Braveheart Psychospiritual Therapy & Coaching

26/10/2025

11/10/2025

J. Mike Fields

11/10/2025

10/10/2025

Preciosa Estepona

10/10/2025

In life, the loudest battles are often within us—the constant urge to react, to chase, to explain, to force, or to seek validation. But there is a higher path, one that the Buddha often taught: the path of detachment.

Detachment doesn’t mean indifference. It means freedom. Freedom from the chains of expectation, desire, and attachment that lead to suffering.

Stop reacting to every provocation.
Stop chasing what is not meant for you.
Stop begging for attention, love, or approval.
Stop explaining yourself to those who refuse to understand.
Stop forcing situations that resist their natural flow.

When you let go, a strange and beautiful thing happens: peace arises. You begin to live for yourself, not for others’ opinions or fleeting desires. You reclaim your energy, your mind, your happiness.

As the Buddha said, “You only lose what you cling to.” True power is not in control, it is in letting go. True strength is found not in attachment, but in freedom from it.

Live lightly. Move peacefully. Love freely. And watch how life unfolds when you no longer cling, but simply be.

26/09/2025

In ❤️with Spain and its motherly nurturing

07/08/2025

And know us

07/08/2025

The miracle of life, the ultimate blessing

PARENTHOOD IS A SPIRITUAL PATH

If life blesses you with the gift of parenthood, if the Universe places one of these tiny humans in your arms and in your care, something inside you will never, ever be the same again.

Parenthood humbles you. It shakes you to your core in the most wondrous way. It pries open the chambers of your heart you didn’t know were sealed. It awakens you to the terrifying, awe-filled, and heartbreakingly beautiful depths of love.

It is a spiritual path like no other.

Your child will reflect every part of you you’ve tried to outrun. Every old wound, every buried grief, every flash of untended rage, every unfinished chapter will rise like mist from the deep. In their gaze, you may see your own innocence - and perhaps, for the first time, the places where you’ve been hiding from life.

A child is not someone you simply “raise.” They also become your mirror, your teacher, your quiet guru. They awaken the unhealed parts of you - not to punish you, but to invite you home.

You will learn to face your deepest fears. The addictions you’ve managed to deny and avoid seeing until now. The ways you’ve abandoned your own responsibility.

You’ll learn to stand in profound presence, because they call you there, moment by moment, every single day. There is no escape.

And in this crucible of love you will discover a joy that no book, no teaching, no spiritual retreat could ever offer. A joy born of being utterly, utterly here - for them, for yourself, for life.

Some days you’ll laugh until your ribs ache. Some days you’ll cry without knowing why - perhaps with gratitude, perhaps with the sudden, aching realization that childhood is fleeting and impossibly precious and death infuses life and makes it miraculous.

Some days you’ll grieve all that was missing from your own early years.

But in giving to them, and in letting them give to you, you may find you are finally giving to yourself.

If you are blessed to walk this path of parenthood, surrender to it fully.

Please. Love your children. Wildly. Hold them fiercely yet gently. Meet their needs with all the presence you can muster each day.

Make them feel so safe, so deeply loved and safe, that courage blossoms in them like those miraculous buds in spring.

And as you guide your children into and through this world,
you may come to see -

they have been guiding you all along,

even before you were born.

- Jeff Foster

02/08/2025

30/06/2025

Untul de casă din zona Brașovului: Zona Brașovului este renumită pentru produsele lactate tradiționale. Untul de casă din această regiune este făcut după rețete transmise din generație în generație. În satele din jurul Brașovului, mai ales în zona Bran-Moeciu, femeile încă bat untul manual în putinei, iar gustul este incomparabil. Untul conține vitamina A naturală și are o aromă distinctă datorită ierburilor de munte din pășunile unde pasc vacile.

În inima Transilvaniei, unde munții veghează peste sate cu nume străvechi și case din piatră și lemn, tradițiile culinare au rămas neatinse de graba modernității. Zona Brașovului, cuprinzând localități pitorești precum Bran, Moeciu, Șirnea sau Fundata, este recunoscută nu doar pentru peisajele sale spectaculoase, ci și pentru produsele lactate de o calitate rar întâlnită. Printre acestea, untul de casă ocupă un loc de cinste – un aliment care nu este doar hrană, ci și mărturie a răbdării, muncii și priceperii femeilor din această zonă.

Procesul de obținere a untului de casă începe încă din zorii zilei, când laptele proaspăt muls de la vacile crescute pe pășuni înalte este lăsat să se odihnească, pentru a separa smântâna. Aceasta este apoi adunată cu grijă și bătută manual într-un vas de lemn numit putinei. Loviturile ritmice, deseori însoțite de cântece vechi sau povești rostite în șoaptă, transformă smântâna într-o pastă galben-aurie, densă și parfumată – untul adevărat, cu textură onctuoasă și gust curat. Fiecare familie are propriul său ritm și metode moștenite, transmise cu grijă de la mamă la fiică.

Ceea ce diferențiază untul din această regiune față de orice alt produs industrial este puritatea ingredientelor și influența directă a mediului natural. Vacile sunt hrănite cu iarbă crescută pe pășuni alpine, bogate în flori și plante aromatice, fapt care conferă laptelui și implicit untului o savoare inconfundabilă. Aici nu se folosesc aditivi sau conservanți – doar lapte, timp și pricepere. Gustul final are o notă ușor dulceagă, cu parfum discret de pajiște de munte, iar consistența este atât de fină încât se topește imediat pe pâinea caldă scoasă din cuptor.

Pentru localnici, untul nu este doar un ingredient, ci o parte integrantă din identitatea locului. Se servește la micul dejun, alături de brânză de burduf, gem de afine sau zacuscă, dar este și nelipsit în pregătirea aluaturilor pentru sărbători. În unele sate, există încă obiceiul ca femeile să ducă unt proaspăt la biserică, în coșuri frumos împodobite, ca dar simbolic pentru belșug și mulțumire. Copiii învață de mici să recunoască „untul bun” după culoare, miros și cm „scârțâie” ușor când este întins pe pâine.

Deși în marile magazine rafturile sunt pline cu produse etichetate drept „unt”, gustul celui obținut în satele din zona Brașovului este imposibil de reprodus industrial. Este un gust care vine din curăție, din aerul de munte, din mișcarea liberă a animalelor, din apa limpede cu care sunt adăpate și din mâinile harnice care respectă ritualurile simple ale facerii untului. Este, în același timp, o amintire vie a copilăriei pentru cei care au crescut la țară și o revelație pentru cei care îl descoperă pentru prima dată.

Untul de casă din Bran sau Moeciu nu se vinde cu etichete strălucitoare sau ambalaje sofisticate. El se dă din mână în mână, de la vecini, de la rude sau de la târgurile locale, în hârtie cerată ori borcane de lut. Fiecare porție este o bucată dintr-o lume în care lucrurile se fac cu grijă și respect pentru natură. Iar cei care au norocul să guste din acest unt înțeleg că adevărata bogăție nu stă în cantitate sau reclamă, ci în simplitatea autentică a lucrurilor făcute cu suflet.

30/06/2025

În Anglia, Todmorden este primul oraș "Incredible Edible" unde legumele și fructele sunt plantate în toate spațiile publice - morcovi în parcuri, mere în stații de autobuz, salată pe trotuar, iar locuitorii pot culege gratuit orice găsesc.

În nordul Angliei, ascuns între dealurile mlăștinoase ale West Yorkshire-ului, se află un orășel pitoresc care a devenit un model de solidaritate, sustenabilitate și reinventare comunitară: Todmorden. Cu o populație de aproximativ 15.000 de locuitori, acest loc aparent modest a ajuns să fie cunoscut în toată lumea datorită unei inițiative simple, dar revoluționare: transformarea întregului oraș într-o grădină comestibilă.

Totul a început în anul 2008, când două femei – Pam Warhurst, fost consilier local, și Mary Clear, activistă comunitară – și-au pus o întrebare aparent banală, dar profundă: Ce-ar fi dacă mâncarea ar crește peste tot, iar toți am putea culege din ea, oricând, fără să cerem voie? Răspunsul lor a fost lansarea mișcării Incredible Edible („Incredibil de comestibil”), care a schimbat fața orașului în doar câțiva ani.

🌿 Morcovi în parcuri, salată pe trotuare, meri în stații de autobuz
În Todmorden, spațiile verzi nefolosite – ronduri, trotuare, grădini ale primăriei, colțuri de parcări, marginile aleilor și chiar curțile comisariatului de poliție – au fost transformate în mici grădini urbane. Astăzi, dacă te plimbi prin oraș, vei vedea:
• morcovi crescuți printre panseluțe în grădinile publice
• meri plantați în apropierea stațiilor de autobuz, ale căror fructe pot fi culese de oricine
• rânduri de salată, varză și mentă crescute lângă trotuare și clădiri publice
• ierburi aromatice în fața spitalului sau pe ferestrele bibliotecii

Iar cel mai frumos aspect: totul este gratuit. Oricine, fie localnic sau turist, poate rupe o frunză de busuioc, culege zmeură sau lua un morcov direct din pământ – fără să plătească, fără să întrebe, fără rușine.

🥕 O lecție de încredere și comunitate
La baza acestei inițiative nu stă doar dorința de a avea alimente proaspete la îndemână, ci un mesaj profund de reconstruire a încrederii între oameni. „Dacă putem împărți mâncarea, putem împărți orice,” spune Pam Warhurst. Într-o societate urbană tot mai individualistă, Todmorden a arătat că mâncarea poate deveni limbajul prin care vecinii se reconectează, învață unii de la alții și colaborează pentru binele comun.

Mișcarea Incredible Edible a inclus și programe educaționale în școli, unde copiii învață să planteze, să gătească și să înțeleagă sezonabilitatea legumelor. Fermierii locali au fost susținuți să vândă produse organice în piețe săptămânale, iar restaurantele au început să gătească cu ingrediente din grădinile publice.

🌍 Un model pentru întreaga lume
Ceea ce a început ca o simplă idee într-un orășel englez a devenit între timp o mișcare globală, replicată în peste 100 de orașe din întreaga lume, inclusiv în Franța, Canada, Columbia, Noua Zeelandă sau Coreea de Sud.

Todmorden a devenit simbolul unui alt mod de a trăi urban – mai conectat cu natura, cu vecinii și cu nevoile reale ale oamenilor. A demonstrat că agricultura urbană nu este o utopie, ci o soluție practică, frumoasă și sustenabilă, care începe cu o săpăligă, o sămânță și un dram de curaj civic.

Într-o lume în care prețurile alimentelor cresc, iar încrederea în sistemele comerciale scade, Todmorden ne oferă o alternativă blândă și plină de speranță: un oraș în care hrana nu e doar un produs, ci un dar.