18/06/2025
Cum ne-am trezit noi cu două vieți?
Una online - 8K, cochetă, smart, adesea viral de neadevărată.
Alta offline - nefiltrată, spontană. Reală, adică. Dar are rezoluție 10K, în măsura în care o trăiești conștient.
Mă întreb, retoric, cm am ajuns la nivelul acesta de
1. Intoleranță la realitate.
Printre filtre care înfrumusețează, credința în promisiuni transformative miraculoase pe plan fizic-emoțional-mental-spiritual și goana după fericirea veșnică nepătată de trivialitatea emoțiilor negative, pierdem din vedere natura umană.
Da, umanul acela care râde, dar și plânge, se naște, dar și îmbătrânește, iubește, dar și suferă.
Oricât de inteligenți și dezvoltați am fi, asta nu ne scutește de efortul și timpul necesar pentru schimbare și nici de existența emoțiilor negative.
2. Confuzie între totul e normal/suficient/bine și totul e patologic/toxic/traumatic.
Normalizarea e procesul prin care reformulăm interpretările trăirilor noastre și verificăm dacă nu cumva experiența noastră e una umană.
A nu se confunda cu neasumarea răspunderii.
Una e să spui, de exemplu, că e firesc să simți tristețe într-o situație anume (asta e normalizarea) și alta e să spui că e normal să lovești pe cineva pentru că el/ea te-a enervat/provocat (ăsta e gaslighting).
Mi se pare că trăim o epidemie a normalizării unor lucruri care nu sunt normale și a patologizării unor fenomene și trăiri care pur și simplu fac parte din experiența umană.
Nu tot ce e neplăcut e patologic.
Nu orice stare negativă este un diagnostic clinic.
Nu orice frică e anxietate, nu orice tristețe e depresie, nu orice inconvenient e traumă, nu sunt narcisiști toți cei care au limite bune și știu să spună nu și autenticitatea nu e când faci cm te taie capul fără să îți pese că îi rănești pe cei din jurul tău.
Ca să putem crea bunăstare offline (pentru aia online ne trebuie doar încărcător), avem nevoie de educație, de gândire critică și, la nevoie, de suport de specialitate. Nu e suficient ceea ce ne servește algoritmul.
Tu ce informații îndoielnice în legătură cu sănătatea mentală observi în online?
Poza e un exercițiu de toleranță la realitate, că-i fără filtre, cu riduri, fire cărunte și lumină așa cm a venit din cer. Îmi place să trăiesc periculos, cm ar veni🤭
