Terapeut Eliza Roșca

24/02/2026

E frumos și sănătos să ne curățăm corpurile.

Ajungem, însă, la un moment dat să observăm că nu e suficient să spălăm doar ce e vizibil ochiului.

E nevoie de curățenie și pe dinăuntru.

E nevoie câteodată de acea apă rece pe corp care să ne susțină și să ne reînsuflețească.

Și care, de multe ori, ne amintește:

să ne spălăm cu grijă firele de păr de pe cap, ca să putem distinge propriile gânduri de gândurile împrumutate.

să dăm la o parte fardul și să ne vedem chipul exact așa cm ne-a fost dat.

să curățăm gura, astfel încât să ne rostim adevărurile în curaj și coerență.

să curățăm urechile și nasul, ca să putem recunoaște superficialul și minciuna.

să ne spălăm mâinile, iar orice am atinge cu ele, să fie cu respect și bucurie.

să ne spălăm picioarele, ca să ne orientăm apoi spre acțiuni cu sens, împlinitoare.

să lăsăm săpunul să ne spele de sudoarea salvatorului și a agresorului.

să îngăduim apei să curețe convingerea că suntem neputincioși, mărunți, chinuiți.

să îi permitem să ne ducă în acceptare cu trecutul, să ne așeze în brațe prezentul și să ne arate lumina viitorului.

Îndepărtarea surplusului, eliberarea de orice se simte dens, obositor, greoi devin absolut necesare pentru minte-corp-suflet.

Devin la fel de necesare ca sinceritatea însăși: ,,cu cât mai sincer, cu atât mai curat’’.

Imaginați-vă doar cm ne simțim la finalul unei zilei când nu ne luăm în serios și nu avem habar ce vrem să înlăturăm și ce vrem să păstrăm pe noi și în noi.

Atât am vrut să spun azi.

Merg să-mi spăl fața, până nu mă apucă iar scrisul sau... curățenia de final de iarnă.

15/02/2026

Mai știi când erai copil și nu te fereai să te arăți lumii exact așa cm erai?

Îți amintești de jocurile în care îți explorai partea creativă și te simțeai plin de vigoare, de curaj?

Îmi aduc aminte de mine că îmi imaginam pe la vârsta de 5, până pe la 14 ani să fiu profesor, apoi am vrut să fiu cântăreață, actriță, iar în clasa a 12-a, psiholog.

Ca profesor, îmi plăcea să creez exerciții, să coordonez activități, să lucrez cu grupuri de elevi.

Mi se părea mie la vremea aceea că puteam să îi aduc pe ceilalți împreună, să îi susțin să își descopere abilitățile.

Ceea ce și făceam: ne strângeam pe perioada verii o mână de copii, eu intram în rolul de profesor, iar ei, în rolul de elevi.

Ca actor, îmi amintesc că îmi imaginam scenarii în care eram și regizor, și scenarist, și actor.

A fost o perioadă în care am descoperit telenovelele și limba spaniolă.

Așa am prins drag și am învățat spaniola: uitându-mă la filme, apoi repetând replici pe care le rețineam.

Nu cuvintele, nu replicile în sine îmi captau atenția, ci stările actorilor.

Mă așezam în locul personajelor și reproduceam amalgamul de trăiri pe care le vedeam și le auzeam.

Era ceva inedit pentru mine la 6-7 ani.

Ca psiholog, îmi doream să înțeleg cm funcționa omul, de unde veneau emoțiile, ce era cu subconștientul, inconștientul, conștientul.

Mai târziu am realizat că îmi doream, de fapt, să mă caut și să mă găsesc pe mine.

N-am ales niciuna dintre aceste căi. N-am devenit nici profesor, nici actor, nici psiholog.

Am mers după liceu la Facultatea de Litere și mi-am dat seama că îmi rămăseseră pasiunea pentru scris și pentru predat.

Și mai rămăsese dorința de a cunoaște și a mă conecta cu oameni.

Azi, printre activitățile mele, se numără masajul și theta healingul care e o îmbinare de meditație cu elemente din dezvoltare personală și psihoterapie.

Lucrez față în față cu oameni, pun mâna pe ei, îi ascult, le vorbesc, fac ce am învățat și ce mă pricep mai bine acum.

Iar anul trecut, când am facilitat primul atelier cu un grup de oameni, mi-am reamintit de pasiunea mea de a preda, de a crea spații de siguranță, dar și de a sprijini procesele de dezvoltare ale celorlalți.

Tot anul trecut mi s-a reaprins entuziasmul pentru actorie.

Iar în actorie, cred eu, e de mare preț cunoașterea de sine: a deveni cât mai sincer și mai deschis cu tine, ca să te poți deschide apoi în rolurile pe care le joci și să îți poți asuma acele roluri.

Iubesc și partea de terapie, și partea de actorie.

Sunt două domenii diferite.

Totuși, găsesc ceva în comun la aceste două domenii: prezența și emoția.

În terapie, consider indispensabile înțelegerea, simțirea și acceptarea reală a propriilor emoții, a rămâne prezent, în contact cu tine însuți, abia apoi cu trăirile celorlalți.

În actorie, consider că emoția vie și starea de prezență trăite și transmise publicului reprezintă însăși esența artei actoricești.

Nu știu ce urmează să mi se mai arate.

Rămâne de văzut.

Cred, în schimb, că orice vis pe care l-am avut cândva, de mici copii ori poate ajunși adulți, se păstrează în noi, la nivel de minte, de corp, de suflet.

Iar la un moment dat, e posibil să reapară.

Și dacă reapare, cm ar arăta dacă i-am da atenție și am alege chiar să îl trăim în realitate?

Tu îți amintești să fi avut vreun vis sau vreo dorință anume când erai copil?

11/02/2026

Când eram copil și auzeam că unii oameni aveau 30 de ani, mă gândeam că aceia erau deja bătrâni.

Acum, uitându-mă la mine, îmi dau seama că e vorba de un număr pe care mintea îl recunoaște.

Iar acest număr vine cu frumusețea și sensul lui.

Dar, mai important de atât cred că e modul în care am traversat și am conținut fiecare număr, din primul moment în care am venit pe lume, până în prezent.

Azi vreau să îmi aduc aminte că orice număr devine o călătorie.

E o călătorie interioară care deschide drumuri.

Mă îndeamnă să gândesc, să simt, să aleg.

Nu mă ferește de provocări, ci mă așează față în față cu ele.

Îmi arată care-mi este slăbiciunea, care-mi este puterea.

Mă poartă prin furtuni și mă scoate la liman.

De multe ori, nici nu contează cât este cu pace sau cât este cu zbucium.

Rămâne cât îmi dau voie să recunosc și să accept fiecare aspect văzut și nevăzut, ușor și greu din mine.

Rămâne cât mă las să văd, să aud, să trăiesc viața, să mă deschid învățăturilor ei.

Tot azi respir mulțumire pentru numerele care mi-au fost alături an de an și pe care le-am întâmpinat cu lacrimi și bucurie.

Îi urez bun venit lui 33.

Îl primesc și îl așez în inima mea.

Fii blând și răbdător cu mine!

03/02/2026

25/01/2026

E aproape final de ianuarie și poate că nu știi ce îți dorești să faci în perioada următoare.

Privești în jur și vezi cm totul se modifică de la un moment la altul.

Pentru tine, nimic nou, nimic antrenant, nimic motivant.

Închei o săptămână, începi alta, revii la aceleași activități, obiceiuri.

Te simți obosit, nemulțumit, copleșit de rutină.

Râvnești la o pauză, dar ai prea multe de făcut ca să îți permiți asta, iar ziua nu are decât 24 de ore.

Sau când reușești să iei acea pauză, la scurt timp te auzi deja cm te învinovățești că ai irosit vremea degeaba.

Se prea poate să fii prins într-un tipar pe care îl reiei și de care încă nu ești conștient?

Să fie oare un tipar/un obicei vechi pe care ai ajuns să îl ,,îndrăgești’’ și de care îți e greu să te desparți?

Ți-ai imaginat cm ar arată o zi fără grabă, fără acțiuni mecanice, fără zgomot?

Te-ai gândit cm ai arăta fără toată presiunea pe care o așezi pe tine?

Cum ar arăta chipul tău?

Cum ai respira?

Cum ai merge?

Cum te-ai simți în corp?

Îți propun acum, pe final de săptămână, câteva momente sincere cu tine.

Cheamă să-ți fie alături blândețea și eliberează orice formă de distragere exterioară.

Coboară în centrul pieptului, iar orice senzație, gând, emoție ar apărea, lasă-le să fie.

Privește-le, primește-le, respiră-le.

Și dacă încă nu vezi/nu îți e clar care e tiparul pe care îl repeți, te aștept la o sesiune de terapie 1:1.

Te aștept să ducem împreună atenția spre interior și să investigăm cu răbdare acel tipar.

Mai e doar o săptămână din ianuarie, așa că îți reamintesc de cele 30 minute de masaj/reflexoterapie în dar, înaintea sesiunii de Theta Healing.

Pentru mai multe informații despre metoda mea de lucru, mă poți suna ori îmi poți scrie un mesaj în privat.

Până când ne vedem, să avem spor la încetinit ritmul!

23/01/2026

,,Dacă pot schimba, schimb.

Dacă nu pot schimba, plec.

Dacă nu pot schimba sau pleca, îmbrățișez.

Altă opțiune nu există.’’

Sursa: Carlos L’Abbate - ,,Despre prezență. O călătorie spre sine’’

16/01/2026

E frumoasă iarna.

Ne îndeamnă la odihnă.

Ne cheamă să stăm cu o cană de ceai lângă noi.

Ne invită să fim toleranți și împăciuitori.

Ne arată de multe ori că reușita o găsim când mintea ne e calmă și deschisă.

Ne cheamă să ne respirăm grijile și să le predăm zăpezii.

Ne curăță de frica de îngheț și ne picură curaj la picioare.

Ne validează potențialul.

Ne conține corpurile văzute și nevăzute.

Ne încurajează să acționăm fără grabă și să ne lepădăm de lene.

Ne fulguiește bucuria unui nou început.

Ne amintește că totul moare și renaște cu fiecare clipă, iar totul e un început.

Ne transmite că depinde de noi: ce decidem să moară și ce decidem să renască.

E frumoasă iarna...

15/01/2026

Inspirată de Vianna Stibal, fondatoarea tehnicii Theta Healing, las câteva informații despre undele cerebrale și despre cm acestea ne oglindesc stările mentale, cognitive, emoționale.

Undele cerebrale sunt impulsuri electrice ritmice prin intermediul cărora neuronii comunică unii cu alții.

Există 5 frecvențe diferite ale undelor cerebrale: Beta, Alpha, Theta, Delta și Gamma.

Undele cerebrale Beta:
- au o frecvență de 14-28 cicli pe secundă
- în această stare, suntem activi și concentrați pe ce se întâmplă în exteriorul nostru: gândim, comunicăm, acționăm, luăm decizii, ne organizăm

Undele cerebrale Alpha:
- au o frecvență între 7-14 cicli pe secundă
- reprezintă puntea de legătură dintre mintea conștientă și mintea subconștientă
- în această stare, dobândim o claritate mentală mai mare, intuiția devine activă, ne simțim relaxați și detașați
- este o stare de liniște, de meditație, de eliberare care guvernează visarea cu ochii deschiși

Undele cerebrale Theta:
- au o frecvență de 4-7 cicli pe secundă
- este starea folosită în hipnoză și starea de vis, fiind considerată o stare specifică subconștientului
- în această stare, suntem conștienți, ne simțim iubiți, protejați și conectați cu Ceva mai Mare care ne susține (poate fi numit de fiecare cm dorește: Dumnezeu, Sursă, Viață, Univers etc.)
- sunt considerate a fi undele care conțin amintiri, senzații și care ne dirijează convingerile și comportamentele

Undele cerebrale Delta:
- au o frecvență de 0-4 cicli pe secundă
- apar când suntem în starea de somn profund
- în această stare predomină liniștea, iar conștiința se manifestă în alt plan și în alt spațiu

Undele cerebrale Gamma:
- au o frecvență cuprinsă între 40-5000 cicli pe secundă
- sunt undele implicate în activitatea mentală superioară, în percepție și în conștiință
- sunt specifice stării în care învățăm, primim și înregistrăm informații
- în situații de urgență, s-a observat cm creiereul oscilează între stările Gamma și Theta, fără ca alte unde să fie prezente

Oamenii de știință au descoperit că anumite frecvențe ale undelor cerebrale, mai ales cele din stările Alpha, Theta și Theta-Gamma contribuie la:

- diminuarea stărilor de stres și de anxietate

- susținerea relaxării corpului și a clarității minții

- creșterea capacității de exprimare verbală și a coeficientului de inteligență verbală

- armonizarea emisferelor cerebrale dreapta și stânga

- eliberarea de endorfine, vizualizarea mentală spontană, accesarea creativității și a imaginației

În Theta Healing, ne dăm voie să ne înălțăm conștiința deasupra capului, prin chakra coroanei, cu intenția de a ne conecta la Sursa Creatoare/la Creator.

Se spune că în acest fel, undele cerebrale trec imediat în frecvența theta.

Putem cere astfel subconștientului să creeze alături de Sursă ceea ce avem nevoie în acel moment.

Condiția: să avem deschidere și încredere în noi înșine și în puterea noastră de schimbare.

Sursa: Vianna Stibal – ,,Theta Healing. Înalță-te și caută-L pe Dumnezeu. Înalță-te și lucrează cu Dumnezeu’’

11/01/2026

Ne revedem de mâine în sesiuni noi de Theta Healing, Masaj și Reflexoterapie.

Fiindcă anul acesta îmi propun să mă concentrez mai mult pe sesiuni de Theta Healing, adaug 30 minute bonus de Masaj sau Reflexoterapie la începutul fiecărei sesiuni, pe parcursul lunii ianuarie.

Vă aștept cu drag să ne cunoaștem, să lucrăm împreună.

Până atunci, poate nu ar strica să luăm o foaie de hârtie și să scriem care sunt principalele nevoi și visuri pe care vrem să ni le trăim în 2026.

Ce ziceți?

Să ne începem anul în răbdare și blândețe! 🫶

24/12/2025

Nu-i nevoie

Nu-i nevoie de Crăciun,
Să rostim o rugăciune,
Să vedem cm un gând bun
Picură înțelepciune.

Nu-i nevoie să muncim,
Până uităm crunt de noi,
Mai bine ne răsplătim
Cu un cântec lin, vioi.

Nu-i nevoie să țipăm,
Ca să ne-auzim mai clar,
Putem și să ascultăm,
Căci tăcerea e un har.

Nu-i nevoie de excese,
De critică, răutate,
Însă toate sunt procese
Repetate, variate.

Nu-i nevoie să luptăm,
Ca să ne-arătăm mai mari
Cum ar fi să ne-acceptăm
Fără a fi adversari?

Nu-i nevoie să gonim
Și să ne pierdem în ceață,
Dar putem să ne-amintim
C-am primit în dar o viață.

Nu-i nevoie a vorbi,
Când e de ajuns prezența,
Poate că în a simți
Se găsește chiar esența.

22/12/2025

2025…

Ce an meticulos!

Nu m-a lăsat prea mult să disper ori să mă răzgândesc în decizii.

M-a condus spre convingeri, amintiri, oameni care au reaprins flăcări înăuntrul meu.

Mi-a scos la iveală gânduri și emoții cerându-și dreptul să fie plânse, resimțite.

Au curs multe lacrimi.

Mi-am scris pe foi bucuria, visurile, neliniștea, dorul.

Le-am lăsat să renască, să se exprime.

Am văzut ,,frumosul’’ și ,,urâtul’’ cm s-au manifestat prin ființa mea.

De multe ori, au apărut de la sine, fără a-mi cere permisiunea.

Mi-au transmis să nu mai fug, ci să rămân să le observ.

Am devenit ușoară pentru unii, iar pentru alții am fost imposibilă.

M-am îngrijorat de multe ori de ce va urma și am avut momente în care am uitat de mine.

M-am pus în fața oglinzii și le-am întâlnit pe fetița Iza și pe femeia Eliza.

Mi-am amintit că sunt om și e normal să mă prezint în toate aspectele.

Am cântat… cu oftat, cu durere, cu dorință, cu încântare.

Am cântat chemând iertarea pentru anii în care am fost în tăcere și mi-am sufocat glasul, adevărul.

Am cântat pentru mine, pentru strămoșii mei, pentru trecut și pentru prezent.

Iar azi, în apropierea Crăciunului, îmi las vocea să vorbească blând, negrăbit.

Nu știu nimic din ce va fi.

Știu doar că tot ce respir e o clipă: vie, spontană, în continuă schimbare.

Să așezăm clipa în inimile noastre.

Să ne amintim că aceasta e cea mai importantă viață pe care o avem de trăit.

Și să ne regăsim pe noi, în cea mai pură și mai frumoasă esență.

Sărbători binecuvântate!

10/12/2025

Gânduri de miercuri seară

Nu sunt vuietul care spune că nu merit sau că nu sunt suficientă.

Nu sunt judecata pe care mintea mi-o aduce de multe ori la suprafață.

Nu sunt controlul, emoția sau dorința pe care le simt în celule.

Nu sunt cuvintele pe care ceilalți le rostesc despre mine.

Nu sunt nici măcar rolurile sociale printre care mă învârt la ora actuală.

Nu sunt trecutul, lacrimile, fricile moștenite, învățate.

Nu sunt relațiile în care am fost sau cele în care sunt acum.

Nu sunt cea mai inteligentă sau cea mai înțeleaptă ființă.

Nu sunt nimic din toate acestea.

Dar toate acestea sunt părți din experiența mea umană, fiecare cu însemnătatea proprie.

Iar aceste părți își caută locul în rațiunea, în trupul și în simțirea mea.

Se vor din nou recunoscute.

M-am înnodat și m-am deznodat de atâtea ori și anul acesta.

Și totuși... a existat și există o voce pe care o aud când devin atentă.

E o voce ușoară care îmi transmite că sunt în regulă așa cm sunt.

Se întâmplă să o aud de multe ori în inimă.

Alteori, o întâlnesc în sunetul ploii, al vântului, al păsărilor, printre rânduri scrise ori melodii ascultate.

Zilele acestea am regăsit-o în melodia lui Kelly Aura.

Noapte bună! 🌙

https://youtu.be/CG2Zm3BqZDU?si=Wn5EODLZvFEARpYQ