Psiholog Ligia Suciu

29/09/2023

Draga Psihoterapeut Anca Peștean îți mulțumesc că ai pus asa de frumos in cuvinte câteva dintre experiențele și trăirile noastre de psihoterapeuți 💜💜💜
Te îmbrățișez!

14/02/2023

Următorul live Parentool 🦋

Continuăm seria Live-ul de joi cu o discuție cu Somn De Campion.

Discutăm despre somnul copiilor, provocările întâmpinate de părinți și cm alegem varianta potrivită pentru familia noastră.

Ne vedem joi!

09/02/2023

Mulțumesc! M-am bucurat sa fim impreuna🩵

06/02/2023

💛

Dăm drumul seriei intitulate "Live-ul de joi", pe Instagram. 🎊

În fiecare joi, de la ora 20:00, ne auzim cu specialiştii Parentool pentru a discuta cele mai frecvente teme din călătoria de a fi părinte.

Începem joi, 9 februarie, de la ora 20:00 cu .ligia.suciu ❤

Povestim despre: Instinct, intuiție sau reacție la traumă? Cum să îmi recunosc reacțiile şi să fac alegeriile potrivite?

Lasă-ne 💛 dacă participi.

14/12/2022

🤗

12/12/2022

🙁

Frica de abandon

"Dacă-i spui copilului tău că el e problema vieții tale, dacă-i spui că nu suporți să-l vezi în fața ochilor, că îți dorești să nu se fi născut vreodată sau că e „un copil rău“, atunci să știi că cel mic, când se va uita la tine, nu va vedea că ți-ai pierdut controlul și că, de fapt, nu vrei să-i spui toate monstruozitățile acelea. E doar un copil, nu-i un adult matur.

Copilul va crede fiece ocară pe care i-o arunci și va pune la inimă fiecare vorbă rea de-a ta. Mintea lui va gândi că, dacă ar fi fost demn de iubire, tu nu te-ai fi simțit așa de rău în preajma lui și n-ai fi spus toate vorbele acelea blestemate. În consecință, mica făptură inocentă se va convinge până în adâncul ființei sale că nu merită să fie iubită. Odată ce asta se întâmplă, copilul va deveni avid de iubirea ta. Și, ca toți copiii care nu se simt iubiți acasă, va întâmpina grozave dificultăți în a-și face prieteni și în a-și clădi relații sociale pozitive. Va crește cu credința că, numai din vina sa, nu a primit iubirea părintească. Și că există ceva dezgustător în toate fibrele sale, care te-a făcut pe tine, adultul cel mai apropiat, să-i refuzi iubirea.

Cu aceiași ochi se va uita în jurul său și va considera că toți cei care l-au plăcut vreodată au fost niște oameni pe care el i-a păcălit să-l creadă bun. După care, precaut, îi va ține la distanță. De acum, apropierea emoțională nu va mai fi posibilă pentru mica ființă. Așa că, la maturitate, va prefera scurte relații arzătoare, fiindcă doar pentru scurte perioade va reuși să-și ascundă rușinea că-i un impostor care nu merită iubit. Și va mai exista o consecință. Când va sosi timpul să plece din casa părintească, îi va fi foarte greu. Încă va mai tânji după iubirea ta și încă se va mai teme de necunoscuții pe care urmează să-i întâlnească în lumea largă.

Motivul pentru care încă mai jinduiește după iubirea mamei sau a tatălui e acela că n-a primit niciodată iubirea aceea sigură de care inima sa avea nevoie ca să bată liniștită. Așa că mai stă pe lângă tine, tot sperând că partea aceea lipsă din viața lui va apărea, cumva, până la urmă."

Janet Woititz ▪︎ "Mai bun decât părinții tăi"

Sursa imaginii: pinterest.com

15/09/2022

Gestionarea flashbackurilor emoționale

"Flashbackurile emoționale sunt regresii extrem de tulburătoare (deturnări ale amigdalei cerebrale) în stările emoționale copleșitoare ale abandonului din copilărie. Când ești blocat într-un flashback, se poate ca experiența ta să fie dominată de frică, rușine și/sau depresie.

Pașii necesari:

🌱 Spune-ți: "Am un flashback".
Flashbackurile te duc într-o parte atemporală a psihicului care pare la fel de neajutorată, deznădăjduită și înconjurată de pericole precum erai tu în copilărie. Sentimentele și senzațiile pe care le trăiești sunt amintiri din trecut care nu te pot răni acum.

🌱Amintește-ți: "Mă simt înfricoșat, dar nu sunt în pericol! Sunt în siguranță acum, aici, în prezent."

🌱 Însușește-ți dreptul/nevoia de a avea limite.
Nu trebuie să permiți nimănui să te maltrateze; ești liber să părăsești situațiile periculoase și să protestezi împotriva unui comportament nedrept.

🌱 Vorbește-i liniștitor Copilului Interior.
Trebuie să știe că îl iubești necondiționat, că poate veni la tine pentru alinare și protecție atunci când se simte pierdut și speriat.

🌱 Deconstruiește iluzia eternității.
În copilărie, frica și abandonul păreau nesfârșite, un viitor mai sigur era de neimaginat. Amintește-ți că acest flashback va trece, așa cm au trecut și celelalte de până acum.

🌱 Amintește-ți că te afli într-un corp de adult și ai abilități și resurse care te protejează, și pe care nu le-ai avut în copilărie. (Să te simți mic și fragil este un semn al unui flashback.)

🌱 Relaxează-te încet, întorcându-te în corpul tău.
Frica te face să intri într-o spirală amețitoare de îngrijorare sau amorțeală și o stare de absență.
🌞 Roagă-ți corpul să se relaxeze. Simte fiecare grupă musculară și încurajează-le să se relaxeze. (Mușchii încordați trimit semnale false de pericol către creierul tău.)
🌞 Respiră adânc și încet. (A-ți ține respirația semnalează, de asemenea, pericol.)
🌞 Încetinește. Repezeala apasă butonul reacției de "fugă" al creierului.
🌞 Găsește un loc sigur pentru a te relaxa și liniști. Înfășoară-te într-o pătură, ține în brațe o pernă sau o jucărie de pluș, întinde-te pe pat sau într-un spațiu închis sau într-o baie caldă; trage un pui de somn.
🌞 Simte frica în corpul tău fără a reacționa la ea. Frica este doar o energie în corpul tău. Nu te poate răni.

🌱 Rezistă tendințelor de exagerare și catastrofizare ale Criticului Interior. Poți folosi tehnica de oprire a gândurilor (spune NU autocriticii nedrepte venite din interior) sau tehnica de înlocuire și corectare a gândurilor (înlocuind gândirea negativă cu o listă memorată a realizărilor proprii).

🌱 Oferă-ți permisiunea de a ține doliu.
Flashbackurile sunt oportunități de a elibera sentimentele vechi, neexprimate de frică, rănire și abandon. Validează și alină experințele trecute de neputință și deznădejde trăite de către Copil. Un proces sănătos de doliu poate transforma lacrimile în autocompasiune și furia în autoprotecție.

🌱 Cultivă relații sigure și caută sprijin.
Ia-ți timp pentru tine când ai nevoie, dar nu lăsa rușinea să te izoleze. A simți rușine nu înseamnă că te faci de rușine.

🌱 Învață să identifici ce elemente declanșatoare (triggeri) duc la flashbackuri.
Evită persoanele, locurile, activitățile nesigure și procesele mentale declanșatoare. Exersează îngrijirea preventivă cu ajutorul acestor pași.

🌱 Află către ce moment te trimite flashbackul.
Flashbackurile sunt oportunități de a descoperi, valida și vindeca rănile tale cauzate de abuzurile și abandonul trecute. Ele indică nevoile tale de dezvoltare încă nesatisfăcute.

🌱 Ai răbdare cu un proces lent de recuperare.
Este nevoie de timp petrecut în prezent pentru a scădea nivelul de adrenalină și de o cantitate considerabilă de timp petrecut în viitor pentru a scădea treptat intensitatea, durata și frecvența flashbackurilor.

Recuperarea reală este un proces care progresează treptat (uneori cu doi pași înainte și un pas înapoi).
Este esențial să devii din ce în ce mai atent la declanșatorii tăi. Declanșatorii externi sunt oameni, locuri, lucruri, evenimente, expresii faciale, stiluri de comunicare care ne amintesc de trauma noastră originală într-un mod în care ne readuce sentimentele dureroase din acele vremuri.
Exemple de declanșatori: vizitarea părinților; a vedea o persoană care seamănă cu un abuzator din copilărie; data/perioada la care, cu ani în urmă, a avut loc un eveniment traumatizant; a auzi pe cineva vorbind pe un ton umilitor sau folosind expresii ale părinților/îngrijitorilor tăi etc."

Mai multe despre flashback-urile emoționale găsiți aici: https://www.facebook.com/share/p/8UnoJHz4kNqDdLua/

Pete Walker ▪︎ "PTSD: 13 pași esențiali ai procesului de vindecare"

Sursa fotografiei: pinterest.com

15/06/2022

I'm working with a lot of young people in transition at the moment. From primary to secondary, from secondary to college - big life-shaking changes. Change can be exciting but also tends to come served with a side of loss and anxiety.

Too often we try to focus on the exciting part and don't make space for the difficult feelings. Who are we really trying to make feel better when we say:

* Don't worry
* You'll be fine
* Look at the bright side
* At least...

It's not that focusing on the positives and offering reassurance and help problem solving aren't important; of course they are! BUT, we need to listen and accept and acknowledge the difficult stuff fully first to make enough inside space (and cognitive capacity) for the good stuff.

01/04/2022

13/03/2022

💓

😔Noi rareori, spre deloc, ne apreciem micile victorii în munca de părinte.

Cu o copilărie la activ în care deseori am fost bătuți și umiliți, când normalitate erau strigătele și comparațiile, vrem peste noapte să fim părinți Zen pentru copiii noștri.
Nu funcționează așa, din păcate. Și atunci ne blamam pentru că IAR am strigat, IAR am lovit. Schimbarea însă ia timp și resurse emoționale colosale.

🪴O parte importantă a procesului e să observăm acele mici momente de progres și să ne celebrăm pentru asta.
Bunăoară, la ce gând m-am prins eu azi seara.

🌙Era 22:30. Eu epuizată după o zi nu din cele mai bune. Știți starea aia când te irită absolut orice și ești iată-iată să explorezi dacă cineva respiră cu 2 decibeli maI tare lângă urechea ta?
Păi iată!

Îi adunam pe băieți la somn. Merg spre baie și tocmai când îmi e viața mai dulce, calc pe o jucărie de a lor și îmi vine să urlu de durere.
Din clipa aia, tot s-a întâmplat în slow motion.

😤"-De câte ori v-am spus să nu lăsați jucăriile în mijlocul casei? Le iau acum și le arunc pe toate la gunoi! Așa o să rămâneți fără ele dacă nu ascultați."

Situația asta am trăit-o de zeci de ori în copilărie.
Mama des venea acasă plină de nervi de la lucru și era suficient o mică eroare în care noi nici măcar nu eram implicați ca să devenim canalul ei de descărcare.
Niciodată nu știam ce va genera o reacție explozivă deci eram mereu încordați.

😡Azi, când am călcat pe jucărie, am simțit pentru o nanosecunda gustul dulce al eliberării. "În sfârșit o să scot din mine tot ce s-a adunat pe parcursul zilei."
Și nu știu cm s-au aliniat stelele, de unde am găsit în mine atâta forță, dar mi-a reușit performanta de a mă abține. Am strâns mâna în pumn, am respirat vreo 30 secunde cu ochii închiși și când m-am adunat, i-am rugat calm să strângă jucăriile.

☺️Eu nu pot să vă redau cm s-a schimbat starea mea imediat după, ce căldură cu o doza sănătoasă de mândrie am simțit în raport cu mine.
Oamenii care se regăsesc în istorie știu câtă muncă e să îți învingi demonii care trăiesc în tine de când te știi.
Să fii conștientă că îi ai, să găsești de unde s-au luat și să-i îmblânzesti.

🥳Astăzi, mă celebrez pentru victoria asta.
Și vreau să vă îndemn și pe voi să găsiți la final de zi acele momente mici pentru alții dar importante pentru voi în care ați fost un părinte mai bun decât ieri în situație similara.

🏅E un efort titanic și merita recunoscut...pentru că în cursa comparațiilor, unica persoana demnă de a fi luată drept referință ești tu însuți.

❓Tu pentru ce moment din săptămâna asta te celebrezi azi?

01/02/2022

🦋

28/01/2022

DESPRE BĂTAIE

Agresiunea fizică nu e o soluție nici pentru a disciplină, nici pentru a obține liniște și ascultate, nici pentru a opri un conflict, nici măcar pentru a manifesta frustrare.

Nu mai loviți copiii, animalele, oamenii din jur.

Hai să presupunem că ai abuzat, că ai greșit și ai lovit pe cineva, că ți-ai ieșit din stare și ai făcut rău cuiva. Hai să presupunem că nu ai reușit să te protejezi suficient, că poate nu ai lucrat suficient la tine, că ți-ai spus că ești obosit, că ai multe de făcut, sau poate ai intrat în mecanismele tale defensive, în automatismele traumelor și ai lovit.

Hai să facem un exercițiu de imaginație.

Imaginează-ți că cel care te iubește se uită la tine văzând îngrozit că suferi până în punctul în care nu vezi nimic în jur prin negura suferinței.

Imaginează-ți că cel care te iubește nu fuge de tine, te vrea aproape.

Imaginează-ți că cel care te iubește vrea să învețe de la tine cm să fie iubit.

Imaginează-ți că cel care te iubește vrea mâinile care îl ocrotesc să îl mângâie. Vine spre ele cu teamă iar palmele acestea care ocrotesc îl lovesc peste obraji și peste corpul acela mic și foarte singur lângă tine.

Imaginează-ți că acei ochi te privesc de jos ca pe un atotputernic, ca pe zeu, ca pe tot ceea ce au în viață iar tu ești nemulțumit de imperferfecțiunea lor, de necunoștința lor, ești furios și înspăimântător.

Imaginează-ți că omul pe care îl iubești e casa ta. Afară nu poți controla ceea ce se întâmplă și uneori e frig, vânt, ploaie. În același timp casa ta, spațiul tău de siguranță se prăbușește peste tine. Nu ai siguranță în lumea din jur, iar casa ta te zdrobește sub ziduri.

Cum te simți acum? Așa cm te simți tu acum se simte și copilul tău când îl agresezi. La fel de deznădăjduit și mărunt se simte și adultul agresat.

Dacă furia și neputința ta îți determină reacția în afara controlului tău rațional, cere ajutor.
Oprește ciclul abuzului. Ocrotește-te pe tine pentru a fi un mediu de siguranță și de iubire pentru cei care îți vor trece prin viață.

18/10/2021

🐛🦋

Posted • Sometimes when we talk about child led play, child led time, child led decision making, we can see adults twitch in fear. 😉 but don't worry! "Child led" doesn't mean "unstructured free for all"! It is...

☆noticing what they notice
☆setting safe boundaries
☆sharing their joy
☆acknowledging their needs
☆respecting their opinion
☆empowering them
•


HT KidsConnect Psychology

13/09/2021

O mică aducere aminte 💓

Awareness Attention and Relationship
"Attention is the rarest and purest form of generosity."
Simone Weil

08/09/2021

💔❤️

19/08/2021

Some people were taught to use guilt and shame to get their needs met.

They might try using that on you.

It’s likely not on purpose or even conscious. Most of the time, they don’t know any better (and regularly use guilt and shame on themselves, too). 😞

That doesn’t mean you have to accept it, though.

This is part of what it means to have good boundaries.

❤️

Molly

09/08/2021

Join world leading su***de researchers and clinicians for our FREE LIVE online summit & discover treatment strategies to inspire hope & save lives!

23/07/2021

ÎMI DORESC / TREBUIE

Cine ești tu în relație cu tine, cm te vezi tu și cm te văd alții?

Ne trezim de multe ori cu senzația aceasta de gol în stomac, ca atunci când ai ajuns în vârful unul montagne russe și o pornești brusc în jos. Oricât am fi de conținuți și de echilibrați, uneori valoarea pe care ți-o atribui este legată strâns de feedbackul extern , alunecând înspre reacția celorlalți și înspre ceea ce gândesc și spun oamenii despre tine.

Vreau, imi doresc, trebuie.

Când pornim jurizarea suntem noi și ceilalți, analizând pe rând sau în conjuncție: aspectul nostru fizic, abilitățile intelectuale, abilitățile atletice, umorul, prestanța, modul în care interacționăm cu ceilalți și mii de alte detalii, uneori semnificative, uneori inutile.

Vreau, imi doresc, trebuie.

Această scanare modifică ceva în creierul nostru. Cănd primim validare creierul nostru își primește recompensa de dopamină. Ne inundă binele, dispare frica căderii în gol. Mergem spre echilibru și uneori urcăm spre euforie. Avem o stare de plin, de rotund, de bine, la care vrem să ne întoarcem.

Nu e nimic greșit în faptul că noi căutăm o stare de bine și de echilibru, problema însă apare în momentul în care juriul acesta e format în majoritate din ceilalți iar rezultatul e determinat în mare de validare externă.
Aici se face declicul între îmi doresc și trebuie.
Când ne intoarcem constant la acest mecanism de a merge înspre răsplata de dopamină, mergem înspre dependență.
Când această răsplată vine din validare externă mai mult decât din nevoie internă, facem tranziția înpre trebuie.

Nu mai e despre ceea ce vreau, despre ceea ce îmi doresc, este despre ceea ce TREBUIE să fac pentru a ajunge la starea pe care mi-o doresc. E un mecanism de depedență.

NU, noi și ceilalți nu funcționăm în circuit sinergic. Ceea ce ne oferă exteriorul nu înlocuiește funcțiile organice de care are nevoie psihicul nostru pentru a ajunge la starea de bine și echilibru.

Atunci când ceilalți cântăresc mai mult decât noi, ne drogăm cu validare.
NU, nu e ușor să te rupi de validarea externă, dar se poate.

Uneori drumul spre tine trece prin sevraj, dar asta e calea spre libertate, autenticitate și echilibru.