Cabinet Individual de Consiliere Psihologica Madalina Prodan

17/10/2019

A fost odată un om, care locuia împreună cu cei 2 copii ai sai , copii care erau foarte curiosi și inteligenti. Acestia îi puneau mereu multe întrebări. La unele știa să le răspundă, la altele nu.
Cum isi dorea se le ofere cea mai buna educatie ,intr-o zi si-a trimis copiii in vacanta la un intelept.
Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ei le puneau.
La un moment dat unul dintre ei a a adus un fluture albastru, pe care plănuia să îl folosească, pentru a înşela pe bătrânul ințelept.
– Ce vei face? întrebă copilul. O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel orice răspuns va avea, se va înșela.
Cei doi copii au mers într-o clipă la înțelept și l-au găsit meditând.
Am aici un fluture albastru!
– Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:

– Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale.

09/11/2018

❤
În creșterea prin iubire necondiționată, iubirea părinteasca este un „DAR”. Părinții sunt interesați în mod autentic de fericirea, bunăstarea și sănatatea fizică și emotională a copilului. Ei respectă drepturile copilului dobândite prin naștere, drepturile la iubire și respect. Își manifestă iubirea fața de copil indiferent dacă el împlinește sau nu cerințele și așteptările lor. Copilul este privit ca o ființă umana întreagă și nu numai prin prisma comportamentului său.

"Să fiu iubit indiferent de ceea ce fac!

Să simt o stransă legatură cu parinții mei!

Să simt că parinții mei mă acceptă așa cm sunt!"

Viitorul copiilor este determinat în esență de aceasta temelie solidă, iubirea necondiționată, deoarece starea emotională a copilului influențează atât felul în care viitorul adult vede lumea înconjurătoare, cât și felul în care se percepe pe sine.

20/05/2018

15/03/2018

Un soarece mic si nu foarte experimentat cu ale vietii,sigur pe el si destul de indraznet,a cazut intr-un borcan cu smantana.Cu greu reusea sa se ridice pana la suprafata pentru o gura de aer.Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului.L-a si atins de cateva ori.A fost cuprins de o senzatie cumplita de panica,vecina cu disperarea.La un moment dat nu a mai avut nici lumina.Se intunecase.Disperarea bietului soarece era totala.Avea de ales:se ineca in smantana sau sa dea din labute toata noaptea,sperand ca dimineata sa-l salveze cineva.A ales a doua varianta.
Dimineata,obosit,epuizat,cu mintea ravasita de chinul prin care trecuse toata noaptea,soarecele abia daca mai dadea dintr-o labuta,zacea aproape lipsit de vlaga.Trezit la realitate ,s-a intrebat de ce nu se scufunda.Uluit,aconstatat ca statea pe ceva tare.Smantana se transformase in unt,d**a ce o batuse cu labutele o noapte intreaga.

24/02/2018

Un pui de maracine se lipi de maneca lui Ionica. Fu zvirlit intr-o sfarghie de uluc, unde se hotari sa creasca mare si statornic ca stejarul.
Se desira in trei zile cat altii in zece, umbrind totul in jur, asa ca plantele vecine il cam evitau, zgaindu-se la el ca la un ciudat. Altele ii facura loc sa creasca linga ele, dar se ofilira repede, spre uimirea babelor sfatoase. Maracinele se credea urat dar destept, incit nu ii mai trebuiau confirmari si nu lasa pe nimeni sa se apropie si sa il atinga, pentru ca toti spuneau “au!” doar cat il vedeau. Se satura sa fie respins asa ca decise sa fie tepos ca trandafirul…inalt ca floarea soarelui…setos ca dovleacul, pana una-alta. Frunzele sale moi facura tepi si curand nimic in jurul sau nu mai ramase neofilit si neintepat. Crestea fara nimeni in preajma…puternic…tepos, cu flori violacee, mari si grele. “Sunt cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai bine hranit, si cel mai independent …” gandea despre sine maracinele, privind pustiul si uscaciunea din jur.
La numai cativa metri, intr-o palma de grau aruncat intr-o poarta, crestea un mac rosu, fragil si frumos. Se simtea bine impreuna cu prietenii sai. I se spunea ca e frumos, se simtea admirat si nu lua asta prea in serios. Floarea lui era stralucitoare ca o hartie colorata de un pictor prea obsedat de rosu… perii fini ai tulpinii suple si verzi aratau, de la nivelul furnicii, ca o scara spre cer- nicidecum ca niste tepi de arici sperios.
Vazandu-l pe ciulin de la distanta, macul ii dadu binete, asa cm se cuvine cu cei mai mari. Rusinos dar vorbaret el stia povesti de adormit spicele, graul devenea copt si unduios in jurul sau. Impovarat de bondari betivi, maracinele se simtea singur si trist. “Macar sunt puternic daca suport atatea”…gandea acesta despre sine. Fetele il ocoleau, caii nu-l pasteau, doar mustele il bazaiau si cateodata…vreun fluture, ii gadila maciuliile mov.
Intr-o seara Lenuta fu chemata la poarta de Ionica. O saruta si ii prinse d**a ureche o floare de mac. Ciulinele fu calcat cu cizma la pamant.
O batrana sfatoasa venea pe drum. Aceasta culese floarea ciulinului si-si facu din ea ceai de guturai. Floarea macului sfarsi intr-un album cu amintiri de nunta.
Cu totii suntem frumosi si folositori, dar nu toti traim la fel.

08/12/2017

Nu indraznim,nu avem curaj, cel putin nu intotdeauna ,sa facem ce ne dorim ce simtim ceea ce ne-am propus. Oare de ce? Uneori poate parea destul de simplu: nu ne permitem datorita barierelor personale, conventiilor sociale, convingerilor religioase, legilor mai mult sau mai putin acceptate , copiii nostri ,parintii,prietenii ,sefii ....

Si de ce, totusi simtim ca ne e atat de greu sa trecem peste toate aceste oprelisti ? Poate pentru ca nu vrem?
Pentru ca de putut sigur se poate. Orice lucru pe lumea asta poate fi si facut si depasit, vorba aceea: “Sky is the limit”...sau moartea...sau ambele. Cert e ca ne infranam, de multe ori, din a face ceea ce ne dorim, deoarece ne-ar putea dauna noua sau celor din jurul nostru . Moralitatea ne face sa gandim la suferinta celorlalti inainte sa fim noi impacati .O perioada totul poate parea a fi in regula!
Cat putem sa fim multumiti?Cat poate fi multumit propriul ego primind zambetele celor din jur?
Si totusi e pur si simplu imposibil sa multumesti pe toata lumea, asta daca nu cumva suntem niste perfectionisti care isi propun drept unic tel in viata sa dea jos Luna de pe cer – ziua in amiaza mare.☺
Si a cui este curajul ?Sa fie oare apanajul lui Fat -Frumos care se avanta sa taie capetele balaurului, chiar daca stie ca sunt sapte , si nu renunta ?!
Viata ne arata ca este nevoie sa ne asteptam cam la orice si cam in orice cantitate cand vine vorba de griji, greutati si necunoscut.
Avem curaj sau n-avem curaj viata tot ne provoaca cand ne asteptam mai putin! Si atunci trebuie sa fim suficient de inspirati ,ca pregatiti...nu suntem întotdeauna , si sa acceptam ca avem curaj sau ca avem curajul de a nu avea curaj....

19/10/2017

O femeie din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãț, și le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect și tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.
La sfârșitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate plin.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas și jumãtate de apã. Bineînțeles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rușine cu imperfecþiunea sa, și se simțea atât de rãu că nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de nereușitã, i-a vorbit femeii lângã izvor:
– Mã simt atât de rușinat, pentru că aceastã crãpãturã face ca apa să se scurgã pe tot drumul pânã acasã!
Bãtrâna a zâmbit:
– Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însã pe cealaltã nu? Asta pentru că am știut defectul tãu și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii, și, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le u*i. De doi ani culeg aceste flori și decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care împrospãteazã casa.

28/09/2017

CONSILIEREA SI TULBURARILE DE DINAMICA SEXUALA

Decizia multor barbati de a incepe un demers terapeutic este de cele mai multe ori ingreunata de urmatoarele ganduri:consilierea este pentru oameni nebuni,imi este ingrozitor de rusine sa vorbesc despre problemele mele intime. Merita sa depasim temerile initiale, intrucat agravarea sau permanentizarea problemei, ar putea duce la:scaderea increderii in sine, frustrare personala si a partenerului,reticenta in a incepe o noua relatie.
Cabinetul de consiliere , iti ofera un cadru securizant, sigur care creeaza premizele unei deschideri sufletesti. Astfel, treptat, vei simti o usurare ca poti vorbi despre aceste subiecte tabu, simtindu-te inteles, indrumat si increzator in reusita.
Sub contractul confidentialitatii, prin consiliere,se pot depasi problemele sexuale, anxietate, dar si disfunctionalitatile la nivel de comunicare, permite ventilarea sentimentelor si credintelor ascunse, incurajeaza exprimarea adecvata si asertivitatea.
In felul acesta, nu numai viata sexuala va fi imbunatatita, dar si multe alte aspecte din viata personala se vor transforma in mod benefic: viata profesionala, relatiile cu ceilalti, relatia cu noi insine.
Sexualitatea este una dintre nevoile primare, instinctive, precum nevoia de hrana sau de somn.
Imagineaza-ti ca specia umana ar fi sortita pieirii daca softul de buna functionare nu ar fi in tine!

16/09/2017

“ARMONIA” IN CUPLU

Multe dintre motivele pentru care unele persoane apeleaza la serviciile unui consilier sunt insatisfactii la nivelul vietii de cuplu. Bineinteles, existenta dificultatilor la acest nivel este normala, fiecare cuplu confruntandu-se cel putin o data in viata cu diverse probleme, neintelegeri, etc. Armonia cuplului nu consta in lipsa disensiunilor, ci in modul in care sunt rezolvate acestea.
O mare parte dintre problemele in cuplu isi pot gasi rezolvarea prin contributia ambilor parteneri, insa, uneori este necesara o abordare individuala a problemei.
Modul in care o persoana isi constientizeaza asteptarile si comportamentele disfunctionale, atat in ceea ce o priveste, cat si prin prisma relationarii cu celalalt, poate fi obiectivul principal al consilierii.

07/09/2017

Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru ființa pe care o iubești este să o ajuți să devină liberă!
Iar acest lucru este valabil în toate relațiile.

Pare un non-sens ?

Orice relație presupune respect, prețuire și încredere reciprocă.
Dacă ai respect pentru ceea ce este partenerul tău, ai admirație pentru ceea ce face și ai încredere că alegerile lui sunt bune, te poți dezvolta tu ca ființă, poți experimenta viața și poți spera într-o autodepășire continuă.

Dă-i libertatea de A FI și vei FI și tu o persoană pregătită să fie FERICITA!

01/09/2017

Poarta-te cu copiii tai asa cm ti-ai dori sa se poarte altii cu ei!

Ne dorim mult ca oamenii sa ne respecte copiii,sa le vorbeasca cu amabilitate , consideratie si sa nu le faca rau din punct de vedere fizic.
Cum ati reactionat atunci cand cineva a manifestat intr-un fel sau altul,lipsa de respect fata de copilul dvs?...ati fost suparat si printre altele ,i-ati intrebat ce au gandit si cm au indraznit sa faca asa ceva.
O clipa de reflectie onesta poate sa scoata la iveala momente in care le-am spus si le-am facut chiar noi copiilor nostri niste lucruri pentru care daca altcineva le-ar fi facut am fi vrut sa fie trasi la respundere!
Poarta-te cu copiii tai asa cm ti-ai dori sa se poarte altii cu ei!❤

18/08/2017

Cuvântul SCHIMBARE poate trezi în noi sentimente de entuazism, dorinta, dar și disconfort. Zona noastră de confort devine ca un culcus cald care este dificil de parasit.
Insa cu fiecare experienta, gand, emotie, comportment, situatie în care suntem prinsi, ne schimbam, ducandu-ne spre o alta etapa din viata noastra. Pas cu pas, ajungem sa nu ne mai dam seama ca lucrurile merg si ca ne ducem pe un anumit drum, trezindu-ne ca ne întrebam cm am ajuns acolo, cine a facut alegerea de a fi acolo.
Schimbari au loc tot timpul!

Dar ce-ar fi dacă le-am constientiza? Ce-ar fi dacă am decide doar noi pentru noi însine ce schimbări sa facem?

Nu întotdeauna este confortabil, mai ales daca schimbarea implica o lupta cu tipare de comportament, cu emotii care vin în mod automat .Apare si îndoiala care ne întreaba în fiecare moment de unde stim ca schimbarea pe care vrem s-o facem ne va duce într-un loc în care va fi bine. Din pacate, nimeni nu ne poate spune cu siguranta cm va fi d**a ce ne aruncam într-o schimbare.

Merita sa ramanem prizonierii unor obiceiuri pe care nu le mai simțim ca ale noastre, doar pentru ca ascultam vocea îndoielii?
Dacă suntem de partea noastra atunci cand facem o schimbare conteaza ca putem fi acolo, alaturi de noi cu succesul sau lectia primită.
Cum putem accepta schimbarea în viata noastra?
Cum putem avea libertatea de a fi noi cei care ne construim viata?

01/08/2017

Secretul unei bune functionări psihice consta în aplicarea principiului de acceptare neconditionata a propriei persoane și a celorlalti.

Acceptarea de sine neconditionata înseamna ca te accepti pe deplin și neconditionat, indiferent dacă te comporti inteligent, corect, competent sau nu și indiferent daca ceilalti te aproba, te respecta, te iubesc sau nu.

Iti constientizezi punctele slabe si aspectele care necesita îmbunătătite... și te apuci de treaba!

12/07/2017

Povestea Licuriciului si a buburuzei

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.
Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti… Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse… Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o…. Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec… Si cm se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica. Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza
te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!

19/06/2017

Fara sa ne dam seama cerem adesea de la noi si de la cei apropiati noua ,nu doar sa fie BUNI ci PERFECTI.
O perspectiva despre cm putem invata sa acceptam virtutea de a fi SUFICIENT DE BUNI.

We frequently ask ourselves to be not merely good, but perfection. Our perfectionism makes us sick. We need to learn to accept the virtue of being ‘good enou...

22/05/2017

Întreabă-te :”PENTRU CE SUNT RECUNOSCATOR?”.
Nu te îngrijora dacă nu îți vei răspunde imediat, chiar și simpla conștientizare a întrebării ajută.
Recunoștința este o formă de inteligență emoțională.