13/08/2025
Coming together to paint our individual creations and then share and celebrate them is beautiful. But what would happen if the process and creation itself were shared? If we let the creation shift and change in a less controlled, freer way? Many things arise this way. Maybe at first fear and self-consciousness, and then later, in some shape or form, freedom, play, connection and the emergence of something more than the sum of its parts. This post was inspired by the Erasmus+ project Humankind: Stories of Belonging, Participation, Transformation. I would like to give my appreciation to , and .geitz for facilitating this experience.
- HU -
Összeüli, hogy mindannyian fessünk, dolgozzunk a saját alkotásunkon, majd megosszuk és megünnepeljük őket, gyönyörű dolog. De mi történne, ha a folyamatot és az alkotást is megosztanánk? Ha hagynánk, hogy az alkotás kevésbé kontrollált, szabadabb módon alakuljon és változzon? Sok minden felmerülhet így. Talán eleinte félelem és önbizalomhiány, majd később, valamilyen formában, szabadság, játék, kapcsolódás és valami több, mint az összetevők összege. Ezt a bejegyzést egy Erasmus+ projekt, a Humankind: Stories of Belonging, Participation, Transformation ihlette.
- RO -
Este minunat când ne adunăm pentru a picta creațiile noastre individuale, apoi să le împărtășim și să le sărbătorim. Dar ce s-ar întâmpla dacă procesul și creația în sine ar fi împărtășite? Dacă am lăsa creația să se transforme și să se schimbe într-un mod mai puțin controlat, mai liber? Multe lucruri apar în acest fel. Poate că la început ar apărea frica și timiditatea, iar mai târziu, într-o formă sau alta, libertatea, joaca, conexiunea și ar apărea ceva mai mult decât suma părților sale. Această postare a fost inspirată de proiectul Erasmus+ Humankind: Stories of Belonging, Participation, Transformation.
