Dr. Adrian Copcea. Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice

07/04/2026

Tratamentul obezității folosind (şi) medicamente trebuie să fie un act responsabil.
• Acest mesaj este transmis în colaborare cu Novo Nordisk.
https://www.adevaruldespregreutateata.ro/

03/04/2026

Lo studio ha valutato l'efficacia di Ivonesimab, un nuovo anticorpo bispecifico, nel trattamento del tumore del polmone non a piccole cellule (NSCLC). Rispet...

31/03/2026

Am răspuns cu mare plăcere invitației domnului profesor la podcast, sunt publice respectul şi simpatia mea față de omul de ştiință dar şi omul -pur şi simplu- Dan Vodnar. E un podcast foarte bun, vi-l recomand cu maximă încredere, am urmărit şi eu câteva episoade. Cred că e singurul podcast din România găzduit de un profesor universitar, academician, un foarte apreciat om de ştiință care are şi o activitate remarcabilă în domeniul popularizării nutriției.

31/03/2026

O expunere de caz foarte interesanta, in sindromul de suprapopulare bacteriana a intestinului subtire (SIBO).

SIBO high gas

Aveti aici o dovada ca tratamentul cu Normix functioneaza insa o cura nu este suficienta la un pacient cu SIBO high gas.
D**a cm observati, la prima testare, cea din stanga, pacientul a avut o crestere a hidrogenului la 80 minute de 141 ppm. Este vorba despre un test la lactuloza, iar o valoare atat de inalta este specifica pentru SIBO high gas. Studiile au aratat ca in aceste situatii curele de rifaximina trebuie sa fie de 21 zile, nu 14, iar de cele mai multe ori trebuiesc repetate pentru a obtine negativarea testarii. Daca optam pentru antimicrobiene naturiste vom mari perioada de tratament la 8 saptamani si vom alterna berberine cu neem si oregano la doua saptamani.
Am recomandat Normix 3 saptamani si N-acetilcisteina ca sa maximizez efectele antibioticului si patrunderea in stratul de mucus si am retestat in prima saptamana d**a tratament sa vad ce am obtinut. Ma asteptam la o reducere cu cel putin 30 ppm a hidrogenului (asa arata studiile), insa pacientul a raspuns mai bine decat am crezut. La 90 minute am o diferenta de 35 ppm, deci o scadere la un sfert fata de prima testare. Cel mai probabil voi mai recomanda o runda scurta de Normix.
Nu stiu daca ati observat dar testul este setat sa masoare hidrogenul din 20 in 20 minute. Pentru cei care la 80 minute nu depasesc cut-off-ul de 20 ppm, mai luam o proba la 90 minute. Asa am decis ca e mai bine sa lucram pentru a clarifica situatiile in care la 80 minute nu s-a atins tinta si la 100 minute e mult peste.

Saptamana trecuta a venit la control si pacienta high-gas despre care vorbeam intr-o postare anterioara care acum se simte bine, mananca destul de variat si inca mai reintroduce. Din experienta va spun ca la SIBO rezultatele sunt cele mai satisfacatoare daca pacientii vin de la inceput si nu orbecaie prin tratamente si diete variate.
Din pacate, cei mai multi ajung la medic d**a ce se impotmoleste chat-gpt. L-am testat astazi si l-am intrebat de cate zile este nevoie de tratament cu rifaximina la un astfel de pacient si a raspuns gresit, 10-14 zile.

30/03/2026

MERSUL PE SUPRAFEŢE NEREGULATE: FACTOR DE LONGEVITATE?

Ca să nu las un aer trist prin faptul că nu mai preiau pacienţi noi…să las aici ce las de obicei. Un mini-articol…De data asta unul foarte simplu.

Am auzit şi eu în altă parte ideea, dar o asimilez perfect. V-aţi gândit vreodată că de obicei mergem pe suprafeţe perfecte? Ba eu chiar sunt pasionat de adidaşii superconfortabili, probabil cei ce mă văd observă încălţămintea mea sport, inclusiv la cabinet îmi schimb încălţămintea de exterior cu adidaşi de alergat, care au şi aerisire şi acea talpă care mă şi face să îmi vină să mă ridic de multe ori de pe scaun (ceea ce recomand tuturor ce au joburi pe scaun!). Dar asta era o paranteză. Deci...ne cam deplasăm pe suprafeţe perfect plane. La serviciu, cel puţin. Iar asta pare a fi rău. De ce? Că nu ne menţinem active sistemele noastre de echilibru. Şi trotuarele pe care mergem sunt plane, de obicei.

Care ar fi opusul? Grădinăritul, urcatul de munţi. Pare a exista o corelaţie, la care nu m-am gândit de curând, între faptul de a merge pe suprafeţe neregulate şi o mai bună adaptare, in specital pentru vârstele mari. Adică o menţinere a sistemelor de ECHILIBRU. Ceea ce poate diminua riscurile la cădere (asta dincolo de a şi preveni căderile). Parcă a fost un sezon în care mi-au căzut foarte mulţi pacienţi, adeseori cu consecinţe grave. Ba la o bordură, ba cine ştie pe unde.

Energia consumată de activităţile fizice care nu sunt sport are şi o denumire: NEAT. Non-Exercise Activity Thermogenesis. Activităţile fizice propriu-zise...nu neapărat. Dar aici intră gospodăritul, grădinăritul. Multe activităţi casnice presupun ridicări, duceri de colo-colo de obiecte etc. Acestea sunt activităţi care nu sunt sport, nu sunt sală, dar nu sunt nici pe departe zero. Ele chiar se regăsesc mult în rutinele persoanelor foarte longevive. Şi care, dar nu am studiat foarte în detaliu asta, e chiar posibil să aibă multe activităţi pe teren neregulat, denivelat.

Dincolo de asta, încă s-au mai descoperit tot felul de beneficii ale activităţilor în natură. Inclusiv bacterii benefice în pământ (am scris acum câţiva ani de ele), inclusiv proximitatea vegetalelor, asta dincolo de oxigen şi activitate fizică. Nu degeaba multe populaţii longevive trăiesc mult mai în natură decât noi, cei de la oraşe.

Las spre concluzie o temă de gândire ulterioară şi pentru mine: mersul pe suprafeţe neregulate. Pare că e ceva cu bază ştiinţifică. Tot mai interesante devin aceste informaţii legate de longevitate şi de stil de viaţă, multe adseori subestimate sau „sufocate” de alte idei precum „sală”, „sport”, care nu neapărat au multe argumente suplimentare decât cel de a fi activ fizic. Desigur, cât timp suntem sedentari 23+ ore pe zi, da, probabil că cea mai bună metodă e să inserăm o repriză de mişcare, dar, altfel, eu cred că fiinţa umană e proiectată să se mişte mult mai mult decât o facem. Şi că de aici provin extrem de multe probleme ale civilizaţiei moderne. Pur şi simplu homo sapiens nu trebuie să fie o specie care hibernează mereu.

Poate voi extrapola mai academic într-un articol de Substack, dar ideea de bază e cea de aici.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

30/03/2026

CU SCUZELE DE RIGOARE, S-AU INCHIS INDEFINIT PROGRAMARILE LA MINE PENTRU PACIENTI NOI

Trebuie să reiau acest anunţ, pentru că primesc din când în când mesaje în mesagerie cm că s-au refuzat pacienţi şi care e explicaţia. E una foarte simplă: nu mai preiau pacienţi noi decât la 2 tipuri de servicii, la care e posibil, de asemenea, ca programul să fie plin, deci să se refuze: 1) Pachetul multidisciplinar de nutriţie şi 2) Pachetele duo destinate tratamentului farmacologic pentru obezitate. Ambele sunt pe privat şi cu locuri limitate. Pe CAS nu mai preiau NICIUN pacient, întrucât cabinetul deja e mult mai aglomerat decât îmi permit. Pentru cei ce nu ştiu, activitatea prin CAS înseamnă pacienţi cronici care vin la controalele periodice şi care, suplimetar, sunt ajutaţi de fiecare dată când au nevoie pentru o diversitate de situaţii. Odată ce un cabinet are foarte mulţi pacienţi, el nu se poate extinde la nesfârşit, adică dacă mereu sunt solicitări, un medic nu poate lucra de la 8 ore la 12, de la 12 la 16 şi apoi tot aşa spre 60 de ore pe zi, ci programul de lucru are atâtea ore câte are şi nici nu putem consulta nici 10 pacienţi pe oră. E vorba de o limită de capacitate care, în cazul meu, e atinsă şi depăşită.

Drept compensaţie, colectivul nostru s-a extins mereu de-a lungul timpului la serviciile la care e depăşită capacitatea noastră şi, în curând, urmează încă o extindere, va veni şi al 4-lea medic diabetolog prin CAS, ceea ce pentru diabet extinde colectivul la 5 medici, 4 prin CAS şi unul în privat, iar pe nutriţie sunt deja 4 specialişti care pot fi contactaţi. Deci dacă la un colectiv de 9 medici cineva nu doreşte, pentru că doreşte neapărat la mine, nu se cheamă că a fost refuzat, ci că nu au fost locuri la mine, dar au fost la alţi specialişti, pe care respectiva persoană nu i-a dorit. Eu repet ce am spus de foarte multe ori: colegele mele de pe diabet sunt cel puţin la fel de bune ca mine şi mult mai amabile, iar colegele de pe nutriţie la fel, la fel de bune şi au resursă de timp mult mai bună decât mine.

Mai mult decât să le recomand cu maximă încredere, nu am ce face. Orarul meu este plin şi chiar nu pot anula pacienţi vechi spre a face loc pacienţilor noi, e efectiv o problemă extrem de simplă de capacitate a cabinetului, nu de rea voinţă, tocmai că o clinică ce doar pe diabet-nutriţie are 9 specialişti şi încă foarte mulţi specialişţi pe foarte multe ramuri s-a străduit să acopere cât de bine s-au putut solicitările. Dar da, există această limită de capacitate care e extrem de uşor de înţeles.

Vă mulţumesc pentru înţelegere. Colegele de la recepţie îşi fac exact datoria pentru care sunt angajate, dacă la mine sunt oprite consultaţiile, e o situaţie neutră la care nu au ce face în plus faţă de ce au în fişa postului. Le mulţumesc şi lor pentru răbdare şi înţelegere. Această pagină nu e una de reclamă ca să atrag pacienţi, nu am la ce să-i atrag, şi niciuna din activităţile mele publice nu e pentru reclamă, tocmai pentru că nu am capacitatea de a mai prelua pacienţi. Sunt n situaţii în România în care un medic diabetolog nu mai are capacitatea de a prelua pacienţi suplimentari, toate clinicile aflate în această situaţie au făcut efortul de a se extinde cu colectivul încât să nu refuze pacienţi. E exact ce facem şi noi şi am făcut în permanenţă. Aştept cu nerăbdare să vină şi colega mea nouă, asta ne va readuce capacitatea de a prelua pacienţi mulţi şi în termen foarte scurt. Dar faptul că cineva doreşte neapărat la mine...e mai degrabă o problemă de opţiuni personale, nu este o politică a clinicii. Iar, din păcate, nu există niciun fel de orare suplimentare atunci când apar mai multe solicitări, pentru că nu am unde să plasez acele ore, orele mele din afara serviciuluiu...nu sunt pentru serviciu. Cred că oricine poate lua astfel de decizii personale exact cm am luat şi eu, în final e vorba de o decizie personală de a nu aloca tot orarul activ serviciului. Am şi eu o viaţă personală care îşi merită locul ei în orar.

Toate cele bune tuturor! Revin cu articolele şi postările obişnuite, care, repet, nu au şi nu au avut niciodată rol de reclamă pentru atragerea pacienţilor la cabinet.

Dr. A. Copcea

28/03/2026

Am fost onorat să susțin astăzi o prezentare în frumoasa cetate a Oradei, în cadrul unui eveniment medical destinat specialiştilor, a fost o întâlnire interdisciplinară de un nivel foarte bun, ce a adus din nou alături diabetologia şi cardiologia, două domenii cu suprapuneri multiple, atât pe linii cauzale cât şi terapeutice.

Mulțumesc organizatorilor pentru invitație şi felicit lectorii de azi, e întotdeauna o plăcere să audiez prezentări susținute de Dr. Claudiu Stoicescu (cardiologie, Bucureşti), prof dr. Bogdan Timar (diabetologie, Timişoara), prof Dr. Teodora Benedek (cardiologie, Tg Mureş) şi toți ceilalți.

Prevenția cardiovasculară pe linie de ateroscleroză are baze ştiințifice solide şi instrumente farmacologice tot mai moderne în beneficiul pacienților noştri.

26/03/2026

DIABET: REMISII, TRATAMENTE MINUNE, VINDECATORI. UN REZUMAT AL DIETELOR CARE SE VAND CU ACESTE PROMISIUNI

Pentru cititorii acestei pagini, dacă cineva e curios ce anume vând, de fapt, diverşii indivizi care promit remisie, vindecare etc., în esenţă totul se poate sistematiza aşa :

1) DIETELE LOW-CARB

Dietele low-carb de fapt maschează efectele carbohidraţilor pentru că…neavând carbohidraţi în alimentaţie sau având puţini, corpul…nu-şi va arăta defectul. Cum diabetul, de orice tip, e de fapt o defecţiune de prelucrare a carbohidraţilor…când nu dai carbohidraţi nu vezi defecţiunea. Acest tip de diete nu acţionează nicicum la vreo rădăcină, ci pur şi simplu «ascunde gunoiul sub covor ». In esenţă când tai carbohidraţii la cote mici, adică pâinea, orezul, cartofii, pastele, leguminoasele, fructele şi dulciurile…e posibil că ai tăiat unele surse care nu-ţi erau bune, de exemplu patiserii, şi ai făcut ceva bun, dar, pe de altă parte, dacă ai tăiat carbohidraţi buni, precum fructele, mazărea boabe, pâinea integrală etc., nu e neapărat o realizare, ci e o metodă un pic mai artificială de a masca « intoleranţa la carbohidraţi », ca să simplific aşa.

Medical vorbind, sunt acceptate şi dietele low-carb sau mai spre low-carb, dar cu diverse precauţii. Diete low-carb înseamnă în general hiperproteice şi hiperlipidice, adică neavând mulţi carbohidraţi, spectrul de 3 (carbo / proteine / grăsimi) se deformează prin creşterea proteinelor şi grăsimilor. Aici începe să depindă ce grăsimi suplimentezi, ce proteine. Dacă sunt cele din grătarul de porc…nu e bine. Dacă e, să zicem, proteină slabă din brânză şi, ca grăsimi, avocado, nuci sau ulei de măsline…poate fi ok. In general la calitate se poate trage linia între low-carb bun şi low-carb prost. Low-carbul care e hiperlipidic dar nu hiperproteic se numeşte dietă ketogenică sau keto. În anumite condiţii, dietele keto pot fi corecte, medicale, dar tot de supravegheat de specialist.

Personal nu prescriu low-carb din diverse motive, pe care le-am explicat în multe articole, dar pentru cei nefamiliarizaţi cu diabetul, nutriţia etc., poate părea o soluţie minune şi oarecum simplu de reţinut. Nu mai mănânci decât minimal carbohidraţi şi…mâncând proteine şi grăsimi ca parte dominantă a meniului ai senzaţia că ţi-ai făcut un bine. Dacă da sau nu…poveste lungă. Dar da, low-carb, keto…vând mulţi pentru că se vinde bine. Dar există şi versiuni decente, cu toţii, medicii diabetologi, avem pacienţi care aderă mai „spre low-carb” pentru o parte de uşurinţă a gestionării. Dar nu, acest regim nu este unul care să meargă la vreo cauză, ci pur şi simplu e unul foarte „simptomatic”. Are şi elemente bune, dacă elimini carbohidraţi care de fapt nu erau sănătoşi...nu e rău asta. Se suprapune aici peste dieta „normală” de diabet.

2) DIETELE VEGANE

Şi asta se poate vinde, aici apare un alt element: există carbohidraţii, dar există limitarea grăsimilor animale şi o pondere mai bună a vegetalelor (fructe, legume, leguminoase, oleagionase). Practic alimentaţia de post, care e vegană (adică fără produse animale), se poate alcătui încât, deşi e high-carb, adică inversul lui low-carb de la prima rubrică, având fibre şi un bun control al grăsimilor saturate, are nişte avantaje clare.

Din punctul meu de vedere, vegan high-carb bine construit şi cu suplimentări şi precauţii e ceva mai medical şi mai binevenit decât low-carb.

3) DIETE DRASTICE, POST

Aici mecanismul ar fi altul: caloriile joase. Dietele cu calorii joase sunt cu adevărat cele care acţionează la bază, reducând grăsimea atunci când sunt urmate corect. Inclusiv versiuni de post negru de diferite durate.

Dietele de acest tip se suprapun din nou peste un principiu medical, acela că scăderea în greutate (prin compartimentul de grăsime) conduce la reducerea rezistenţei la insulină, deci la remedierea unei cauze majore a diabetului de tip 2.

UNDE ESTE DIETA MEDICALĂ DE DIABET? CU CARE DIN ELE SE INTERSECTEAZĂ?

Dacă aveţi interesul să citiţi şi cartea mea, nu există „dieta de diabet” într-un sens absolut, sunt acceptabile diferite variante, care se intersectează şi cu cele 3 variante extreme din care încearcă să trăiască şi diverşi comercianţi.

Şi anume:

1. Intersecţii cu low-carb. Deşi nu recomandăm în general low-carb, controlul cantităţii şi calităţii carbohdiraţilor reprezintă o parte foarte importantă a tratamentului nutriţional al diabetului. In cazurile în care există şi insuline rapide e necesară şi potrivirea dintre insulina de masă şi carbohidraţii de la masa respectivă. Pe panta cealaltă, mai multe proteine / mai multe grăsimi: a) pentru partea de mai multe proteine nu există argumente medicale, nu sunt recomandate regimurile hiperproteice, ci doar cele normoproteice. Partea de „cât e normal la proteine” e mai tehnică. b) pentru partea de mai multe grăsimi...în mod clar prevenţia nu încurajează suplimentarea oricăror grăsimi, ci a unor categorii. Găsiţi detaliat în cartea mea, în esenţă nu dorim foarte mult grăsimi animale, ci mai degrabă pe cele nesaturate, să zicem ca reprezentanţi mai mari peştele, nucile şi uleiul de măsline.

2. Intersecţii cu dieta vegană. Dieta mediteraneeană, cel mai studiat şi probat tipar alimentar atât în diabetul tip 2 cât şi în prevenţia cardiovasculară, are drept caracteristică o pondere mai mică a grăsimilor animale dar o foarte bună pondere a surselor vegetale. Dietele cu mai multe legume, fructe, cereale integrale şi nuci au date foarte bune medicale, atât prin fibre cât şi prin alte componente precum antioxidanţii.

3. Intersecţii cu dietele drastice. Sunt dietele...moderat hipocalorice. Cele pe care le încurajăm noi, specialiştii, din numeroase motive: uşurinţa de a le urma, efectele bune pe termen lung. Deci, cumva, în drumul spre dietele drastice există şi dietele cu restricţii „numai bune”.

Am făcut această postare, sper, extrem de clară şi pentru a localiza foarte bine lucrurile recomandate de diverşi vraci, nu există ştiinţe paralele care sunt de pe altă planetă decât cele medicale „normale”. Faptul că noi suntem mai moderaţi în recomandări e pentru că urmărim oamenii pe termen lung şi nu dorim să-i păcălim cu variante extreme pe care cei mai mulţi nu le pot urma. Da, unii pot urma variante extreme, e alegerea lor, sfatul nostru mereu va fi ca şi cei ce sunt mai ambiţioşi sau mai atraşi de un tip sau altul dintre versiunile mai extreme să aleagă, mereu, să fie şi monitorizati medical, spre a şti că fac bine ceea ce fac. Niciun medic nu se poate opune alegerilor pacienţilor lor, cm vă spuneam, şi eu am pacienţi care trag tare spre low-carb, am pacienţii care ţin post (că asta e dieta vegană) şi văd aici foarte interesante efecte – la unii îmbunătăţiri ale diabetului, la alţii creşteri de glicemie...iar legat de sustenabilitatea restricţiilor calorice, bănuiesc că foarte mulţi dintre Dvs. au experienţe directe. Depinde când şi cm faci restricţii calorice.

Cam astea sunt minunăţiile pe care le vând unii, nimic ieşit din comun, doar extremele recomandărilor noastre „normale”. Eu recomand în continuare dietele apropiate de dieta mediteraneeană (a apărut al doilea „e” în DOOM-ul nou...eu scriam cu acel singur „e” din DEX-ul vechi...), e, din punctul meu de vedere, cea mai bună variantă şi care combină diferitele principii izolate: controlul calităţii şi cantităţii carbohidraţilor, prezenţa grăsimilor protectoare cardiovascular şi limitarea celor saturate, un bun aport de fibre etc.

Găsiţi mai în detaliu principiile despre care am vorbit şi în cartea mea „Diabetul pe înţelesul tuturor”, e o carte care prezintă toate perspectivele iar decizia e, desigur, a fiecărei persoane. E o carte realistă, bazată pe experienţa mea de atât de mulţi ani cu oameni reali, care arareori sunt tentaţi de diete extreme sau de intervenţii care să le dea viaţa peste cap.

Dacă sunteţi atraşi de forme mai extreme de dietă, discutaţi cu specialiştii: medici, nutriţionişti-dieteticieni, măcar pentru a vă asigura că ceea ce faceţi nu vă pune în pericol.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

26/03/2026

ZIUA DE LUCRU E UN SFETNIC BUN 😊

Am început ziua cu postarea unui individ care încerca să vândă un fel de carte, cred, asta menţionând că mi-a citit cartea, că nu e ok cartea mea, că are el ceva mai bun…Dacă nu mi-ar fi pomenit numele de vreo două ori, cu siguranţă n-aş fi băgat în seamă. Dar omul încerca să se lege de numele meu ca să zică « a scris Copcea o carte, e ok aşa, dar nu formidabilă, am eu o carte bună, care te bagă în remisie, eu am avut diabet şi mi-a trecut ». Chestiile astea absolut standard pentru din ăştia ca el. Iniţial am făcut o postare cu capturile, ulterior am mai vorbit cu prietenii, mi-am văzut de viaţa de cabinet şi…lucrurile s-au sedimentat aşa: chiar nu are sens să răspunzi la mojicii de genul ăsta, că, eventual, se simte mai băgat în seamă "autorul alternativ" şi lumea poate începe să zică: “păi hai să aleg între ăştia doi”, de parcă am fi la acelaşi nivel, cm se chinuie să pară acest "autor"...

Practic toată postarea lui era: “am citit cartea lui Copcea, el zice aşa, cu ştiinţa, dar eu zic ceva şi mai tare, despre omul din spatele diagnosticului”, “cartea lui Copcea are 480 de pagini, a mea are 85, e mai bună, că n-am nevoie să scriu multe pagini”. 😊

După un pic de linişte şi treaba noastră de zi cu zi…e, totuşi, logic că n-are niciun sens să răspund unui astfel de troll…dacă publicul lui nu e în stare să îl taxeze pentru reclama de doi lei în care încearcă să se alăture numelui unui medic serios ca să zică că el e mai bun decât medicul….atunci va primi şi publicul lui exact ce merită…”educaţia” lui aleasă.

Da, e tentant să părăsim netul când vedem ce mocirlă e…dar, de fapt, e greşit. Noi vorbim cu cine e curios să asculte părerile noastre…ei vând ce au ei de vândut cui îi ascultă pe ei…Zero intersecţii, zero probleme.

Vă mulţumesc că sunteţi aici, că sunteţi interesaţi de postări ale unui medic real dintr-un centru medical real, dacă scriu o fac din plăcere şi în timpul liber şi pentru persoane interesate. Nu e nicio problemă dacă cine nu e interesat se dezabonează, pagina asta nu e pentru oricine, de asemenea nu e nicio problemă că alţi oameni din alte locuri vor să asculte altceva şi să cumpere ce vor ei…E o lume liberă.

O să îmi ascult prietenii şi n-o să mai reacţionez la „strategiile” diverşilor „autori” care vor să pară că sunt pe acelaşi nivel cu medicii, ba chiar mai buni. Nu sunt. Dacă ar fi...ar fi şi ei medici, ar fi luat nişte examene, ar fi avut nişte validări din partea societăţii. Aşa, că azi cu internetul ăsta oricine poate găsi pe unul mai pr0st ca el ca să-i vândă ceva...pare că trebuie să luăm ca atare. 😊

Zi cu spor şi soare tuturor! Ne revedem în atmosfera obişnuită de aici, am dat block individului şi, în linii mari, n-ar trebui să mai aud de el niciodată. De fapt nici n-o să ştiu, pentru că nu i-am reţinut numele...şi, spre liniştea mea, nici nu încerc.😊

Cartea mea „Diabetul pe înţelesul tuturor” se mai găseşte pe site-ul editurii Bookzone, unde deseori e pusă la preţuri foarte accesibile, şi cred că mai poate fi găsită şi în librării. Spre supărarea unora, cartea a avut vânzări impresionante şi chiar mă bucur de asta. E semn că există un număr de oameni decenţi care chiar îşi doresc şi informaţie de calitate, nu doar promisiuni de vindecare, de senzaţional, de scăpat de medicină şi de medici. Eu nu cred că oamenii cu un pic de minte ţin neapărat să o ia pe un drum forestier care trece pe lângă autostrada care e medicina. Şi care e prezentat drept „un alt drum, mai bun”. O pot lua şi pe acolo, dar e pe riscul lor...

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

26/03/2026

« STILUL DE VIAŢĂ TERAPEUTIC »
-SI O REFERIRE LA INSULINOTERAPIA FUNCTIONALA SI LA « FUNCTIONAL » IN MEDICINA-

Acum am văzut expresia "STILUL DE VIAŢĂ TERAPEUTIC" la Anca Ignat, dietetician, o specialistă dragă şi foarte implicată, şi mi-am dat seama că nu m-am gândit niciodată la expresia asta, deşi esenţa ei…o folosim zi de zi. Adică mereu zicem că “stilul de viaţă e un tratament în sine », sau, mai oficial, « o linie de tratament ».

Mi-am adus aminte cu ocazia asta de un dialog foarte frecvent cu pacienţi de-ai mei care îmi zic : « diabetul meu e echilibrat fără tratament » iar eu imediat îi corectez. Le zic : « Nu, nu e echlibrat fără tratament, e echilibrat pentru că ai slăbit, pentru că faci mişcare”. Ca o paranteză, am multe cazuri unde „nu m-am lăsat” şi am dat insulina cm trebuie la un debut iar după un tratament temporar şi bine făcut cu insulină la debut, adeseori avem ani mulţi „fără niciun tratament”. E o revenire spectaculoasă care se întâmplă în multe cazuri, într-un fel similară lunei de miere din diabetul tip 1. Subiect pe care mi-l şi „pun deoparte”.

Deci...pornind de la o expresie frumoasă pe care există şi riscul să o fur din când în când, pun aici ideea că medicaţiile sunt o PARTE de tratament, care trebuie îmbinată cu cealaltă parte de tratament, care, cel puţin în îngrijirea diabetului zaharat, joacă un rol puternic.
Cu această ocazie, amintesc că există un subiect foarte important, care reprezintă esenţa diabetului zaharat tip 1 şi care se referă la combinarea vieţii propriu-zise cu tratamentul cu insulină. Ceva ce nici nu se poate face altfel...nici insulina nu se poate da independent de stilul de viaţă şi trebuie adaptate şi anumite componente ale stilului de viaţă la tratamentul cu insulină. Cum calculăm combinaţia alimente-insulinoterapie face parte din domeniul numit „insulinoterapie funcţională”, un subiect pe care voi ţine un workshop la Oradea, împreună cu colega mea Iulia Soporan, dietetician în echipa mea de la Asteco. Tot mai mult se utilizează termenul de „funcţională” pentru diferite concepte, inclusiv cel de „medicină funcţională” pe care nu-l agreez, în niciun caz ca medicină alternativă la „cea normală” (am povestit în alte părţi că eu trăiesc cu convingerea că medicina e ceva binar: ori e medicină, aşa cm e ea, ori nu e medicină). Dar diabetologia e o ramură esenţialmente funcţională, adică totul e în dinamică. Reglajul glicemiei şi faptul că există un tratament activ care trebuie să meargă cot la cot cu el (vorbesc de diabetul tip 1) e, probabil, cea mai "funcţională" componentă a medicinei. Aşadar...deşi workshopul meu e „insulinoterapia funcţională”, nu e nimic „alternativ” la mijloc.

Vă aştept pe cei ce v-aţi înscris, o să fac, Ramona, şi anunţurile oficiale mai frumoase, dar sunt într-o perioadă extrem de aglomerată, pentru asta îmi cer scuze că nici pe mediile sociale n-am scris în ritmul meu mai liniştit din perioade mai puţin aglomerate.

Pe curând! Şi reţinem două idei: „stil de viaţă terapeutic” şi că nu există: „am diabet, merge bine fără tratament”. Mişcarea e un tratament, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă (stres, somn) e un tratament, dieta e un tratament. În relativ puţine sectoare de medicină – în special în diabetul zaharat şi în patologia intestinală funcţională (da, un alt domeniu „funcţional” care ţine de medicina propriu-zisă)- rolul alimentaţiei e unul extrem de puternic şi cuantificabil în raport cu mersul bolii. În multe implicaţiile sunt complexe, pe multe planuri, dar în acestea două relaţia mâncare – efecte în corp e una extrem de directă pe glicemii (în diabet), pe simptome (în patologii intestinale de tipul sindromului intestinului iritabil). Deci alimentaţia e chiar „medicină funcţională”, dar în sensul normal al cuvântului.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

25/03/2026

CE? CÂT? CÂND?

O postare banală, dar cred că trebuie articulat că nu există în nutriţie ca eşecul şi reuşitele în intervenţiile destinate greutăţii să nu se reducă la cele trei...



Ce e efectiv lista de alimente pe care le bagi în gură. Controlând-o, conştientizând-o...ai multă informaţie



Cât, în domeniul nutriţiei, se închide la calorii atunci când vorbim de controlul greutăţii, pe toate palierele (şi la obezitate, dar şi la denutriţii/subpondere etc.). Aici e mai complicat şi sunt multe noţiuni dezarmante, inclusiv cea că ar trebui să le calculezi. Dar pentru asta s-au inventat specialiştii, pentru a transforma calcule complicate în idei aplicabile simple...



Până recent nu scriam foarte mult legate de strategiile mele. Principala a fost, de la începutul carierei mele, adică de peste 20 de ani, legată de cm combini necesităţile energetice ale omului cu felul cm mănâncă. Pentru că principala funcţie a mâncării e aducerea de energie. La toate vieţuitoarele, nu doar la om. Apoi vin detalii calitative, care au influenţat şi diferitele sisteme digestive. Unele specii sunt rumegătoare, unele carnivore ş.a.m.d. Dar, până la ele, asigurarea energiei este funcţia de bază a mâncării.

Legat de energie, obezitatea e 100% legată de metabolismul energetic la origine. Mănânci mai multă energie...Iar corpul o depozitează. E valabil şi la ursul care hibernează, şi la foie-gras-ul franţuzesc care se obţine după „doparea” raţelor cu mâncare...şi aşa mai departe...

Sub creierul conştient al fiinţei umane există cel inconştient şi „biologia” (a devenit de nesuportat cuvântul ăsta, de când toate postările cu ChatGPT îl au...aproape că nu mai pot scrie „biologie” la cât de oribil s-a degradat cuvântul...)...Adică, altfel spus, sunt reglaje care nu sunt conştiente. Mie cu ele îmi place să lucrez, iar cu ce facem conştient ajungem să vorbim şi pe limbajul subconştient al hipotalamusului, mitocondriilor, pancreasului etc.

Las la acest nivel de postare mai degrabă de awareness...Dar nu există să nu identifici, atunci când ai de identificat ceva legat de o tulburare de greutate, ceea ce e greşit fie la CE, fie la CÂT, fie la CÂND. Iar soluţiile sunt fix la cele trei. Chiar dacă de obicei nu se filosofează foarte mult pe principiile dietelor....în final dietele, când sunt concrete şi ideal dacă sunt făcute de specialişti, răspund celor trei...

Şi o ultimă idee: dacă nu se personalizează TOATE cele trei...nu e o dietă bună. Asta pentru că toţi avem CE-uri diferite, CÂND-uri diferite şi CÂT-uri diferite. Din punctul meu de vedere aşa şi poţi distinge cabinetele serioase de cele neserioase. Dacă toţi pleacă de la cabinet cu acelaşi orar de mese: e clar că nu s-a făcut personalizare pe orar. Dacă pleacă cu aceleaşi mese, de exemplu care nu au cartofi şi orez şi paste...iar nu s-a făcut personalizare, că poate unii oameni iubesc cartofii şi cabinetul e unul care taie cartofii. Nu la propriu, ci din dietă. 😊

Mesajul mai simplu e „apelaţi la specialist”. El înţelege mai bine toate aceste aspecte. Iar şi dacă ai impresia că înţelegi tot, de foarte multe ori e binevenită o perspectivă externă, golită de tot felul de prejudecăţi şi corelaţii pe care ţi se pare că le ştii bine. De exemplu că trebuie sau nu mic dejun sau că ai voie sau n-ai voie paste făinoase şi cartofi.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca