21/02/2025
De multe ori (sau de fiecare data, depinde cat esti de perfecționist) noi ca și terapeuti gândim o ședință sau un grup de socializare în cazul de față absolut minunat/a. Cu jocuri distractive de cooperare, cu oportunități de a învăța lucruri noi, de a pune în practică dar și discuții pe seama subiectului. Dar vine ora 17:00 iar copilul/copiii se prezintă cu o altă “agendă”. Unul e obosit fiindcă a fost la școală, unul e fără chef fiindcă a trecut printr-o indigestie iar psihicul încă nu și-a revenit probabil, iar altul este agitat și nu știe de ce toată lumea e cu susu-n jos😀
Și uite așa începe ședința cu cele planificate…și toată lumea e cu ale lui, fiecare cu agenda proprie și nici un punct comun, doar comportamente de atragere a atenției sau evitare. Să nu vă mai povestesc de autoreglarea emoțională de care eu ca și terapeut evident a trebuit să dau dovadă..😁 dar nu înainte să îmi numesc emoția!
“Copii, simt ca in curând o să mă înfurii, am depus mult efort pentru pregătirea ședinței de azi și simt că nimeni nu mă ascultă”
Pentru ca da, vorbesc deseori despre ce pot să facă copiii atunci când sunt furioși, dar acum am profitat de ocazie să le arăt in vivo acest lucru.
Ce ai fi făcut tu ca terapeut în această situație? Haide să ți spun ce am făcut eu:
-am numit emoția fiecăruia și motivul pentru care se simte așa
-am normalizat faptul ca mai exista zile și așa!
-am lăsat la o parte toată “pregateala” mea, pentru ca nu avem de demonstrat sau bifat nimic, mai ales atunci cand nu ne simțim bine
-am ales împreună o activitate relaxanta care sa ne permită totuși să stăm împreună și să mai povestim dacă copiii simțeau nevoia
La final am văzut niște zâmbete și niște posturi mai relaxate, și mă declar mai mult decât mulțumită. Copiii aceștia poate ca au simțit ieri ca pot da 40% sau 60%, și au dat tot! Asta înseamnă totuși, ca au dat 100% din ce au avut 😊
Îți mulțumesc dacă ai citit povestea până în acest punct!