face un "dublu parenting". Prima dată către copilul interior care avea nevoie de altceva, și a doua oară către copilul exterior, care are propriile nevoi și care, cel mai probabil, caută înțelegere, nu directive. Uneori cele două roluri se contopesc atât de strâns, încât e greu să mai facem diferența între teama noastră veche și nevoia prezentă a celui mic.

Vestea care aduce eliberare este că aceste reacții involuntare nu sunt defecte de caracter sau sentințe. Ele sunt ecouri ale trecutului stocate în sistemul nervos și tiparele cognitive. Prin practici somatice și prezență conștientă, putem învăța să simțim când o parte din noi vrea să preia controlul. Putem alege să nu mai perpetuăm vechiul răspuns, ci să ajustăm percepția și compasiunea. Putem alege să fim noi brațele care ne cuprind și pe noi, și pe copiii noștri, cu o compasiune care vindecă și printr-un simplu pas, uneori o banală îmbrățișare.

Ca și copil, am simțit acut lipsa atingerilor pline de iubire, a îmbrățișărilor și a cuvintelor care să mă îmbrace în încredere, nu să mă dezbrace de orice urmă de autenticitate. Am fost un copil care avea nevoie de multe și nu a avut de unde să le primească. Când am devenit mamă, nu am știut de unde sau cm să ofer. Știam ce nu voiam să dau, dar nu știam cm să ofer ceea ce eu nu primisem. Am învățat, uneori mai repede, alteori mai greu sau poticnit, cm să îi ofer copilului meu interior ce avea nevoie pentru a putea oferi și copiilor mei de lângă mine. Am învățat să ascult și să conțin, care pare simplu dar de cele mai multe ori este cel mai greu pas.

Este o muncă fluidă, dar orice mic pas este un pas înainte. Nu este un proces ușor și nici unul care se termină peste noapte. Este o renaștere continuă, un drum de la supraviețuire la trăire autentică, pe care îl parcurgem cu blândețe față de propriile limitări.

Am început să studiez și să integrez această abordare a copilului interior, metoda Compassionate Inquiry în sesiunile cu clienții mei, iar schimbările sunt uimitoare.

Scrie-mi dacă vrei să povestim despre acest subiect sau dacă simți să lucrăm împreună într-o sesiune online pentru a deschide, cu blândețe, legătura către copilul tău interior. Variantele de a lucra împreună le găsești pe site-ul meu, ai link-ul în primul comentariu.

P.S. Poza este generată cu AI, eu cu mine în brațe, la mai mult de 35 de ani distanță și totuși în prezent în atâtea forme.

20/03/2026

Văd des în sesiunile mele online oameni care știu exact de ce sunt stresați. Sunt informați, unii au început lucrul terapeutic și totuși... noaptea nu dorm sau se trezesc obosiți. Unii simt acea presiune constantă în piept care nu îi lasă să se bucure de prezent sau o greutate care le apasă pe umeri.

De ce? Pentru că povestea minții este doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate, cea mai puternică și, adesea, cea mai neglijată, este povestea corpului.

În anii mei de formare și în practica personală, am conștientizat că stresul cronic sau traumele (cu „T” mare sau „t” mic) nu se estompează doar prin conversație. Ele se sedimentează în fibrele noastre, în tensiuni musculare pe care nu le mai conștientizăm și pe care le simțim doar ca pe o „încărcătură”.

Pentru mine personal, în procesul meu, metoda TRE® (Tension & Trauma Releasing Exercises) a funcționat atât de bine în îmbunătățirea acestui aspect, încât am decis să mă certific în ea.

Nu este sport, nu este o formă de yoga clasică. Și, foarte important: nu te pune să retrăiești momente grele.

Prin TRE®, ghidăm corpul să acceseze un mecanism reflex, natural, pe care l-am uitat: un tremur neurogen, blând, care ajută sistemul nervos să elibereze mecanismele de apărare. Acea adrenalină și acel cortizol care te țin într-o stare continuă de „luptă sau fugi”, în tensiune sau insomnii, pot fi în sfârșit descărcate.

În sesiunile online, vei învăța cm să activezi și să asculți acest tremur în siguranță, pentru a trece:

• De la a purta greutăți invizibile în corp, la o stare de lejeritate autentică și eliberare.
• De la deconectarea de propriul corp, la a-l simți ca pe o casă sigură căreia îi poți da o voce.
• De la reacție automată, la răspuns conștient și înțelegerea mecanismelor corporale.

Dacă ești gata să cobori din minte în corp și să explorezi această cale somatică, sunt aici să te ghidez cu răbdare și compasiune.

✨ Locurile pentru sesiuni individuale online sunt deschise. Programează o sesiune direct pe site-ul meu (link în primul comentariu) sau trimite-mi un mesaj privat pentru a discuta despre cm te poate ajuta TRE® în procesul tău.

16/03/2026

Există o frică profundă în oameni atunci când vine vorba de vulnerabilitate.
Trăim într-o lume în care am învățat să ne protejăm, să ne punem armuri, să arătăm doar părțile lustruite ale vieții noastre. Vulnerabilitatea pare, pentru mulți, ceva periculos, ceva ce trebuie ascuns.

Și totuși, așa cm spune și Brené Brown, vulnerabilitatea nu este slăbiciune, este curaj. Curajul de a lăsa să se vadă și părțile fragile, nesigure, imperfecte. Poate pentru că, pe undeva, am crescut cu ideea că partea aceea autentică și vulnerabilă din noi nu prea are un loc sigur în această lume. Iar asta poate fi foarte greu de dus pentru un copil, pentru un adolescent, pentru un adult în devenire.

În cazul meu, a fost nevoie de multă determinare, multă muncă interioară și ani de lucru terapeutic până să ajung la această schimbare de percepție, că vulnerabilitatea nu este slăbiciune, este curaj și prin ea am reușit să îmi descopăr autenticitatea.
În spatele unei cărți nu există doar o poveste, există un om care a avut curajul să fie vulnerabil iar Phoenix este, în esență, despre asta, despre curajul de a te ridica mereu după căderi și de a continua să lucrezi cu tine până ajungi mai aproape de autenticitatea ta.

Pe 1 aprilie voi merge la Stockholm pentru lansarea cărții și gândul care îmi revine mereu este că dacă ar fi un singur lucru pe care mi-aș dori ca oamenii să îl ia cu ei din fiecare întâlnire și din fiecare lansare a acestei cărți, ar fi că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, este o formă de curaj emoțional, iar uneori este chiar începutul libertății de a fi autentic.

10/03/2026

Cu multă bucurie vă anunț că Phoenix ajunge și la Stockholm.

Pe 1 aprilie, la ora 18:00, ne întâlnim la Institutul Cultural Român din Stockholm pentru lansarea cărții Phoenix, într-o conversație despre scris, identitate și puterea de a renaște după propriile căderi.

Discuția va fi moderată de Arina Stoenescu, editor la Pionier Press, designer și traducător.

Evenimentul este realizat în colaborare cu Institutul Cultural Român din Stockholm și Asociația Românească Unirea.

😄Și nu, nu este o glumă de 1 aprilie, chiar ne vedem la Stockholm.😄

Vă aștept cu drag!
📍 Skeppsbron 20, Stockholm
📅 1 aprilie, ora 18:00

08/03/2026

Astăzi, de 8 Martie, mă gândesc cât de special este să fim femei, cu toate poveștile, rănile, curajul și renașterile pe care le purtăm în noi.

Pentru mine, Phoenix s-a născut exact din acest adevăr: că uneori viața ne arde, ne frânge, ne pierde pentru o vreme… dar din acea cenușă se naște o versiune mai conștientă, mai puternică și mai autentică a noastră.

Aseară am trăit unul dintre acele momente care îți reamintesc cât de multă forță există în comunitate, și ca femeile se vindeca intre femei. Aproape 50 de românce, adunate într-o țară străină devenită acasă, cântând melodii românești, râzând, povestind, recunoscându-ne una în cealaltă. Pentru câteva ore, distanțele dintre țări, anii plecați de acasă, dorurile și oboselile s-au topit. Am rămas doar noi, femei care au plecat, au căutat, au construit, au crescut, au visat din nou, si m-am gândit că fiecare dintre noi poartă în ea propria poveste de Phoenix.

La mulți ani, femeilor.
La mulți ani nouă, celor care continuăm să ne ridicăm, iar și iar, din propria cenușă.

Ce bucurie că ne-am găsit, departe de casă, în acest nou acasă, cu ajutorul lui Ema, o minunăție de femeie🤍

Adress

Gothenburg

Webbplats

http://antrenordeperformanta.ro/, http://coririna.com/

Aviseringar

Var den första att veta och låt oss skicka ett mail när Corina Oancea postar nyheter och kampanjer. Din e-postadress kommer inte att användas för något annat ändamål, och du kan när som helst avbryta prenumerationen.

Kontakta Praktiken

Skicka ett meddelande till Corina Oancea:

Genvägar

Vill du placera din praktik längst upp i Klinik-listan i Gothenburg?

Dela

Typ

Terapeut

When I create, I am true...

I have been drawing since I was a child, but I really started painting a few years ago. I guess that life had to teach me some lessons before I could start painting. I had to live, feel and breathe different experiences that colored my soul so that I could paint from it. My first exhibition was in March 2016 and started with a huge success.

Though I didn’t explore art while studying Law at the University, my ambition and love for canvases and brushes guided me to learn all that I could about it. I’m always learning and creating, and I guess that is why I love painting so much. I am a self -taught artist and that makes me so proud about my untamed creativity.

Each painting is a story that meant something to me, a space in time when some emotions and feelings were so intense that I had to let them out using my colors. My life was never boring and it still isn’t, so I guess I will never be out of stories to tell with my brushes. I want to paint the real stories we all have, the real emotions, not perfect images of perfect lives. I never had that and never will, as for me, my life is perfect in all its imperfections. When I feel my contradiction I can create. When I create, there I am true. If you really want to know me, stare closely at my paintings, and who knows? maybe you will find yourself too, hidden between the colors.