Terapeut Cristina Varo

Terapeut Cristina Varo Terapeut narativ & transformațional | Specialist în relații. Spațiu de claritate, echilibru și reconectare
Cluj-Napoca + online

Sunt Cristina Varo, terapeut narativ și transformațional, specialist în relații. Lucrez cu oameni aflați în momente de răscruce — în relații, în viață sau în raport cu ei înșiși.

Îi însoțesc să transforme durerile care îi frâng în procese care îi reconstruiesc.

În cabinetul meu din Cluj-Napoca și online, creez spații sigure de claritate și reconectare:

– Terapie individuală – pentru echilibru i

nterior și sens.
– Terapie de cuplu – pentru a regăsi apropierea sau a te despărți cu grație.
– Cursuri și programe de grup – pentru echipe și comunități care caută o comunicare autentică. Cred în puterea prezenței, a relației și a curajului de a privi înăuntru.

06/04/2026

Reziliența – cartea de care avem nevoie într-o lume neliniștită

Într-o lume bântuită de crize, în care situația politică este instabilă și economia pare să alunece pe pante nesigure, e de așteptat ca și relațiile dintre oameni să fie puse la încercare. Instabilitatea vremurilor devine, într-un fel, un indicator al stabilității și echilibrului nostru interior, dar și al relațiilor pe care le construim și le păstrăm.

În astfel de perioade crește nevoia de siguranță și predictibilitate. Crește dorința de a crea alianțe care să ofere sprijin, confort și sentimentul că nu traversăm singuri aceste vremuri. În același timp, apare și nevoia unor strategii de succes.

Doar că succesul se măsoară altfel în astfel de timpuri. Nu atât prin prosperitate sau expansiune, cât prin capacitatea de a face față acestei perioade. Prin felul în care reușim să menținem un echilibru între nevoi, dorințe, priorități și vise.

Uneori mă gândesc la toate acestea ca la o bibliotecă frumoasă pe care fiecare dintre noi o are în interior. Pe rafturile ei stau multe cărți: despre nevoi, dorințe, priorități și visuri. Le avem pe toate la dispoziție. Întrebarea este ce alegem să deschidem acum.

Stăm pe capitolul nevoilor?
Mai avem timp pentru dorințe sau pentru vise?
Sau este momentul să ne ocupăm mai ales de priorități și să facem o listă realistă?

În astfel de vremuri, cred că reziliența este cartea care ne cheamă cel mai des din bibliotecă. E cea pe care merită să o stăpânim.

Reziliența nu ne face nici mici, nici mari. Nu ne transformă în eroi și nici în victime. Ne face doar capabili să înfruntăm cu demnitate un „anotimp greu”. Să ne întărim sinele, să ne îmbrăcăm cu haine potrivite pentru frig și să rămânem în picioare până când vremea se schimbă.

Pentru că, mai devreme sau mai târziu, vine și primăvara. Cu proiecte noi, cu idei care prind viață, cu lucruri care pot da din nou savoare și strălucire vieții.
Până atunci, e important să nu neglijăm nici cartea despre visuri din biblioteca noastră interioară. Să lăsăm ideile să încolțească. Chiar dacă nu e încă momentul lor.
Va veni și vremea în care le vom da drumul în lume.

La asta m-am gândit citind articolul din comentarii.
Tu la ce te gândești?

12/03/2026

De peste 20 de ani lucrez cu pierderile oamenilor.

În aceste două decenii am întâlnit multe forme ale doliului: pierderea unei persoane dragi, pierderea unei relații, pierderea sănătății, pierderea unui sens de viață sau a unei direcții care, până atunci, părea sigură. În tot acest timp am simțit nevoia să rămân aproape de această temă și să o înțeleg din ce în ce mai profund. Este, de fapt, tema care m-a transformat din asistent social în terapeut relațional. Și, evident, am trecut și eu prin pierderi semnificative care mi-au îmbogățit sensul vieții și al muncii.

Acum câteva zile am încheiat o nouă formare de 10 zile dedicată lucrului cu doliul. Nu este prima. În timp, am mai urmat alte trei specializări în această direcție. Este, poate, singura experiență despre care știm cu certitudine că ne vom întâlni cu ea, la un moment dat, în viață.

De data aceasta am mers ca să fiu parte dintr-o comunitate care împărtășește un interes față de această temă. Mi-am confirmat înțelegerile deja câștigate și m-am actualizat cu ceea ce se discută astăzi despre mișcările interioare prin care trece omul în fața unei pierderi.

Dacă ar fi să păstrez un gând central din tot ceea ce am (re)învătat în aceste zile, acela este că fiecare pierdere are propriul ei ritm, iar acest ritm nu poate fi grăbit fără ca omul să plătească, mai devreme sau mai târziu, un preț interior.

După prima zi de formare, mi-am notat câteva rânduri „la cald”. Le las aici, pentru că uneori un gând ajunge exact la omul care are nevoie de el.

Când cineva trece printr-o pierdere, el se află deja într-o lipsă profundă, o deprivare majoră. Spațiul terapeutic devine o hrană pentru clienții noștri aflați în aceste pierderi. Ei vin ca să se hrănească cu tăcere, cu lacrimi, cu durere, cu un orizont pierdut — doar ca să se poată naște și întru această pierdere pe care o vor duce mai departe întreaga viață. Terapia devine hrana clientului aflat în doliu/pierdere. Iar pentru asta are nevoie de timp, de o nouă reașezare, de tăcere, dar, mai ales, de prezență. Iar prezența să nu fie impetuoasă, nici mai caldă, nici mai rece, ci, pur și simplu, o ședere în doi în spațiul vieții...

Dacă, la un moment dat, aveți nevoie de un însoțitor pe acest drum, sunt aici.

16/02/2026

În zorii unei relații ne întâlnim în bucuria de a descoperi similitudini dintre noi și suntem deschiși la diferențele care există între noi. Diferențele nu ne obosesc – cel puțin la început – ci ne pun în postura de a ne exersa ochiul curios și receptiv al celui care vrea să exploreze noi teritorii. Îmbrățișăm diferențele dintre noi cu amabilitate, uimire și încredere că, prin asta, vom crește într-un fel.

În apusul unei relații suntem obosiți de atâtea diferențe. Am privit prea mult, fiecare, spre alte orizonturi și orice formă de înțelegere e aproape sufocată de prea multe compromisuri, tăceri, așteptări și cuvinte ori reacții stăvilite sau, dimpotrivă, prea liber exprimate.

În apusurile de relații se dezbină magicul și promisiunea acelui NOI în care am investit și am crezut. Acum se face loc unei invitații de a explora mai adânc cine este acest EU care s-a oferit în relații, care a jucat, a pierdut și, de-acum… ce va să vină? Pentru că scena relațiilor rămâne deschisă.

Întrebarea care se strecoară în sufletul celui care a oferit și n-a primit pe măsura implicării este: mai pot avea încredere? Mai am curajul să mă arăt? Dar am puterea să mai primesc pe cineva în viața mea? Plus multe alte întrebări care bântuie sufletul înnegurat după apusul unei relații.

Împreună putem merge prin „apusurile” tale. O plimbare în care ești însoțit(ă) e mai ușoară de făcut. Te ajută să te oprești pe margine și să observi zonele în care spațiul personal s-a făcut prea mic sau, poate, a cotropit totul (după caz).

De aceea, este binevenit un timp pentru a reflecta, a conștientiza și a aduce valoare prin noile înțelegeri care te invită să pășești mai departe și să te arăți în lumea relațiilor.

Pentru că, indiferent de cm ești acum, oricât de arid ar părea pământul tău interior, spectatori ai lumii tale există. Și doritori care să pătrundă în ea există. Le dai o șansă?…

29/01/2026

Azi - despre adevărurile din noi ascunse. Sau / și nespuse.

Unele adevăruri din noi le ținem în ceață mult timp, până într-un moment în care, frontal, ne izbește ADEVĂRUL – ca o cascadă care se revarsă cu patimă.

Nu e cel știut de alții. Nici cel așezat peste noi. Și nici măcar cel „construit” de noi, cu cele mai bune intenții, ca să putem trăi.

E adevărul acela crud, care ne stoarce ca pe-o lămâie.

Când ajungi în acest punct, să știi că după el se deschide un nou spațiu.

Te invit să te apropii de acele adevăruri din tine, pentru a putea trăi împăcat cu tine – acum, peste un an, peste zece ani sau chiar după o viață. La finele vieții asta chiar contează!

Iar dacă simți că ai nevoie de un tovarăș de drum prin ceața ta, ai încredere să apelezi la specialiști. Ei știu să meargă alături de tine chiar și prin cele mai vălurite cețuri. Dar și să ieși la lumină. Iar de aici se deschide un nou capitol în viața ta.
Sunt aici. 😊

24/01/2026

𝗜𝗱𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝘄𝗲𝗲𝗸𝗲𝗻𝗱 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘁̦𝗶𝗶… 𝗰𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗶𝗿𝗮̆𝗺 𝗺𝗮𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗶̂𝗻 𝗲𝗹𝗲!

Uneori sunt întrebată care este secretul unei relații de cuplu reușite.
M-am gândit să vă ofer câte o idee, pe rând, așa cm îmi vine, nu pe toate într-o singură postare – ca să fie timp de digerat 😊

Pasionată de viața de cuplu și de felul în care creăm bunăstare în relații, azi mă adresez celor aflați la a doua căsnicie sau într-o relație semnificativă. Sau, pur și simplu, celor de 40+.

La vârsta asta nu îți mai alegi un partener ca să demonstrezi cât ești de grozav. Se presupune că știi deja cine ești. Altfel, avem o problemă 😊

Partea bună e că știi cine ești, ce vrei, ce poți, care îți sunt limitele și, mai ales, ce nu mai vrei! Așa că ține minte asta: 𝗰𝗮𝘂𝘁𝗮̆ 𝘂𝗻 𝗼𝗺 𝗰𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗿𝗮̂𝘇𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁. 𝗠𝘂𝗹𝘁 𝘀̦𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲. Cu ușurință și din orice, cât se poate.

Râsul vitalizează, ne întețește pofta de viață și ne ajută să trecem mai ușor peste greutăți.

Așa că, dacă dai de un om cu care poți să râzi bine, ține-l aproape.

Pentru alte idei de weekend, revin.
Un weekend cu mult râs vă doresc! 😅

Am revenit la NCN TV Cluj într-o discuție despre un rol pe care mulți îl purtăm fără să ne dăm seama: rolul salvatorului...
11/12/2025

Am revenit la NCN TV Cluj într-o discuție despre un rol pe care mulți îl purtăm fără să ne dăm seama: rolul salvatorului 🧩.

Am vorbit despre motivațiile ascunse din spatele nevoii de a fi mereu „cel care ajută” : nevoia de validare și apreciere, teama de respingere, frica de abandon.

„Cine mai suntem noi dacă dezbrăcăm haina salvatorului? Dacă nu mai suntem atât de folositori în viețile altora?” – e o întrebare grea, dar necesară ❓.

Paradoxul este că, atunci când salvatorul e mereu disponibil, ceilalți nu devin mai recunoscători, ci ajung să se simtă îndreptățiți să primească ajutorul.

În acest proces, autonomia celui ajutat se diminuează, iar dependența este întreținută 🔄.

Am vorbit și despre cm salvatorul, de multe ori:
🚨 impune soluții
🏃‍♀️ fuge de propriile nevoi și probleme
🏠 se supraîncarcă cu responsabilități, acasă și la serviciu
🩹 ajunge să-și sacrifice propria bunăstare pentru a se simți indispensabil.

Complexul salvatorului nu este despre altruism pur, ci despre o nevoie profundă de a conta, de a fi important, de a nu fi abandonat.

De aceea, una dintre cele mai grele lecții este aceasta:
𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚̆𝐦 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫𝐥𝐚𝐥𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚̆𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐢 𝐬𝐞 𝐜𝐞𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥.

Poate cea mai importantă întrebare rămâne: „La ce îmi răspunde, în mine, nevoia de a fi mereu de folos celorlalți?”

Sunt aici dacă ai nevoie să-ți clarifici situațiile de viață 🌿.

⤵️ Link-ul către emisiunea moderată de Cristina Alexa Vigu este în comentarii.

Am revenit cu emoție la Grădinița „Rază de Soare” din Cluj, într-un loc în care am mai lucrat și în urmă cu doi ani și u...
08/12/2025

Am revenit cu emoție la Grădinița „Rază de Soare” din Cluj, într-un loc în care am mai lucrat și în urmă cu doi ani și unde continui cu bucurie ☀ această colaborare frumoasă alături de echipă.

Tema întâlnirii noastre a fost despre încredere în sine, comunicare și starea de bine a educatoarelor și îngrijitoarelor, în cadrul programului „Eu cu mine și cu alții”.

🥰 Am vorbit despre spațiul personal și spațiul de siguranță. Despre cm e să fii în siguranță într-o relație, despre oamenii care ne-au făcut să ne simțim valoroase, dar și despre acele contexte în care ne-am pierdut puterea, prin mesaje care ne-au micșorat: „nu poți”, „nu ești destul de bună”, „puteai mai bine”.

De aici, am ajuns firesc la dialogul interior – acea voce care ne însoțește toată viața, ne influențează alegerile, relațiile, curajul și felul în care ne privim pe noi.

💡 A fost o seară plină de emoții și conștientizări. O deschidere blândă a unor uși spre trecut, pentru a putea înțelege mai bine prezentul – atât în relația cu sine, cât și în relația cu ceilalți și cu copiii alături de care aceste femei minunate lucrează zi de zi.

Un moment profund a fost acela în care unele dintre ele și-au amintit de propriile învățătoare și de mesajele grele primite când erau copii.

𝐔𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐩𝐮𝐬 𝐜𝐚̆ 𝐭𝐨𝐜𝐦𝐚𝐢 𝐨 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐚 𝐝𝐞𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭-𝐨 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐥𝐞𝐚𝐠𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐞, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐞𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐚 𝐚 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐭-𝐨.

🎯 Mesajele pe care le spunem copiilor rămân. Se așază adânc. Devin parte din cine sunt ei mai târziu. De aceea, puterea comunicării, a afirmațiilor și a prezenței conștiente este uriașă.

Recunoștință pentru această seară, pentru deschiderea voastră și pentru munca importantă pe care o faceți, zi de zi, cu atât de multă responsabilitate și inimă.

Mulțumesc, Paula Weiss, pentru încredere și deschidere.


Uneori, frica de a vorbi în public ne lasă fără respirație. 🫥 Când pune stăpânire pe noi, unii amorțesc, alții paralizea...
03/12/2025

Uneori, frica de a vorbi în public ne lasă fără respirație. 🫥 Când pune stăpânire pe noi, unii amorțesc, alții paralizează, iar o parte ar dori să fugă.

Cert e că în asemenea momente simțim că nu mai putem articula nici un cuvânt și totul în noi încremenește. Nu vrea nimeni să treacă prin experiența asta.

📌 În spatele acestei frici stau povești vechi, răni, amintiri și mecanisme care se activează exact în momentele în care ne expunem.

Să lucrez cu emoțiile oamenilor este parte din munca mea de zi cu zi. Dar atunci când aceste emoții apar într-un context de vorbit în public, ele capătă o nuanță specială: vulnerabilitate, frică de expunere, tensiune, timiditate, uneori chiar senzația de a fi „neprotejat” în fața celorlalți.

De aceea m-am bucurat să fiu invitată de Andrei Țigănaș, sculptor de voci și profesor de dicție, la una dintre edițiile cursului lui online 🤍.

Întâlnirea cu grupul a fost vie, caldă, autentică — un spațiu în care oamenii au avut curajul să exploreze ce se întâmplă în interior atunci când trebuie să vorbească în fața altora.

Am discutat împreună despre rădăcinile emoțiilor:
💡 de ce ne tremură vocea,
💡 de ce apare blocajul,
💡 ce activează timiditatea,
💡 cm se simt emoțiile în corp
și ce povești vechi aduc cu ele.

Am pus întrebări, am ascultat, am lucrat cu exemple reale. Emoțiile nu dispar când le ignori; dimpotrivă, se pot liniști atunci când le privești cu sinceritate și le dai un loc.

🌿 Unul dintre participanți a surprins foarte frumos atmosfera:
„Mi-a plăcut mult faptul că la întâlnire Cristina a pus accent pe lucruri practice și pe exerciții adaptate oamenilor din fața ei, nu pe șabloane. A fost multă empatie, disponibilitate pentru întrebări și explicații. Cristina a reușit să creeze un spațiu în care ne-am simțit în siguranță. Oamenii s-au deschis ușor, am interacționat, chiar dacă eram în grup.”

Pentru mine, aceste întâlniri sunt mereu o reamintire: vocea și emoțiile merg împreună.
Iar atunci când înțelegem ce simțim, începem să ne găsim autenticitatea în felul în care vorbim, în felul în care ne prezentăm lumii.

🎤 Mulțumesc, Andrei, pentru invitație și pentru felul în care creezi contexte unde oamenii pot crește, învăța și se pot reconecta cu propria voce.

🌿 Relațiile nu se destramă peste noapte.Ele se pierd treptat — în tăceri, în neînțelegeri repetate, în oboseală și în li...
27/11/2025

🌿 Relațiile nu se destramă peste noapte.

Ele se pierd treptat — în tăceri, în neînțelegeri repetate, în oboseală și în lipsa timpului pentru „noi”.

💬 De multe ori, cuplurile ajung la terapie nu pentru că nu se mai iubesc, ci pentru că nu mai știu cm să ajungă unul la celălalt.

În practica mea, lucrez cu parteneri aflați la răscruce.

Acolo unde întrebările sunt grele:

„Mai putem reconstrui?” sau „E timpul să ne despărțim — și dacă se poate, cu respect și grație, nu cu furie și înverșunare?”

❤️‍🩹 Terapia de cuplu nu este despre vină. Este despre dansul dintre doi oameni și despre responsabilitate împărtășită: ce a creat apropiere, dar și ce a creat distanță? Ce s-a pierdut? Ce mai poate fi recuperat?

Uneori, dinamica relațională reactivează răni vechi. Apar nevoi, așteptări, frici. Ritmurile se desincronizează, partitura se schimbă, iar dansul devine greoi.

Uneori, în proces se reaprinde apropierea. Alteori, apare claritatea unei separări liniștite.

În ambele direcții, scopul este același: adevăr, vindecare și un drum trăit mai conștient.

În sesiunile de cuplu explorăm:

🗣 comunicarea autentică

🔁 ciclurile de conflict și blocajele emoționale

🤍 reconectarea emoțională și intimă

🌱 separarea conștientă

⚖️ echilibrul între individualitate și relație

Fie că relația voastră are nevoie de reconstrucție sau de o încheiere cu blândețe, terapia poate oferi spațiul în care se nasc claritatea, prezența și curajul de a merge mai departe.

Dacă simțiți că sunteți la un punct de cotitură, putem lucra împreună. Programează o sesiune de cuplu.

O femeie este ucisă în fiecare săptămână în România. ⚠️ Foști parteneri, relații abuzive, violență domestică. Despre fem...
20/11/2025

O femeie este ucisă în fiecare săptămână în România. ⚠️ Foști parteneri, relații abuzive, violență domestică.

Despre femicid și violență domestică am vorbit la NCN TV Cluj într-o discuție moderată de Cristina Alexa Vigu. Situațiile sunt dureroase și complexe: dezechilibru de autoritate, încrederea victimelor în cei apropiați, riscuri permanente.

Ne întrebăm adesea: ce putem face noi ca martori? Cum intervenim în mod sigur? Spre cine ne putem îndrepta?

🤝 Solidaritatea umană este esențială. Violența lasă urme adânci în mintea și sufletul femeilor. De multe ori, ele mor „pe dinăuntru” – încrederea, bucuria și speranța lor se sting, rămân captive într-un spațiu de frică.

Încrederea victimelor violenței domestice este scăzută în cei apropiați, care, de regulă, văd, dar nu intervin.

Mi se pare o ofensă să o acuzăm pe femeia abuzată că nu iese din relație. Ignoranța noastră poate face mai mult rău decât abuzul în sine. Victimele violenței domestice au nevoie de intervenție rapidă, ca la pompieri, apoi de protecție și sprijin constant.

În mintea abuzatorului, femeia devine obiect. 📞Ea trebuie să știe unde și la cine să apeleze pentru a ieși din această situație. Protejarea dreptului la integritate și la viață nu este opțională.

Educația, prevenția și intervenția promptă salvează vieți.

Las link în comentarii spre emisiunea în care am vorbit pe larg despre femicid și violență domestică.

Mâine voi fi prezentă la Kuib Art Studio la un eveniment tare fain la care vă invit și pe voi. 🎬Vom urmări împreună un e...
19/11/2025

Mâine voi fi prezentă la Kuib Art Studio la un eveniment tare fain la care vă invit și pe voi. 🎬

Vom urmări împreună un episod din 𝐃𝐞𝐜𝐚𝐥𝐨𝐠𝐮𝐥, filmul marelui regizor polonez Krzysztof Kieslowski.

💡 Am fost invitată ca imediat după film să particip la o discuție despre 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞–𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥 - este o temă atât de puternică, de plină de însemnătate și ne ghidează atât de mult pe tot parcursul vieții încât merită să o înțelegem cât mai bine.

Seară de film altfel la Kuib (+16 ani)
Joi, 20 noiembrie, ora 19:00
Kuib, strada Iuliu Maniu nr 45, Cluj-Napoca

🥰 Participarea este gratuită și există o donație recomandată (30 lei), care îi ajută pe organizatori să păstreze această serie de filme și discuții inspirante.

Locurile sunt limitate, așadar dacă vreți să ocupați unul dintre cele 20 de locuri vă puteți înscrie în formularul din comentarii.

În ultimii cinci ani, o parte semnificativă din timpul meu a fost dedicată formărilor, certificărilor, modulelor și stud...
07/11/2025

În ultimii cinci ani, o parte semnificativă din timpul meu a fost dedicată formărilor, certificărilor, modulelor și studiului continuu. 📚

Un dosar întreg de cursuri, notițe, niveluri și examene – dar, dincolo de diplome, e vorba despre ceva mai profund: nevoia de a rămâne în contact cu procesul de învățare, de a nu mă închide în rutina muncii de cabinet.

🌿 Munca de terapeut e, de multe ori, una solitară. Petrecem mult timp în tăcere, în ascultare, în prezența celuilalt.

De aceea, pentru mine, formările nu sunt doar despre cunoștințe noi, ci și despre apartenență – despre a fi parte dintr-un grup de colegi care merg pe același drum, fiecare în felul lui, dar cu același scop: să fim mai buni în ceea ce facem.

În acești ani, am parcurs formări complexe în terapie narativă, psihogenealogie și trauma transgenerațională, psihologie sportivă, dar și formări punctuale în psihosexologie, prevenție în suicid, depresie și doliu.

Fiecare dintre ele a adus o nuanță nouă în felul în care ascult, înțeleg și însoțesc oamenii care vin spre mine. 💬

Îmi place să cred că fiecare curs, fiecare discuție, fiecare validare este o formă de reconectare – cu mine, cu profesia, cu sensul pe care îl servesc prin această muncă.

A învăța continuu nu e un efort, ci o nevoie firească. Creierul meu o cere. Iar sufletul confirmă că merită. ✨

Address

Strada Napoca Nr. 5, Ap. 20
Cluj-Napoca

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Terapeut Cristina Varo posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Terapeut Cristina Varo:

Shortcuts

Featured

Share

Category