Psiholog Carmen Craciun

15/05/2026

11/05/2026

Sâmbătă am aflat de la soț că a murit actorul Ioan Isaiu.

L-am văzut împreună în urmă cu câteva luni în comedia absurda “Pietonul aerului” de Eugen Ionescu, care explorează condiția umană, frica de moarte și limitele realității. Nu am avut atunci starea necesară, dar m-a atins si mi-am propus să o revăd in viitor.

Tot gândindu-mă la prezența actorului pe scena și moartea lui și mi-am dat seama de un paradox. Obișnuiam să-mi limitez opțiunile pentru că mă rodea frica de eșec.
Apoi, am lucrat cu mine și am normalizat greutățile si greșelile, dar în timp ce calitatea vieții mele a crescut a început să mă neliniștească altceva, teama de a străluci.

Dacă am reușit cu greu să năpârlesc de pielea care mi-a rămas mică numai ca să descopăr că și in succes există deranj, banalitate, fragilitate și viața e la fel de trecătoare in tot acest univers?

Tocmai când mă obișnuisem să fiu vie și specială.
Încă caut să descopăr cine sunt eu sub toate straturile de suferință, fără setea de cunoaștere și nevoia de creștere care imi dau scop. Rǎmân specială fără ele?

Dacă dau drumul la durere, dacă nu mă mai agăț de ea, cu ce mă poate surprinde succesul?

Pe voi ce vă sperie? Scrie-ti în comentarii. Mi ar plăcea să știu că nu sunt singura tematoare.

09/05/2026

Oare se citește pe chipul meu cat de emoționată am plecat astăzi de la ultima întâlnire din programul Cercul Siguranței?

S-a simțit ca o zi de Sărbătoare în care am fost cuprinsă de:
🤗 bucuria de a asculta semințele plantate împreună
🤗 mâini vizibile și invizibile care ne au susținut parcursul
🤗 recunoștință pentru femeile curioase si deschise pe care le am cunoscut
🤗optimism pentru că atunci cand mamele se adună se împuternicesc

Nevoile mele au fost satisfăcute din plin.
Mulțumesc !

06/05/2026

Săptămâna asta am realizat ceva foarte important.

Am fost teribil de necăjită, tristă, frustrată din motive care poate pentru alte persoane nu aveau sens.
Si in unele momente nu suport să încerce cineva să ma facă să mă simt mai bine
Să mi dea sfaturi
Să mă încurajeze
Să mă compătimească
Să minimalizeaze ce simt sau mai rău să nege sau
nici măcar sa înțeleagă ce simt ( pentru că nici pentru mine lucrurile nu au sens mereu).

Rezistența lor la nefericirea mea, trezește rezistență mea. Pentru ca uneori tot ce am nevoie este ca cineva să imi fie alături.

Și cu ocazia asta am înțeles, în sfârșit, de ce conversațiile în scris nu funcționează.

In mesaje cineva este prezent doar dacă se implică activ și răspunde, nu și dacă tace. Suportul se vede doar prin acțiune, nu prin “a fi”. Dacă există prezentă online si nu există răspuns, ceva este în neregulă. Undeva este o problemă.

Din contră, în comunicarea orală în simpla prezență, cineva te vede, pentru o persoană contezi. Durerea se împarte, povara devine mai ușoară.

Sper că aveți cel puțin o persoană care vă privește în ochii și vă vede sufletul, fără judecăți, justificări sau tentative de a construi castele de nisip în numele FERICIRII.

03/05/2026

Aceasta este povestea pe care i-o spun fetiței mele când îi este greu. Sper să te ajute și pe tine.

Se spune că Solomon, cel mai înțelept rege care a trăit vreodată, a vrut într-o zi să îl smerească pe Benaiah, cel mai de încredere ministru al său.
L-a chemat și i-a spus:
— Benaiah, există un inel magic pe care vreau să mi-l aduci. Vreau să îl port la sărbătoarea Sukkot. Ai șase luni să îl găsești.
— Dacă există undeva pe pământ, Majestate, îl voi găsi. Dar ce îl face atât de special?
— Are o putere unică. Dacă un om fericit privește la el, devine trist. Dacă un om trist privește la el, devine fericit.
Solomon știa că un astfel de inel nu există în lume. Voia doar să îi dea ministrului său o lecție de smerenie.
A trecut primăvara. A trecut vara. Și Benaiah tot căuta inelul dar fără să îl găsească.

În ajunul sărbătorii, descurajat, a rătăcit prin cel mai sărac cartier al Ierusalimului. La un moment dat a trecut pe lângă un bătrân negustor care își întindea marfa pe un covor ponosit. Făcând o ultimă încercare, i-a povestit acestuia de căutarea sa. Bătrânul a zâmbit după care a luat un inel simplu de aur și a gravat ceva pe el. Când Benaiah a citit cuvintele, fața i s-a luminat.

A doua zi, în fața întregii curți, Solomon l-a întrebat cu un zâmbet ironic:
— Ei bine, prietene… ai găsit ce te-am trimis să cauți?
Toți miniștrii au râs. Solomon însuși zâmbea larg, sigur că Benaiah va pleca rușinat.
Dar spre surprinderea tuturor, Benaiah a ridicat un mic inel de aur:
— Iată-l, Majestate.
Solomon a citit inscripția și zâmbetul i-a îngheţat pe față.
Bijutierul gravase patru cuvinte:

ȘI ASTA VA TRECE

Într-o clipă, cel mai puternic rege al lumii a înțeles că toată înțelepciunea lui, toată bogăția, toată gloria…nu erau decât lucruri trecătoare. La fel erau și suferința și bucuria.

M-am gândit mult la povestea asta.
La câte momente din viața mea mi-ar fi prins bine să am inelul acela la deget.
Cat de bine mi-ar fi prins să aud povestea asta când eram copil.

Unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem face unui copil nu e să îl ferim de durere. E să îl învățăm că durerea trece la fel ca și bucuria. Dar că el rămâne. Și că în această trecere continuă, el poate alege cm să se raporteze la viață.
Asta e reziliența adevărată. Nu „fii tare.” Ci „știu că trece.”

Așa că, indiferent unde te afli acum,
la fundul sacului sau pe cel mai înalt munte,
în suferință sau în bucurie,
în cea mai lungă noapte sau în cea mai strălucită zi, zâmbește și privește înainte.

ȘI ASTA VA TRECE

Dacă ți-a plăcut povestea, dacă ai simțit că te-a atins, lasă-mi un semn.
Un like, un share sau un comentariu poate duce povestea asta la cine are nevoie de ea chiar acum.
Și, cine știe… poate și asta va trece mai ușor pentru cineva.

🙏 Mulțumesc

02/05/2026

Tare bine mi au prins râsetele și îmbrățișările de astăzi la Cercul Siguranței. Ce nostalgie că ne apropiem de sfârșitul cursului și o să ne fie dor de atmosfera caldă, intimă care s-a creat. Minunate mămici, vă mulțumesc pentru curiozitate și implicare ! Și mulțumiri părintelui Rusu Sebastian pentru generozitatea și grija pentru femeile din comunitatea noastră.

28/04/2026

Nu toate metodele de terapie ni se potrivesc , dar ce bucurie să găsim acel spațiu în care Sinele nostru poate să iasă la joacă și să se împuternicească.

17/04/2026

Dacă aveai terapia în gând sau în plan,
ACUM ESTE MOMENTUL TĂU!
Dacă așteptai momentul potrivit,
ACESTA ESTE SEMNUL TĂU!

Terapia nu este o pastilă magică care alungă toate problemele, conflictele sau suferințele. Este în schimb un drum lung al CONEXIUNII, SINCERITĂȚII și LIBERTĂȚII,

O călătorie în SIGURANȚĂ în trecut,

O privire atentă în PREZENT, în RELAȚIILE și TIPARELE care se repetă.

A începe terapia este un act de curaj. Dincolo de beneficii, e important să recunoaștem că implică și costuri reale: emoționale, de timp și financiare.

Eu am ales să fac primii pași mai accesibili din punct de vedere financiar, oferind un pachet cu discountul maxim, pentru 3 persoane.

Tu alegi dacă faci o investiție în tine: în echilibrul tău, în relațiile tale, în felul în care trăiești zi de zi.

Așa că, dacă simți chemarea, scrie-mi un mesaj și pornim la drum.

Iar dacă oferta nu este pentru tine, un share ajută să ajungă la persoana potrivită.

Iți mulțumesc,
Carmen

05/04/2026

La mulți ani de Florii!
Să aveți azi numai bucurii!