Ruxandra Andreea S - Consiliere dezvoltare personala

04/01/2023

💜🦋💜

06/10/2022

"Rănile parentale - cm ne influențează viața adultă

Nu cred că există om care să nu aibă ce să-i reproșeze tatălui său. Fie că a fost absent, abuziv sau poate prea…bun. Pentru că și aici intervin probleme. Ca femeie îți va fi foarte greu să găsești partener pe măsura perfecțiunii tatălui tău.

Rănile parentale sunt experiențe dureroase din copilărie care ne formează personalitatea de adult, felul de a fi și modul în care facem față problemelor."
Andreea Șipoteanu Constantin

07/01/2022

Despre emoție și rațiune cu Andrei Miu

"E păgubos pentru tine să crezi că ignorându-ți emoțiile vei face ca ele să dispară. E o iluzie. "

Andrei Miu este profesor și psiholog și unul dintre pionierii români în domeniul neuroștiinței. Am pornit în conversația cu el de la o curiozitate personală: putem separa, așa cm ni se spune că trebuie să facem, emoția de rațiune?

14/12/2021

💜☀️💜
"Părintele de același s*x are rolul de a ne învața să iubim, sa ne iubim și sa dăruim iubire.
Părintele de s*x opus ne învață cm să ne lasam iubiți și sa primim iubirea."
L. Bourbeau- Cele 5 răni care ne împiedică sa fim noi înșine

08/12/2021

💜☀️💜

Frica de a ma lăsa iubit/a!!!

"Dacă am experimentat o relație în care am fost trădat, respins, umilit, neîndreptățit sau abandonat în urma expunerii emoțiilor mele, a iubirii mele și nu am vindecat acea parte din mine, am rămas cu o parte din mine acolo, nu voi fi capabil să primesc iubire în viitoarele mele relații.

Incapacitatea de a primi iubire se manifestă în primul rând în rândul celor ce nu știu ce înseamnă IUBIREA.

Dacă în perioada copilăriei mele atunci când mi-am arătat Iubirea față de părinții mei, iar în schimb am primit respingere, ignoranță, neatenție sau poate o palmă, nu voi știi ce înseamnă iubire și prin urmare nu voi știi să primesc iubirea celor din jurul meu, mai târziu în viața mea.

Pentru ca o relație să funcționeze în armonie este imperios necesar să existe echilibru între a primi și a oferi.

Dacă în ființa mea este prezentă incapacitatea de a primi iubire, atunci când o voi primi voi avea tendința sau impulsul de a respinge acea persoană sau pur și simplu de a pleca din relația respectivă pentru că nu voi știi ce să fac cu această cantitate de energie sau pur și simplu îmi este frică să o primesc în ființa mea.

Dacă voi fi întrebat de ce am plecat din relația respectivă sau de ce am respins persoana respectivă, nu voi știi un motiv exact, pentru că nu voi conștientiza de cele mai multe ori frica de a mă lăsa iubit.

Frica de a mă lăsa iubit ascunde o serie de traume, răni ale sufletului, nevindecate.

O persoană care nu primește iubire este o persoană care asociază iubirea cu durerea și astfel acționează din frică, din iluzia de protecție.
Acest tip de comportament este total greșit, deoarece nu mă va proteja de suferință, ci îmi va accentua fricile și suferința interioară.

Pentru a depăși o anumită frică trebuie în primul rând să găsesc curajul de a trece prin aceasta. Atunci când o recunoaștem, când o privim în față, aceasta va dispărea.

Atunci când sunt incapabil să primesc iubire, sunt incapabil să mă iubesc pe mine însumi.

Până când nu voi vindeca rănile și voi elibera fricile care se ascund în spatele incapacității de a primi iubire, nu voi reuși să am relații armonioase.

Iubirea vindecă!!!! "
H. Luana

08/12/2021

💜☀️💜

02/12/2021

Atașamentul evitant
💜☀️💜
Atașamentul caracterizat de anxietate și evitare reprezintă cel de-al treilea tip de atașament. Caracteristic acestui tip de atașament este faptul că individul nu are încredere că partenerul său va fi acolo pentru el, că îi va oferi protecție și sprijn când are nevoie, acesta se așteptă să fie refuzat categoric de către partenerul de cuplu în situații de criză.
Când un individ prezintă acest tip de atașament într-un grad ridicat, acesta are tendința de a se depărta de partenerul de relație si de a-și trăi viața fără sprijinul și iubirea celorlalți, își construiește o independență din punct de vedere emoțional. Apariția acestui tip de atașament este favorizată de respingerile repetate din partea celor care pentru individ au o semnificație aparte.
Dacă individului nu i-au fost îndeplinite nevoile la timp în copilărie (sau deloc) și provine dintr-o familie în care părinții nu își arată ușor dragostea unul față de celălalt sau față de copii, acesta va avea șanse foarte mari să urmeze același comportament de evitare și idiferență pe care l-a observat la părinții săi și îi va fi foarte greu să își schimbe acest comportament când va avea o relație de cuplu.
Așadar, tipul de atașament pe care un individ îl prezintă atât în relațiile de cuplu cât și în cele de prietenie sau familiale depinde foarte mult de tipul de atașament pe care părinți săi îl au, de relația pe care acesta o are cu părinții săi dar și de tipul de atașament al partenerului de relație.
Pentru ca o relație între doi indivizi să avanseze armonios, fiecare dintre ei trebuie să-și dea seama care este punctul de vedere al celuilalt, scopurile, sentimentele și intențiile lui și fiecare dintre ei să își propriul comportament în așa fel încât să se negocieze o potrivire a scopurilor celor doi.
Sursa: John Bowlby, O bază de siguranță,Ed Trei, București, 2011

02/12/2021

Atașamentul anxios
💜☀️💜
Atașamentul caracterizat de anxietate și rezistență se evidențiază prin incertitudinea că partenerul va fi disponibil și dipus să ajute atunci când este solicitat în situațiile grele. Din cauza acestei incertitudini individul predispus în permanență la anxietatea de separare nu are curajul să exploreze mediul înconjurător și se simte agitat, temător.
Acest tip de atașament este dezvoltat atunci când partenerul de cuplu prezintă rețineri în a-l ajuta pe individ în problemele sale, separările sunt frecvente precum și amenințările cu abandonul pe care partenerul le folosește ca mijloc de control în relație.
Spre deosebire de oamenii care prezintă un atașament de siguranță, oamenii cu un atașament caracterizat de anxietate și rezistență sunt foarte preocupați să creeze o legătură emoțională „fantasmatică” în care, de fapt, uită de adevarata dragoste pe care trebuie să o ofere partenerului și rămân blocați într-o rutină zilnică ce nu prezintă emoție și iubire ci doar obișnuință.
Când nu se simt în siguranță în relație, persoanele cu acest tip de atașament tind să devină posesive față de partenerul de relație și pot interpreta unele acțiuni ale partenerilor ca un răspuns la temerile lor. De exemplu, dacă ei cred că partenerul nu îi iubește cu adevărat, un simplu act de socializare al partenerului cu alți prieteni îl poate face pe individ să creadă că partenerul de relație dorește să îl părăsească.
Sursa: John Bowlby, O bază de siguranță,Ed Trei, București, 2011

02/12/2021

Atașamentul securizant
💜☀️💜
Atașamentul caracterizat de siguranță. În acest tip de atașament individul are încredere în partenerul său de cuplu că acesta va fi disponibil și îi va oferi ajutor când va trece prin situații grele. Având garanția că partenerul va fi lângă el orice s-ar întâmpla, acesta va avea curaj să exploreze lumea înconjurătoare.
Acest tip de atașament se dezvoltă atunci când partenerul îi oferă motive să aibă încredere, când îi oferă afecțiune și protecție necondiționată. Persoanele care prezintă acest tip de atașament tind să fie mai împlinite din punct de vedere emoțional și să aibă relații mai durabile decât cele cu atașament carecterizat de anxietate.
Copii care prezintă atașamentul caracterizat de siguranță provin de obicei din familii în care au posibilitatea să exploreze lumea înconjurătoare având în același timp și siguranța că părinții îi susțin în ceea ce fac și sunt de acord cu alegerile lor. Acești copii vor dezvolta în continuare un atașament de siguranță iar când vor deveni adulți își vor alege un partener care se potrivește stilului lor de atașament, îi vor oferi ajutor și susținere partenerului de relație când acesta va avea nevoie și de asemenea se vor simți confortabil să ceară ajutor din partea partenerului.
Împreună cu partenerul vor dezvolta o relație bazată pe sinceritate, deschidere, egalitate și înțelegere, se vor simți independenți unul față de celălalt dar în același timp își vor arăta dragostea pe care o au unul pentru celălalt fără să urmeze o rutină plictisitoare în fiecare zi.
Sursa: John Bowlby, O bază de siguranță,Ed Trei, București, 2011

02/12/2021

Atașamentul în relația de cuplu
💜☀️💜
Ce este atașamentul?
Teoria atașamentului a fost elaborată de către John Bowlby. Această teorie pune accentul pe caracterul fundamental și funcția biologică a legăturilor emoționale intime dintre persoane. Această teorie consideră că tendința de a crea legături emoționale intime cu anumite persoane este un element fundamental al naturii umane, fiind prezent la nou-născuți și continuând să existe la vârsta adultă până când individul ajunge la bătrânețe.
Primele legături de atașament întâlnite la copil sunt acelea cu părinții, aceștia fiind căutați pentru protecție, liniștire și sprijin. Dacă copilul crește în condiții normale dezvoltându-și o viață sănătoasă ca adolescent și mai apoi ca adult, legăturile de atașament cu părinții se mențin și sunt de asemenea însoțite și de alte legături de cele mai multe ori heteros*xuale.
Crescând într-un mediu favorabil dezvoltării, copilul își poate crea legături intime emoționale strânse cu părinții săi, ceea ce îl va ajuta când va deveni adult și își va alege partenerul de viață să creeze legături de atașament benefice stării lui de sănătate fizică și mentală. Dacă atunci când este mic individul nu reușește să creeze o legătură bună de atașament cu părinții săi, sunt foarte mari șansele să nu reușească să stabilească bune legături emoționale intime nici când va deveni adult.
În primele luni de viață copilul „comunică” cel mai mult cu mama, aceasta îi împlinește toate nevoile fiind prima persoană cu care acesta are o legătură de atașament. Dacă mama îi va îndeplini nevoile în totalitate și la timpul potrivit, copilul la rândul său își va arăta satisfacția (se va opri din plâns când este hrănit/schimbat etc.) iar prin acest „schimb” se creează legătura de atașament a copilului față de mama sa.
Capacitatea de a forma legături emoționale intime cu alți indivizi este considerată ca reprezentând o caracteristică principală a unei bune funcționări a personalității și a sănătății mentale.
Explorarea mediului de către copil chiar și când vine vorba de jocuri cu alți copii de aceeași vârstă este un comportament ce vine în contradicție cu atașamentul acestuia față de părinți. Atunci când individul, indiferent de vârsta pe care o are, se simte în siguranță, are tendința de a explora mediul înconjurător și în același timp se îndepărtează de figura de atașament (în cazul copiilor, aceștia au tendința de a se depărta de părinți). Atunci când individul se simte anxios, speriat revine la apropierea de figura de atașament (părinți, partener de relație).
Sursa: John Bowlby, O bază de siguranță,Ed Trei, București, 2011

26/12/2020

"Cand ai avut un partener narcisic si divortezi cel mai greu va fi sa stabilesti si sa respecti termenii in care copii vostri vor creste d**a divort. Negocierea conditiilor si respectarea lor va fi un adevarat razboi de gherila care nu se termina odata cu obtinerea actelor de divort."

Psihologie Coparenting cu un narcisic 25/12/2020                Un copil are nevoie de ambii părinți. Acesta este un fapt indubitabil dovedit de toate studiile din domeniul psihologic. Un copil crește armonios atunci când cei doi părinți au o relație armonioasă și asumată.  ...