Coca Mihaela Cabinet individual de psihologie

19/01/2026

"Comfort Zones"

19/01/2026

Puiul de căprioară se naște cu o superputere invizibilă: nu are miros. În primele zile de viață, glandele lui sudoripare nu funcționează. Mama îl lasă ascuns în iarbă și pleacă departe pentru a nu atrage lupii cu mirosul ei. Dacă găsești un pui singur, nemișcat, nu este abandonat; el stă „înghețat” instinctiv, iar prădătorii pot trece la un metru de el fără să-l simtă olfactiv.

Blana puiului joacă și ea un rol crucial în această strategie de disimulare. Petele albe de pe spatele roșcat nu sunt doar decorative; ele imită perfect jocul de lumini și umbre creat de razele soarelui care trec prin frunzișul copacilor. Această colorație disruptivă „sparge” conturul corpului animalului, făcându-l extrem de greu de distins vizual de vegetația din jur, chiar și pentru un ochi antrenat.

Comportamentul de a rămâne nemișcat este susținut de o fiziologie adaptată. Atunci când simte un pericol sau aude pași apropiindu-se, ritmul cardiac al puiului scade automat, fenomen cunoscut sub numele de bradicardie. Această stare de calm indus biologic îl ajută să nu se panicheze și să nu facă mișcări bruște care l-ar putea trăda, permițându-i să rămână o „statuie” vie ore în șir.

Mama căprioară este extrem de precaută și își vizitează puiul doar de câteva ori pe zi, strict pentru alăptare. Aceste vizite sunt scurte și au loc de obicei în zori sau la amurg. În restul timpului, ea pășunează la o distanță sigură, supraveghind zona de departe, pentru a nu lăsa o dâră de miros matur care ar putea conduce carnivorele direct la ascunzătoarea celui mic.

Imediat după hrănire, mama consumă excrementele și urina puiului. Acest gest, care poate părea ciudat pentru oameni, este vital pentru igienizarea locului. Prin eliminarea oricărei urme biologice care ar putea avea un miros specific, ea păstrează „invizibilitatea” olfactivă a culcușului, asigurându-se că nimic nu trădează prezența unei ființe vii în acel loc.

Această perioadă de vulnerabilitate extremă durează aproximativ două sau trei săptămâni. Pe măsură ce puiul crește și devine mai puternic, glandele sale încep să funcționeze, iar el devine capabil să alerge suficient de repede pentru a ține pasul cu mama sa. Atunci, strategia de supraviețuire se schimbă de la camuflaj pasiv la fugă activă.

Din păcate, mulți oameni bine intenționați interpretează greșit singurătatea puiului drept abandon. Atingerile umane pot fi însă dăunătoare. Deși mitul că mama îl va respinge automat dacă miroase a om nu este întotdeauna adevărat (instinctul matern este puternic), stresul manipulării și scoaterea din mediul natural sunt traume reale pentru animal, iar reabilitarea lor ulterioară este dificilă.

Deși par fragili, iezii sunt surprinzător de robuști încă de la naștere. Ei sunt capabili să se ridice în picioare și să meargă stângaci la doar câteva zeci de minute după ce au venit pe lume. Această dezvoltare rapidă a sistemului locomotor este esențială pentru a se putea muta în noi ascunzători dacă locul inițial devine nesigur din cauza inundațiilor sau a altor factori de mediu.

Comunicarea sonoră este redusă la minimum în această etapă. Puii știu instinctiv să nu scoată sunete care le-ar putea dezvălui poziția. Totuși, ei au un sunet specific, asemănător unui behăit subțire, pe care îl folosesc doar în cazuri de extremă urgență sau dacă sunt separați de mamă pentru o perioadă prea lungă, semnalând că au nevoie de hrană.

Această strategie complexă de supraviețuire a evoluat timp de milenii. Într-o lume plină de pericole naturale, lipsa mirosului, camuflajul vizual și imobilitatea absolută oferă puiului cea mai bună șansă de a ajunge la maturitate. Este un exemplu perfect de cm natura a echipat chiar și cele mai vulnerabile creaturi cu un set de mecanisme defensive pasive, dar extrem de eficiente.

19/01/2026

“Until our world decides that every human matters, that everyone has a right to food and safety and freedom and healthcare and equality, it is the obligation of those privileged to have food and safety and freedom and healthcare and equality to fight tirelessly for those who do not.”
L.R. Knost

Ernest Slingeneyer - The Flooding, 1879.

18/01/2026

This is the first, the wildest and the wisest thing I know: that the soul exists and is built entirely out of attentiveness.”
Mary Oliver, 1935-2019.

Armand Point - Night, 1860-1932.

16/01/2026

16/01/2026

She’s not distracted.
She’s separating sound.

In this room,
voices don’t come one at a time.
They arrive together.

Laughter.
Cutlery.
Music.
Someone behind her.
Someone beside her.

For most people,
the brain filters the noise automatically.

For cochlear implant users?
It doesn’t work the same way.

Sound separation isn’t automatic.
Everything competes for attention.
Separating speech from noise
takes real effort.

So while others hear one voice,
she hears everything.

And her brain has to decide:
What matters?
What doesn’t?
What do I focus on?

That work happens silently.
Constantly.
All day.

This is why background noise is harder.
Not because CI users “can’t hear.”
But because they hear too much at once.

So next time someone asks you to:
• move closer
• repeat
• turn the music down
• face them when you speak

They’re not being difficult.
They’re asking for access.

And access
changes everything.

© Talking Deaf Kid, 2026

15/01/2026

Inspirivity

15/01/2026

https://www.facebook.com/share/r/1Bjp3fvC5B/

13/01/2026

,,Cu toții începem să murim din momentul în care ne naștem. Unii o fac mai repede decât alții. Tot ce putem face este să ne bucurăm de viețile noastre." Milton Erickson

13/01/2026

“I recognized winter. I saw it coming (a mile off, since you ask), and I looked it in the eye. I greeted it and let it in. I had some tricks up my sleeve, you see. I've learned them the hard way. When I started feeling the drag of winter, I began to treat myself like a favored child: with kindness and love. I assumed my needs were reasonable and that my feelings were signals of something important. I kept myself well fed and made sure I was getting enough sleep. I took myself for walks in the fresh air and spent time doing things that soothed me. I asked myself: What is this winter all about? I asked myself: What change is coming?”
Katherine May - Wintering: The Power of Rest and Retreat in Difficult Times, 2020.

Henry Alexander - Snow Scene Through a Winter Window, 1870.

13/01/2026

SPD is complicated and can look different in every person who has it. This is a quick list of possible ways it can manifest... but it's important to note that the left/right sides are not mutually exclusive. Many people exhibit a mix of behaviors from both sides.

Learn more about SPD >>> https://www.thechaosandtheclutter.com/product/sensory-processing-explained?ref=89

We love sharing helpful ideas! This affiliate link also helps us continue to provide you with valuable resources and run this page.

12/01/2026

Just write BRAIN for the link.

If you’re tired of guessing what’s going on inside a stressed child’s brain…this resource explains it for you.

Clear visuals.
Kid-friendly language.
Tools they remember.

Comment BRAIN and I’ll DM you the link.