20/03/2026
Astăzi, în cabinet, o fetiță a venit cu o pierdere: chiar în această dimineață i-a murit hamsterul 😔
Pentru un adult, poate părea „doar un animal mic”, însă pentru ea era 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏, 𝒓𝒖𝒕𝒊𝒏𝒂̆, 𝒂𝒕𝒂𝒔̦𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕. Dimineața, împreună cu părinții, l-au pus într-o cutie, i-au făcut o cruce și l-au îngropat pe un deal, sub un copac, aproape de casă.
A venit și a desenat ce simte: mult albastru, linii apăsate, mișcare; jos: pământul și un loc anume 💔Apoi a făcut o inimă pentru că îi este deja dor de el și vrea să i-o ducă data viitoare când merge la mormânt.
💔 Copiii 𝒏𝒖 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒔𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒕̦𝒊𝒊, 𝒄𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒋𝒐𝒄, 𝒅𝒆𝒔𝒆𝒏, 𝒔𝒊𝒎𝒃𝒐𝒍.
✅ 𝐂𝐞 𝐚𝐮 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐞𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐞𝐧𝐨𝐫𝐦:
✨ au validat relația (i-au permis să stea astăzi acasă, să nu meargă la grădiniță)
✨ au creat un ritual
✨ 𝐍𝐔 au minimalizat durerea, din contră, 𝐚𝐮 𝐢̂𝐧𝐬𝐨𝐭̦𝐢𝐭-𝐨 în ea (și-au exprimat la rândul lor tristețea, au plâns împreună)
Mă înclin în fața unei asemenea abordări pentru că 𝐚𝐬̦𝐚 𝐢̂𝐧𝐯𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐮 𝐥𝐨𝐜. 𝑫𝒐𝒍𝒊𝒖𝒍 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒆 𝒍𝒂 𝒎𝒂𝒕𝒖𝒓𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒄𝒊 𝒊̂𝒏 𝒂𝒔𝒕𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒊, 𝒅𝒂𝒓 𝒆𝒔𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒂𝒍𝒆.
✅ Dacă ești 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞 și copilul tău pierde ceva important pentru el, 𝐧𝐮 𝐭𝐞 𝐠𝐫𝐚̆𝐛𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐚.
𝑹𝒐𝒍𝒖𝒍 𝒂𝒅𝒖𝒍𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒈𝒓𝒂̆𝒃𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆ 𝒍𝒊𝒏𝒊𝒔̦𝒕𝒊𝒓𝒆𝒂, 𝒄𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒓𝒆𝒆𝒛𝒆 𝒔𝒑𝒂𝒕̦𝒊𝒖 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂𝒄𝒆𝒂𝒔𝒕𝒂̆ 𝒆𝒙𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒓𝒆, 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕, 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂𝒍𝒊𝒅𝒆𝒛𝒆 𝒔̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒔𝒖𝒔𝒕̦𝒊𝒏𝒂̆❤️
✨ 𝑷𝑺: (𝒔̦𝒊) 𝒂𝒔̦𝒂 𝒔𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒆𝒔̦𝒕𝒆 𝒔𝒊𝒈𝒖𝒓𝒂𝒏𝒕̦𝒂 ❤️